Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1108/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT CAUZE CU MINORI
INSTANȚĂ DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR. 1108
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Aurel Ilie JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
- - - - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - - - judecător
Grefier: -
.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Pe rol, judecarea recursului declarat de petiționarul împotriva nr. 93 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalului Olt în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit atât recurentul cât și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei după care, constatând dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul Parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat întrucât hotărârea atacată este legală și temeinică.
Dezbaterile fiind închise.
CURTEA
Asupra recursului penal de față.
Constată că, prin nr. 93 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalului Olt în dosar nr- a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul domiciliat în com., jud. O împotriva Ordonanței nr. 1051/P/2006 din 05.02.2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la intimatul.
În fapt prima instanță a reținut în esență că împotriva numitului, șeful Postului de Poliție din com., jud. O au formulat plângeri penale pentru infracțiunile de abuz în serviciu prev. de art. 246 Cod Penal, petiționarii, a și.
Plângerea formulată de și aaf ormat obiectul dosarului de urmărire penală nr. 1051/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt iar plângerea formulată de obiectul dosarului nr. 6/P/2008 al aceluiași Parchet.
Întrucât s-a apreciat că cele două plângeri vizează aspecte similare, cauzele au fost conexate sub nr. 1051/P/2006 dându-se Ordonanța din 05.02.2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală la plângerea formulată de și a și neînceperea urmăririi penale la plângerea formulată de cu motivarea că faptele reclamate de aceștia nu există.
și a au formulat plângere la Primul-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, plângere respinsă prin Ordonanța nr. 143/II/18.03.2008 și nu au mai formulat ulterior plângere la instanță.
Plângerea formulată de la Primul - Procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olta fost respinsă de asemeni prin Rezoluția nr. 235/II/2/14.04.2009 petiționarul atacând-o apoi la instanță, conform procedurii prev. de art. 2781
Cod PenalÎn concret l-a acuzat pe agentul de poliție despre faptul că a comis mai multe abuzuri în instrumentarea unui dosar penal având ca obiect sustragerea unor baterii de la un disc agricol aparținând familiei, respectiv că în mod abuziv nu l-a cercetat și pe pe care petiționarul a declarat că l-a văzut, împreună cu alții, sustrăgând bunurile respective.
Totodată petiționarul a susținut că agentul de poliție a făcut presiuni asupra sa pentru a-și schimba declarația - în sensul că nu l-ar fi văzut participând la acel furt și pe - și, datorită faptului că petiționarul a refuzat, agentul de poliție ar fi înscenat soției sale 3 dosare penale.
A mai afirmat și că agentul de poliție nu a făcut cercetări privind distrugerea (furtul) a 104 din beton proprietatea petiționarului.
Organele de urmărire penală, prin ordonanța și rezoluția sus-menționată, au constatat însă că faptele reclamate nu se confirmă, motiv pentru care au dispus neînceperea urmăririi penale.
Astfel, s-a arătat că lucrătorul de poliție nu a făcut presiuni nici asupra petiționarului și nici asupra martorei să declare că nu l-ar fi văzut pe participând la acel furt.
Neincluderea inițală a lui în cercul de suspecți cu privire la furtul respectiv s-a datorat contradicțiilor din declarațiile date cu privire la participarea sa. Ulterior, după ce cauza privind furtul acelor baterii de la familia a fost disjunsă de procuror și s-a format dosarul separat nr. 1523/P/2006, cercetările efectuate de au relevat participarea și a lui motiv pentru care agentul de poliție a formulat propunere de trimitere în judecată atât a acestuia cât și a lui, un alt participant.
Referitor la cele 3 dosare penale în care a fost cercetată soția petiționarului s-a reținut că a efectuat doar acte premergătoare probele fiind administrate de Poliția
S-a apreciat că lucrătorul de poliție a efectuat cercetări în mod corect și în dosarul privind furtul unor șpalieri de vie, proprietatea petiționarului, în urma cercetărilor fiind dispusă trimiterea în judecată a autorului - dosar nr. 859/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal, rechizitoriu din 21.11.2006.
Împotriva soluției de netrimitere în judecată petiționarul s-a adresat cu plângere Tribunalului O l t, după cum s-a arătat mai sus.
Prima instanță, pe baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală a constatat că în cauză nu există probe concludente care să demonstreze faptul că agentul de poliție, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, ar fi încercat să-l determine pe petiționarul, audiat ca martor în dosarul nr.1523/P/2006 în care persoane vătămate au fost numiții și a, să schimbe declarațiile cu privire la participarea la comiterea infracțiunii de furt și a numitului.
Referitor la afirmațiile petiționarului că agentul de poliție s-a răzbunat pe acesta și soția sa, în sensul că "i-a fabricat dosare", s-a constatat că acesta nu a indicat în mod expres care ar fi fost asemenea cauze și de asemenea nici o eventuală probă sau indiciu temeinic care să susțină aceste afirmații situație în care s-a apreciat că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește dosarul privind "distrugerea unor șpalieri de vie" proprietatea petiționarului, s-a constatat că, simultan cu cercetarea furtului celor 4 baterii de disc proprietatea persoanelor vătămate și a în dosarul nr.1523/P/2006,aspectele reclamate de petiționarului privind distrugerea a 104 șpalieri din ciment proprietatea sa, au făcut obiectul cercetărilor în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal nr.859/P/2006și că, din declarațiile martorei s-a identificat autorul acestei infracțiuni de distrugere ca fiind învinuitul.
Referitor la acest dosar s-a menționat că inițial procurorul a dispus conexarea la dosarul nr.1523/P/2006 - fapt ce ar fi atras nemulțumirea petiționarului - însă ulterior, prin rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracals -a dispus disjungerea cauzei privind distrugerea șpalierilor și sesizarea separată a instanței de judecată.
Tribunalul a constatat că activitatea intimatului, agent de poliție la Postul de Poliție, desfășurată cu privire la efectuarea cercetărilor în dosarul având ca obiect furtul lor a fost verificată și anterior prezentei cauze, de procuror și instanța de judecată într-o altă cauză -dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința penală nr.112/18 iunie 2007 Tribunalului Olt prin care în temeiul art.278/1pct.8lit.aC. s-a respins plângerea petiționarului împotriva rezoluției procurorului nr.120/P/11.03.2007 și a rezoluției Prim Procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr.393/II/2/16.04.2007 de netrimitere în judecată a intimatului pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.246C.p., art.242C.p. și art.264C.p. ca neîntemeiată.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.865/19 octombrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr- prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de petiționarul.
În prezenta cauză s-a reținut că petiționarul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, necunoscute la data soluționării cauzei anterioare, ca să poată determina o reluare a urmăririi penale conform art. 2781al. 11
C.P.P.În consecință, plângerea formulată de petiționarul împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt în dosar nr. 1051/P/2006, prin Ordonanța din 05.02.2008, a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petiționarul.
În cererea de recurs depusă la dosar petiționarul acesta a arătat, în esență, faptul că intimatul este protejat de organele de urmărire penală - respectiv procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal - și că, la rândul său, acesta protejează infractorii, folosind mijloace false de probă pentru a-i scoate de sub urmărire penală.
A arătat de asemeni că agentul de poliție se răzbună pe el punându-i pe acei "infractori protejați" să-i distrugă bunurile și să-l bată.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs constată următoarele:
Petiționarul este o persoană ce are unele probleme penale fiind învinuit într-un dosar penal. Deși nu este indicat în mod concret care este numărul acestui dosar însuși petiționarul, în declarațiile sale date la procuror, susține că i-ar fi propus să-și schimbe declarația de martor din dosarul familiei pentru "a-l ajuta" în dosarul în care are calitatea de învinuit.
Soția petiționarului, a fost cercetată penal în anul 2007 în 3 dosare - aspecte relatate atât de petiționar cât și de intimat.
Menționarea acestor situații este necesară pentru a înțelege că, de fapt, petiționarul are un interes în promovarea diferitelor plângeri împotriva intimatului chiar dacă ele se dovedesc a fi nefondate.
În speța de față se constată că instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a faptelor reclamate de petiționar (întrucât numai cu acestea a fost sesizată) iar concluzia la care a ajuns este una legală.
Petiționarul, în motivele de recurs se mărginește la a acuza generic organele de urmărire penală și instanțele de "protejarea" intimatului fără a indica, în mod concret, care sunt aspectele pe care organele de urmărire penală nu le-au verificat, raportat la acuzațiile aduse intimatului.
Ori, instanța de recurs constată - ca și instanța de fond - că organul de urmărire penală a dat răspuns acuzațiilor aduse de petiționar intimatului în plângerea formulată.
Petiționarul nu poate face dovada faptului că șeful de post i-a cerut schimbarea declarației în ceea ce privește participanții la furtul comis în dauna familiei iar referitor la distrugerea lor, proprietatea petiționarului, autorul distrugerii a fost identificat și trimis în judecată.
Referitor la cele 3 dosare penale pe care le-ar fi constituit abuziv pentru soția petiționarului, este de remarcat faptul că petiționarul nu demonstrează ce obiect au acele cauze și dacă sunt sau nu finalizate până în prezent pentru a se putea face o eventuală apreciere a temeiniciei acuzației de abuz.
De precizat însă că, chiar dacă intimatul ar fi instrumentat abuziv acele cauze, parte vătămată nu ar fi fost petiționarul ci soția sa.
Față de toate aceste considerente instanța constată că recursul de față este nefondat urmând a-l respinge conform art. 38515pct. 1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de petiționarul împotriva nr. 93 din 6 iulie 2009, pronunțată de Tribunalului Olt în dosar nr- ca nefondat.
Obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 noiembrie 2009.
Judecător Pt. judecător Judecător
- - - - - -
Pensionat
Președinte complet
-
Grefier,
Red. Jud.
2 ex.
Președinte:Aurel IlieJudecători:Aurel Ilie, Ștefan Făurar, Valentina Trifănescu
