Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 111/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 111
Ședința publică din 30 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra plângerilor formulate de către petenții și, ambii domiciliați în municipiul Câmpulung M,-, județul S, împotriva rezoluțiilor nr. 54/P/2008 din 12 decembrie 2008 și nr. 213/II/2/2009 din 02 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind.
Dezbaterile privind plângerile au avut loc în ședința publică din 23 octombrie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta sentință - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu dispozițiile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi, 30 octombrie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra plângerilor penale de față, constată următoarele:
Prin plângerile adresate acestei instanțe și înregistrate sub numerele - la data de 06.07.2009 și - la data de 07.07.2009, petenții și au solicitat desființarea rezoluțiilor nr. 213/II/2/2009, respectiv 213/II/2/2009 din data de 02 iunie 2009 și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale față de intimatul sub aspectul infracțiunilor reclamate.
Având în vedere că cele două dosare au același obiect, la termenul de judecată din data de 23.10.2009 s-a dispus conexarea dosarului nr. - la dosarul nr-.
În motivarea plângerii, petenții au arătat că organele de urmărire penală nu au manifestat rol activ, în vederea strângerii tuturor probelor necesare aflării adevărului și lămuririi cauzei sub toate aspectele, dând dovadă de superficialitate la analizarea și soluționarea plângerilor.
Astfel, organul de urmărire penală era obligat să efectueze verificări la camera executorilor judecătorești pentru a stabili dacă dispozițiile legale, statutare și regulamentare care reglementează competența teritorială a executorilor judecătorești și condițiile delegării unui executor judecătoresc dintr-o circumscripție teritorială în alta.
Potrivit adreselor nr. 62/03.09.2008 și nr. 82/30.04.2009 ale Camerei executorilor judecătorești, la data începerii executării silite împotriva lor și până la finalizarea acesteia, cu executarea unei perioade scurte de timp, își desfășurau activitatea doi executori judecătorești. Astfel, la data emiterii delegațiilor nr. 345/15.11.2004, 132/16.05.2005, 225/27.10.2009, nu a existat nicio cerere de recuzare sau abținere pentru cei doi executori judecătorești, astfel încât intimatul a efectuat executarea silită cu încălcarea prevederilor art. 8 pct. 3 din Legea nr. 188/2000.
Verificând rezoluțiile atacate pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu dispozițiile art. 278/1 alin. 7 Cod procedură penală, curtea constată că plângerile sunt neîntemeiate.
Astfel, prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și înregistrată la 26 februarie 2008 sub nr. 54/P/2008, și, au solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals și uz de fals, prev. de art. 246, 289 și 291 Cod penal.
Potrivit plângerii penale și precizărilor ulterioare, executorul judecătoresc a pus abuziv în executare, la cererea creditorilor G și, contractul de împrumut cu ipotecă nr. 168 din 03 februarie 2004, care s-a constituit în titlu executor asupra imobilului cu care s-a garantat împrumutul sumei de 13.000 dolari USD, nerestituită la termenul stabilit.
Punerea în executare a contractului în discuție a fost considerată abuzivă de petenți, întrucât executorul judecătoresc nu avea, legal, dreptul să pună în executare titluri executorii, pe raza altei judecătorii, decât Judecătoria Suceava.
Pe cale de consecință, petenții au considerat că, prin punerea în executare a unui titlu executor pe raza de competență a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, pe lângă infracțiunea de abuz în serviciu, executorul reclamat a săvârșit și infracțiunile de fals și uz de fals.
Totodată, petenții consideră că executorul s-a folosit abuziv de suma de 13.000 USD pe care ei au depus-o în contul sumei datorată creditorilor.
Prin Rezoluția nr. 54/P/2008 din data de 12.12.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceavas -a dispus, în conformitate cu disp. art. 228 alin. 6 și art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 284 și 291 Cod penal.
Nemulțumiți, petenții au formulat plângere împotriva rezoluției, plângere ce a fost respinsă prin rezoluția nr. 213/II/2/2009 din data de 02.06.2009 a Curții de Apel Suceava, cu motivarea că punerea în executare a titlului executoriu a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale, iar faptele sub aspectul cărora s-au efectuat verificări, nu există.
Din actele premergătoare efectuării urmăririi penale, rezultă că petenții au formulat plângere penală împotriva intimatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, 289 și 291 Cod penal, constând în aceea că prin îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, inclusiv prin întocmirea și folosirea unor acte nereale, a pus în executare contractul de împrumut cu ipotecă nr. 168 din 03.02.2004.
La data de 14.10.2004, la biroul executorului judecătoresc s-a înregistrat dosarul execuțional nr. 359, prin care creditorii G și au solicitat punerea în executare a contractului mai sus menționat.
Din adresa nr. 62 din data de 03.09.2008 eliberată de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Suceava rezultă că în perioadaaprilie 2004 - aprilie 2005în circumscripția Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc funcționa doar un birou de executor judecătoresc, motiv pentru care intimatul a fost delegat conform delegației nr. 343/15.11.2004 pentru a pune în executare silită contractul de împrumut nr. 168/2004 ( 47 dosar parchet). . executării silite a fost dispusă prin încheierea din data de 18.11.2004 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr. 3540/2004 ( 46 dosar parchet).
Executarea silită a fost contestată în numeroase rânduri de petenți, contestații ce au fost respinse, imobilul fiind în final adjudecat de creditori.
La data de 02 mai 2007, ulterior adjudecării imobilului, petenții au depus suma de 13.000 USD în contul biroului executorului judecătoresc. De precizat că la acea dată apare o suspendare a executării silite dispusă la 17 mai 2007 de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc în dosarul nr. 1537/2007. După soluționarea acestui dosar, precum și a recursului declarat împotriva hotărârii pronunțate, la 23.11.2007 intimatul a restituit suma de 13.000 USD.
Au susținut petenții că organul de cercetare penală a dat dovadă de superficialitate la soluționarea cauzei, prin neefectuarea unor verificări la Camera executorilor judecătorești pentru a stabili dacă dispozițiile legale care reglementează competența teritorială a executării judiciare au fost respectate, având în vedere că la data emiterii delegațiilor nr. 343/15.11.2004, 132/16.05.2005 și 225/27.10.2005 pentru intimat, cele două din urmă fiind emise pentru alte dosare de executare, nu a existat nicio cerere de abținere sau recuzare a executorilor judecătorești și. Mai susțin petenții că se impunea audierea acestora din urmă, precum și a lor.
Cât privește hotărârea nr. 17 din data de 25.03.2005 a care stabilește că începând cu data de 01.04.2005 la fiecare instanță trebuie să existe câte 2 executori judecătorești, iar acolo unde există doar unul, se va asigura concurența prin delegare, arată petenții că acesta nu putea produce efecte retroactive, iar intimatul, datorită funcției ce o deținea la acea dată (președinte al Camerei Executorilor Judecătorești) s-a autodelegat în vederea executării silite împotriva lor. Mai susține că se impuneau a se face verificări și cu privire la celelalte două delegații (132 și 225) dacă au fost emise în condițiile legii, dacă au fost respectate dispozițiile art. 27 lit. b din Legea nr. 188/2000 modificată.
Mai precizează petenții că un alt motiv de nelegalitate a rezoluției îl reprezintă faptul că organul de urmărire penală nu a verificat susținerile lor în sensul că intimatul a vândut imobilul pentru o sumă de bani pe care nu o datorau creditorilor, nerespectând astfel întinderea titlului executoriu astfel cum a fost stabilită prin sentința civilă nr. 520/18.04.2006 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, însușindu-și pe nedrept suma de 13.000 USD ce le-a fost restituită după aproximativ 1 an de zile.
Analizând actele premergătoare efectuate în cauză, curtea constată că intimatul, în calitate de executor judecătoresc, și-a îndeplinit în mod corect atribuțiile.
Potrivit actualei reglementări referitoare la începerea urmăririi penale, după oricare dintre modalitățile de sesizare prevăzute de art. 221 Cod procedură penală, atunci când conținutul dintre sesizări nu arată suficiente date care să justifice începerea urmăririi penale, organul de urmărire penală poate fie să efectueze acte premergătoare pentru a verifica dacă există temeiuri pentru începerea urmăririi penale, fie să dispună neînceperea urmăririi penale, în cazul în care din conținutul sesizării rezultă incidența vreunui caz prev. de art. 10 Cod procedură penală.
În speță, au fost suficiente acte premergătoare și care în raport de conținutul plângerii și de aspectul acesteia, a condus la soluția pronunțată în cauză, care este legală și temeinică.
Potrivit art. 8 alin. 3 din Legea nr. 180/2000 "în cazul în care în circumscripția unei judecătorii nu există niciun executor judecătoresc sau există doar unul, Camera Executorilor Judecătorești poate delega executori judecătorești din circumscripția altei judecătorii, situată în circumscripția aceleiași curți de apel, pentru a îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 7".
Art. 27 lit. b din același act normativ prevede că în cazuri excepționale, Colegiul Director al Camerei executorilor judecătorești deleagă pentru o perioadă de C mult 6 luni, un executor judecătoresc, pentru a asigura funcționarea unui alt birou de executor judecătoresc, cu încunoștințarea Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești și a președintelui judecătoriei în cărei circumscripție urmează să își exercite atribuțiile, delegare ce nu poate fi repetată decât pentru un an, în afara cazului în care executorul judecătoresc delegat își dă acordul.
Din adresa nr. 62/03.09.2009 (21) eliberată de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Suceava reiese că în circumscripția Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc funcționau doi executori judecătorești, respectiv și, ultimul fiind delegat de Colegiul Director. Delegația acestuia din urmă a fost prelungită până la 01 mai 2008 avându-se în vedere Hotărârea nr. 17/25.03.2005 a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, așa încât, în opinia vicepreședintelui (respectiv ) nu se impunea delegarea unui al treilea executor, decât în cazul în care,la un dosar anume, ambii executori s-ar fi abținut de la respectiva executare silită sau dacă s-ar fi obținut de către una din părți o încheiere a instanței de încuviințare a recuzării acestora. Se mai menționează că nu a existat o abținere a executorului judecătoresc referitor la punerea în executare silită a contractului notarial nr. 168/2004, iar cele 3 delegații nu au fost aprobate de Colegiul Director.
Este adevărat că la dosar nu există o cerere de abținere/încheiere de încuviințare recuzare, însă din considerentele sentinței civile nr. 826 din 08 iunie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc,rămasă definitivă și irevocabilăprin nerecurare ( 60 dosar parchet.), reiese că s-a procedat la delegarea intimatului ca urmare a abținerii formulate de executorul judecătoresc.
Din adresa nr. 304 din 02 decembrie 2008 Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Suceava reiese că la data de 14 noiembrie 2004, data delegării intimatului, în circumscripția Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc funcționa un singur birou de executori judecătorești, respectiv C al executorului.
De altfel, chiar petenții, în plângerile înaintate recunosc că pentru o perioadă de timp Biroul Executorilor Judecătorești Câmpulung M funcționa doar cu un singur executor. Se mai menționează în aceeași adresă că cererea executorului judecătoresc de schimbare a sediului biroului, prin transfer cu post cu tot din circumscripția Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc în cea a Judecătoriei Vatra Dornei, a fost aprobată prin Ordinul nr. 1061/C/16.04.2004, însă după comunicarea de către Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești a Hotărârii nr. 17 din data de 25 martie 2005 către Colegiul Executorilor Judecătorești S din luna mai 2008, în circumscripția Judecătoriei Câmpulung Moldovenesca fost delegat și executorul judecătoresc.
Din cele mai sus reținute, precum și prin coroborarea art. 69 din Legea nr. 188/2000 cu art. 23 Cod procedură civilă, rezultă că în momentul în care o punere în executare silită a unui titlu executoriu nu poate fi efectuată din cauza lipsei executorilor judecătorești din cadrul circumscripției unei judecătorii (dată fie de absența lor efectivă, fie admiterea unei/unor cereri de abținere/recuzare), Camera executorilor judecătorești poate desemna un executor judecătoresc dintr-o altă circumscripție care urmează să exercite atribuțiile prevăzute de lege în dosarul de executare respectiv.
Având în vedere faptul că intimatul a fost desemnat să execute acel contract, în aplicarea dispozițiilor mai sus invocate, el nu poate fi ținut de un termen de 6 luni în care executarea să fie finalizată. Se impunea așadar continuarea executării silite cu respectarea termenelor procedurale (chiar dacă aceasta ar fi depășit durata delegării inițiale) până la finalizarea ei, ceea ce în speță intimatul a făcut. Se includ aici, ca acte de executare, orice acte impuse de admiterea unor eventuale contestații la executare, chiar dacă ulterior încheierii publicațiilor de vânzare (fila 203-204 dosar parchet).
Au mai susținut petenții că procedura de delegare a intimatului nu a fost legală și nici analizată de instanțele de judecată, cu ocazia judecării contestațiilor la executare formulate de ei, neprocedându-se la o verificare în sensul dacă delegațiile au fost aprobate prin hotărâri ale Colegiului Director, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 188/2000, astfel încât formele de executare silită sunt lovite de nulitate absolută.
Or, efectuarea actelor de executare cu respectarea dispozițiilor legale au fost confirmate prin respingerea contestațiilor la executare formulate de către petenți pe parcursul derulării executării, incluzând aici și excepția invocată de petenți privitor la competența intimatului (fila 60 dosar parchet, fila 36 dosar instanță).
Un alt motiv de nelegalitate invocat de petenți îl reprezintă faptul că intimatul nu a respectat întinderea titlului executoriu, așa cum a fost modificat prin sentința civilă nr. 520 din 18 aprilie 2006 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
Or, cenzura asupra legalității titlului executoriu a făcut-o instanța, care inițial a încuviințat executarea silită, iar ulterior a pronunțat sentința civilă mai sus-menționată. Orice modificare a titlului executoriu, cu efect asupra executării, de către instanța de judecată prin admiterea unei acțiuni având ca obiect anulare act, nu e imputabilă intimatului.
Au mai susținut petenții că intimatul și-a însușit pe nedrept suma de 13.000 USD pe care au depus-o în contul acestuia la data de 02 mai 2007, fiindu-le restituită ca urmare a insistențelor lor după circa 1 an de zile.
Curtea constată că suma menționată a fost depusă de petenți fără a fi solicitată. Prin încheierea din data de 17 mai 2007 Judecătoriei Câmpulung Moldovenescs -a dispus o suspendare a executării silite, iar după soluționarea definitivă și irevocabilă a acesteia, respectiv la data de 19 noiembrie 2007, s-a reluat executarea silită.
La data de 28 noiembrie 2007, s-a virat petenților suma de 13.000 USD într-un cont indicat de aceștia. Nu există nicio dovadă la dosar din care să rezulte că intimatul s-ar fi folosit abuziv de această sumă, așa cum susțin aceștia.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea constată că din actele premergătoare nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea de către intimat a infracțiunilor reclamate de petenți, acestea neexistând în însăși materialitatea lor, rezoluțiile atacate fiind legale și temeinice.
Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va respinge plângerile, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerile formulate de petenții și, ambii domiciliați în municipiul Câmpulung M,-, județul S, împotriva rezoluțiilor nr. 54/P din data de 12.12.2008 și nr. 213/II/2/2009 din data de 02.06.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondate.
Obligă petenții să plătească statului câte 75 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30.10.2008.
Președinte, Grefier,
.
2 ex. / 13.11.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa
