Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 11/2009. Curtea de Apel Oradea

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

Secția penală și pentru cauze cu minori

Dosar nr.-

SENTINȚA PENALĂ NR. 11/PI/2009

Ședința publică din 28 ianuarie 2009

PREȘEDINTE: Claudia Rus Judecător

GREFIER: - -

Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii penale formulată de către petentul, domiciliat în domiciliat în O,-/A, județul S M, având ca obiect plângere împotriva actelor procurorului, prev. de art.278/1 Cod procedură penală.

Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 21 ianuarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, pronunțarea hotărârii în cauză amânându-se pentru data de 28 ianuarie 2009, dată la care s-a pronunțat prezenta hotărâre, după care:

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Constată că, prin plângerea înregistrată la această instanță, petentul a solicitat admiterea acesteia, desființarea ordonanței procurorului și modificarea temeiului scoaterii de sub urmărire penală din art.10 lit. b/1 în C.P.P. art.10 lit. a pe C.P.P. motiv că nu a săvârșit nici o faptă.

Din actele de la dosar, instanța reține în fapt următoarele:

Prin ordonanța din 05.11.2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 168/P/2007, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.217 alin.1 pen, și i s-a aplicat o amendă administrativă de 500 RON.

S-a apreciat că, trăsăturile esențiale ale infracțiunii de distrugere sunt pe deplin dovedite cu mijloacele de probă legal administrate, însă în raport de cuantumul prejudiciului produs în cauză, comportamentul inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, s-a apreciat că fapta inculpatului de a distruge cultura agricolă a părții vătămate nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Din starea de fapt de la dosarul cauzei rezultă că învinuitul, în intervalul 27-28.06.2006, folosindu-se de un tractor, a pătruns pe terenul agricol, situat în localitatea O, în locul numit și a frezat o suprafață de 0,17 ha teren cultivat cu soarelui de partea vătămată, prejudiciul produs în cauză fiind de 360 RON.

Astfel, s-a reținut că, din declarațiile martorilor, date în fața organelor de urmărire penală până la data de 17.01.2007 (când a fost audiat învinuitul ) care se coroborează rațional cu plângerea părții vătămate, cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, cu procesul-verbal de constatare al tehnicianului cadastral, cu titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, rezultă o stare de fapt ce conține toate elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere, indicând că autorul este numitul.

Cu ocazia audierii sale din 17.01.2007, petentul a arătat că a cumpărat un imobil de la familia și, dându-le un avans și, la data de 27.06.2006, împreună cu s-a deplasat la domiciliul părții vătămate și a întrebat-o cu ce drept a cultivat -soarelui pe acel teren. Întrucât partea vătămată i-a prezentat titlul de proprietate și extrasul CF, învinuitul a concluzionat că terenul cumpărat de el nu coincide cu cel al părții vătămate și deci, ar exista o infracțiune de tulburare în posesie din partea numitei care nejustificat a însămânțat acel teren cu o cultură de -soarelui. Petentul arată că a sesizat postul de poliție O verbal, pe motivul că a tulburat în posesie terenul familiei. Învinuitul că ar fi amenințat-o pe partea vătămată că va pune 10 mașini de balastru pe terenul lui, că ar fi cerut tractorul martorului pentru a freza terenul.

Având în vedere cererea de suplimentare de probațiune formulată de învinuit, constând în reaudierea martorilor, organele de poliție, la data de 17.01.2007 au luat un supliment de declarație acestor martori, cum de altfel s-a întâmplat și în data de 7.03.2007, dată până la care dosarul cauzei a mai fost suplimentat și cu declarația martorului.

Aceste suplimente de declarație în contradictorialitate cu declarațiile inițiale vin în apărarea învinuitului, încercând să acrediteze ideea că autorul distrugerii terenului agricol aparținând părții vătămate este numitul.

Astfel, din completarea declarației martorului dată la 17.01.2007, rezultă că în data de 27.06.2006, a fost însoțit de, care era cu tractorul, unde se află acel teren și deci, el este persoana care a distrus cultura de soarelui. Această revenire asupra declarației nu este explicată și nici argumentată de către martor.

În aceeași situație se află și declarația martorului, care, după ce inițial a arătat că la solicitarea învinuitului și a lui le-a dat tractorul, pe care l-a condus, în data de 17.01.2007 și 7.03.2007 revine asupra acesteia, arătând că tractorul l-a dat numiților și, și în concluzie, autor al distrugerii poate fi.

În data de 13.12.2006, organele de poliție au luat o declarație martorului unde se arată că acesta, împreună cu și-a permis să cultive terenul discuțiile fiind orientate spre contestarea proprietății acesteia și arată că nu l-a auzit pe că va pune pe acel teren 10 mașini de balastru, însă martorul nu face relatări despre distrugerea culturii, mijloacele folosite la comiterea acestei distrugeri sau persoana care ar fi putut comite această faptă.

În consecință, mijloacele prin care învinuitul a înțeles să se apere identificabile în revenirile făcute de martori în declarațiile lor, rămân extrase din contextul probator, nefiind coroborabile nici cu declarațiile inițiale ale acelorași martori și nici cu celelalte mijloace probatorii care se corelează armonios, stabilind cu certitudine că infracțiunea de distrugere a fost comisă de.

Un alt aspect important din probatoriul cauzei este completarea de declarație a părții vătămate din data de 14.03.2007 în care se aduce la cunoștința părții vătămate că autorul distrugerii este și nu, situație față de care partea vătămată, fără rea-credință, solicită trimiterea în judecată a autorului infracțiunii, astfel cum s-a stabilit de către organele judiciare.

Acest supliment de declarație înlătură explicațiile învinuitului în sensul că partea vătămată, din dușmănie, l-a indicat ca autor al infracțiunii de distrugere, pentru faptul că, a reprezentat familia în mai multe procese civile în contradictoriu cu partea vătămată. Dacă partea vătămată ar fi avut un raport dușmănos cu învinuitul, nu ar fi acceptat constatarea făcută de către organele de poliție în sensul că ar fi autorul infracțiunii.

Un alt aspect sesizat de către avocatul părții vătămate se regăsește în cererea de la 59-60, în care se arată că revenirea martorilor și asupra declarațiilor inițiale este nepertinentă și fără o justă explicație, cu atât mai mult cu cât, aceștia s-au prezentat la poliție fără a fi citați, dar cu același prilej cu care s-a prezentat și învinuitul la declarație.

Împotriva acestei soluții, petentul a formulat plângere la procurorul general de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, care, prin rezoluția din 14.07.2008 dată în dosar 375/II.2/2008 a respins-o ca fiind neîntemeiată.

În plângere, petentul a invocat faptul că s-au încălcat normele procedurale care reglementează competența după calitatea persoanei arătând că în calitatea sa de avocat, competența efectuării actelor de urmărire penală revine Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și nu organelor de urmărire penală din circumscripția O, jud. S-M, iar în subsidiar a susținut că nu el ester autorul infracțiunii de distrugere.

Cu privire la încălcarea competenței după calitatea persoanei, criticile petentului au fost înlăturate pentru următoarele motive:

Prin Legea 356/2006, pentru modificarea și completarea Codului d e procedură penală, precum și pentru modificarea altor, publicată în Monitorul Oficial nr.677 din 7.02.2007, pentru a serie de infracțiuni competența materială și după calitatea persoanei-implicit pentru avocat - s-a transferat la parchetele de pe lângă judecătorii.

În speță, prin rezoluția din 31.10.2006 s-a început urmărirea penală față de învinuitul de lucrătorii din cadrul Poliției O pentru infracțiunea de distrugere, prev. și ped de art.217 alin.1 pen. Prin rezoluția din 31.10.2006 emisă în dosarul 466/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Negrești O a ș, s-a confirmat în termen începerea urmăririi penale, învinuirea fiind adusă la cunoștința lui la 17.01.2007 de către organele de urmărire penală competente la acea dată.

La data de 23.04.2007, cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, urmare a modificării competenței după calitatea persoanei prin Legea nr.79/26.03.2007 în sensul că efectuarea urmăririi penale pentru infracțiunile săvârșite de către avocați, notari publici și executări judecătorești se efectuează în mod obligatoriu de către procurorii din cadrul Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel.

În acest context, potrivit art.42 alin.2 coroborat cu art.45 alin.1 p, procurorul a dat eficiență folosind actele îndeplinite și menținând măsurile dispuse de organul competent la data începerii urmăririi penale, criticile formulate din această perspectivă urmând a fi înlăturate.

Pe de altă parte, în urma probatoriului administrat, s-a concluzionat că fapta de distrugere a fost săvârșită de învinuitul, plângerea sa și din această perspectivă fiind nefondată.

Împotriva acestei soluții, petentul formulează plângere la instanță potrivit art.278/1 C.P.P. arătând că în faza de urmărire penală s-a încălcat competența privitoare la calitatea persoanei, întrucât, având calitatea de avocat, urmărirea penală trebuia în mod obligatoriu de către procurorii din cadrul Parchetelor de pe lângă Curțile de Apel, iar, în subsidiar a arătat că nu se face el vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, astfel că se impune pronunțarea unei soluții de achitare pe motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

În legătură cu excepția necompetenței materiale a Parchetului de pe lângă judecătoria Negrești O a ș, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. Așa cum s-a arătat în rezoluția procurorului general, urmărirea penală a fost efectuată de organul de urmărire penală competent la acea dată, iar după intrarea în vigoare a Legii 79/2007, la data de 23.04.2007, cauza a fost declinată în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, normele privind competența materială fiind de imediată aplicabilitate.

În ceea ce privește fondul cauzei, față de probatoriul administrat, instanța apreciază că soluțiile procurorului sunt legale și temeinice și, prin urmare, urmează să respingă ca nefondată plângerea petentului.

Astfel, coroborând probele administrate în cauză rezultă că învinuitul a săvârșit infracțiunea de distrugere, întrucât în intervalul 27-28.06.2006, folosindu-se de un tractor, a pătruns pe terenul agricol, situat în localitatea O, în locul numit și a frezat o suprafață de 0,17 ha teren cultivat cu soarelui de partea vătămată, prejudiciul produs în cauză fiind de 360 RON.

Chiar de la început este de semnalat că susținerile învinuitului, coincid cu cele ale părții vătămate în sensul că acesta a căutat-o pe partea vătămată și i-a cerut socoteală în legătură cu cultura de -soarelui. Astfel, în declarația olografă de la 10 din 3.08.2006 acesta susține că la data de 27.06.2006 a fost la domiciliul fam. de la care a cumpărat terenul și l-a întrebat dacă ei au arat, iar la răspunsul lor negativ, învinuitul le-a spus să se intereseze cine a arat și să reglementeze situația cu terenul.

În declarația din 17.01.2007 învinuitul a recunoscut că a fost împreună cu la locuința părții vătămate întrebând-o cu ce drept a arat terenul, dacă l-a arat ea și dacă a fost pusă de cineva în posesie, la care acesta i-a răspuns că nu a fost pusă în posesie înainte de a ara și că ea știe că acolo este terenul ei, prezentându-i în acest sens titlul de proprietate și extrase CF vechi. În continuare, învinuitul că la plecarea de la locuința părții vătămate i-ar fi spus acesteia că va merge la acel teren și va duce cu el 10 mașini de balastru iar la întoarcere de la mănăstire va găsi terenul arat și nu recunoaște nici că i-a cerut tractorul numitului pentru a distruge cultura.

Declarația petentului corespunde cu declarația părții vătămate doar în ceea ce privește aspectul că petentul a vizitat-o pe aceasta la domiciliu împreună cu, cerându-i socoteală pentru faptul că a plantat -soarelui pe terenul în cauză. Partea vătămată a susținut că în final, petentul a anunțat-o că va aduce 10 mașini de balastru de piatră pe care le va pune pe acel teren, întrucât are dreptul să o facă, fiind terenul lui și, de asemenea, i-a spus că va intra pe terenul său și-l va ara. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorei, concubina martorului, de la care acesta a cumpărat terenul în cauză, și care, la 27 dosar declară că a distrus cultura respectivă, și care a fost însămânțată de partea vătămată. Aceeași martoră afirmă că în data de 27.06.2006, petentul este cel care l-a căutat pe soțul ei, respectiv pe martorul, pentru a merge împreună cu el la terenul în cauză.

Din declarațiamartoruluidin 28.06.2006 (19) rezultă că în seara zilei de 27.06.2006, acesta a fost căutat de petentul care era însoțit de și i-au cerut să vină cu tractorul întrucât au de frezat un teren, astfel că, după cca o oră s-au întâlnit la motelul aparținând lui. Acolo, cele două persoane i-au cerut să meargă în locul numit "" la un teren cultivat cu -soarelui pentru aod istruge, însă martorul nu a fost de acord, "bănuind că este ceva în neregulă cu acel teren". Față de refuzul martorului, petentul a cerut tractorul să meargă el personal, și astfel, s-a urcat la volanul tractorului, plecând spre locul respectiv împreună cu martorul, întorcându-se după cca.20 minute.

În declarația din 17.01.2007, același martor are o cu totul altă versiune decât cea susținută inițial, în sensul că la domiciliul său în seara zilei de 27.06.2006 au fost cu și ei i-au cerut să meargă și să are un teren situat în locul numit. Martorul nu fost de acord să meargă și le-a încredințat lor tractorul. Tot cu acea ocazie a aflat că acel teren este proprietatea lui și că el dorește să schimbe cultura de -soarelui, moment în care și-a dat seama că este ceva în neregulă cu acel teren. Martorul arată că nu-și poate explica motivul pentru care a declarat inițial că a dat cheile tractorului petentului, însă afirmă cu tărie că, la volanul tractorului a urcat.

În declarația din 7.03.2007, același martor susține că a fost împreună cu și cu tractorul personal până la terenul în cauză pe care se afla cultură de -soarelui și i-au cerut să are terenul, însă el a refuzat s-o facă și s-a întors la motelul lui, unde i-a așteptat pe cei doi să se întoarcă. Își motivează declarația anterioară prin faptul că, înainte de a da declarația din 28.06.2006, a fost instigat de să declare mincinos la poliție, în sensul că el i-ar fi dat cheile de la tractor petentului și că el ar fi distrus cultura de -soarelui. Însă fiind întrebat cu privire la ce interes a avut numitul să are acel teren, martorul declară că nu cunoaște nimic în acest sens.

Declarații contradictorii a dat șimartorul, de la care petentul a cumpărat teren în locul respectiv. Astfel, în declarația dată în data de 12.07.2006 martorul afirmă că, trecând prin sat, a observat că o parte din terenul pe care l-a vândut petentului de cca.6 ani este arat cu -soarelui, astfel că l-a întrebat pe petent dacă el a arat terenul, iar el a răspuns că nu știe cine a arat. În continuare, martorul arată că numitul i-a dat tractorul petentului cu care a mers apoi la terenul în cauză pentru a-i arăta mejdia, iar petentul a discuit suprafața arată de partea vătămată. Mai departe, martorul menționează că este cel care a arat terenul, distrugând cultura de -soarelui noaptea, în jurul orei 10.30-11.00 folosind farurile de la tractor. De asemenea, mai arată că petentul i-a spus înainte de a distruge cultura că a aflat persoana care a plantat respectiva cultură, fiind vorba despre partea vătămată. După ce au arat cultura, cei doi s-au întors la barul de la motelul lui, iar petentul a predat cheile lui.

În declarația din data de 17.01.2007, același martor susține cu totul altă versiune. Astfel, în data de 27.06.2006 a venit la el petentul împreună cu și i-au cerut să meargă cu ei să le arate dacă el a arat terenul situat în locul "", pe care a promis că-l va vinde petentului, la care martorul a răspuns că nu a arat respectivul teren. La plecare, i-au spus să meargă la motelul lui pentru a merge cu el și a-i arătat locul respectiv. Martorul arată că a plecat singur până la motel, unde s-a întâlnit cu martorul și împreună cu acesta a plecat cu tractorul lui, pe care l-a condus numitul. Acolo, martorul a văzut că o parte din terenul pe care l-a vândut petentului era cultivat cu -soarelui, astfel încât a distrus cultura respectivă.

În declarația din 7.03.2007, martorul afirmă că petentul în 27.06.2006, nu se afla la motel înainte și după ce el și s-au întors cu tractorul de la locul arat, arătând că nu a fost instigat de nici o persoană să declare inițial că numitul a distrus cultura de -soarelui.

Martorul a declarat în data de 13.12.2006, la 35 dosar că a cumpărat de la numita un teren situat în locul "" împreună cu avocatul, iar în înscrisul chitanță încheiată la 18.08.2005 a fost trecut numitul la cumpărător, iar la martor întrucât nu se află în relații bune cu primarul localității -

Din probele de la dosar rezultă că petentul este cel care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, în acest sens fiind declarația acestuia, a părții vătămate și primele declarații date în dosar de martorii de la care petentul a luat tractorul și de la care petentul a cumpărat terenul și care l-a însoțit pe acesta la fața locului, martorii afirmând cu certitudine că la data respectivă petentul este cel care a condus tractorul, distrugând cultura de -soarelui. Ulterior, martorii și-au schimbat total declarațiile arătând că fapta a fost săvârșită de și nu de petent, stare de fapt ce nu se coroborează cu celelalte probe de la dosar. De menționat motivul pentru care martorii și-au schimbat aceste declarații, martorul arătând că a fost instigat de numitul să dea prima declarație în sensul că petentul ar fi autorul faptei, iar martorul arată că nu a avut vreun motiv anume pentru care și-a schimbat declarația, nefiind instigat de nimeni în acest sens.

Este importantă și precizarea făcută de apărătorul părții vătămate care arată că martorii, și s-au prezentat la poliție fără citație, dar cu același prilej cu care s-a prezentat și învinuitul la declarație, fapt care ar scoate în evidență motivul real pentru care aceștia au revenit asupra declarațiilor anterioare, într-un sens favorabil situației petentului.

Văzând această stare de fapt, în drept, disp. art.278/1 al.8 lit. a va C.P.P. respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, împotriva ordonanței din 05.11.2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 168/P/2007 și a rezoluției din 14.07.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 375/II.2/2008, pe care le va menține în totalitate.

În baza art.192 alin.2 va C.P.P. obliga petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.278/1 al.8 lit. a respinge C.P.P. ca nefondată plângerea formulată de petentul,. în -O,-/A, jud. S-M, împotriva ordonanței din 05.11.2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 168/P/2007 și a rezoluției din 14.07.2008 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea în dosar 375/II.2/2008, pe care le menține în totalitate.

În baza art.192 alin.2 obligă C.P.P. petentul la 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu numita.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2009.

Judecător, Grefier,

- -

Red./Dact.

2 ex/16.02.2009

Președinte:Claudia Rus
Judecători:Claudia Rus

Vezi şi alte speţe de drept penal: