Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 112/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 112/
Ședința publică din 06 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefie: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petiționarii și, împotriva rezoluțiilor nr. 401/P/2007 din 12 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și respectiv 10490/3653/II/2/2008 din 14 iunie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 30 octombrie 2008, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta decizie. În urma deliberării, instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin rezoluția nr.41/P/2007 din 12 ianuarie 2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de și - judecători la Judecătoria Curtea d Argeș, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.246 Cod penal, întrucât din probele administrate în cauză a rezultat că fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că, prin adresa nr-, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică, a înaintat Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, spre competentă soluționare, plângerea formulată de către persoanele vătămate și, prin care solicitau să se efectueze acte de urmărire penală față de judecătorii și, sub aspectul săvârșiri infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Din actele de urmărire penală efectuate în cauză, s-a reținut că cele două persoane vătămate s-au judecat în civil cu numiții, și G pentru "revendicare, grănițuire, obligarea la retragerea gardului, obligarea la construirea acestuia, iar în caz de refuz să fie autorizați reclamanții să-l construiască pe cheltuiala pârâților, obligarea la plata chiriei, la plata daunelor morale și la mutarea albiei râului". Intrucât nu li s-a dat câștig de cauză la instanța de fond, persoanele vătămate au formulat plângere penală și au solicitat ca judecătorii să fie trimiși în judecată, solicitând daune de 3 milioane euro, pe care să le plătească magistrații împreună cu "părțile responsabile civilmente, Judecătoria Curtea d Argeș, Ministerul Justiției, Statul Român, Consiliul Superior al Magistraturii".
Din precizările făcute de persoanele vătămate a rezultat că judecătorul este acuzat de săvârșirea infracțiunilor, deoarece nu a admis cererea de recuzare formulată împotriva judecătorului. Pe de altă parte, judecătorul ar fi săvârșit mai multe infracțiuni cu ocazia judecării dosarului nr.674/2005 al Judecătoriei Curtea d e A, în sensul că nu a ținut cont de probele propuse de persoanele vătămate și a pronunțat sentința civilă 7 din 1 ianuarie 2006, nelegală și netemeinică.
Examinând probele administrate în cauză, parchetul a reținut că nu au fost săvârșite infracțiunile reclamate de către persoanele vătămate. În conformitate cu art.124 alin.3 din Constituție și art.1 alin.2 din Legea nr.303/2004, privind statutul magistraților, aceștia sunt independenți și se supun numai legii, iar hotărârile judecătorești adoptate nu pot fi criticate decât prin căile de atac, astfel încât hotărârea judecătorească nu poate fi considerată, prin ea însăși o infracțiune. Dacă s-ar admite că împotriva persoanelor care au pronunțat soluții se pot face plângeri penale, înseamnă că s-ar institui noi căi de atac neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.
Impotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul la procurorul ierarhic superior. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin rezoluția nr.10490/3653/II/2/2008 din 4 iunie 2008, admis, în parte, plângerea formulată de petentul, a infirmat, parțial, rezoluția nr.401/P/2007, a dispus restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, pentru faptele reclamate în sarcina expertului tehnic, dar a menținut soluția de neîncepere a urmăririi penale față de și, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că din actele premergătoare începerii urmăririi penale nu rezultă că magistrații sus-menționați nu și-ar fi îndeplinit atribuțiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petentului. Cu privire la celelalte infracțiuni enumerate de petent, nu s-a dispus o soluție, deoarece procurorul nu e ținut de încadrarea juridică dată de părți, în condițiile în care din situația de fapt expusă nu se conturează elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
In altă ordine de idei, însă, s-a constatat că în cauză nu au fost efectuate cercetări și nu s-a dispus o soluție cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate în sarcina expertului tehnic. Pentru acest motiv, în temeiul dispozițiilor art.278 alin.2 Cod pr.penală, art.45 Cod pr.penală și art.64 alin.3 din Legea nr.304/2004, a fost admisă plângerea în modalitatea arătată mai sus.
Prin ordonanța nr.401/P/2007 din 14 iulie 2008, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus, prin conformare la dispozițiile rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea d Argeș, pentru continuarea cercetărilor, ca organ competent din punct de vedere material și teritorial, față de expertul tehnic, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.260 alin.4 Cod penal.
Această din urmă ordonanță nu este supusă controlului judecătorului, pe calea procedurii prev. de art.278/1 Cod pr.penală, deoarece soluțiile procurorului ce fac obiectul judecății sunt doar dispozițiile de netrimitere în judecată, respectiv cele care soluționează dosarul în fond, prin clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale, nu și cele prin care procurorul se dezînvestește.
Cum plângerea formulată la data de 28.07.2008 este făcută împotriva rezoluției nr.10490/3653/II/2/2008, iar în susținerile sale orale petiționarul s-a referit la soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rezoluția nr.401/P/2007 din 12 ianuarie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în aceste limite a fost judecată cauza prezentă.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că judecătorii și, de la Judecătoria Curtea d Argeș, nu au săvârșit nici infracțiunea prev. de art.246 Cod penal, nici vreo altă infracțiune, primul în legătură cu judecarea dosarului civil nr.764/2005, iar cel de-al doilea - la momentul soluționării cererii de recuzare prin încheierea din 16 decembrie 2005.
Motivele respingerii cererii de recuzare sunt pertinente, nefiind vorba nici despre o antepronunțare a judecătorului, nici despre vreo subiectivitate decurgând din formularea unor simple plângeri penale împotriva lui. De altfel un astfel de motiv nu este prevăzut de lege, tocmai pentru că prin formularea de plângeri penale s-ar ajunge să se înfrângă regula repartizării aleatorii a cauzelor, dacă părțile interesate formulează plângeri împotriva anumitor judecători, cu excepția celor agreați.
In ce privește judecata și soluționarea dosarului nr.764/2005 al Judecătoriei Curtea de A prin sentința civilă nr.7 din 5 ianuarie 2006, curtea constată că, dimpotrivă, judecătorul a încuviințat probele solicitate de către reclamanți, respectiv proba cu 3 martori, mai mulți decât cei doi încuviințați pârâților, precum și expertiza cu obiectivele solicitate și i-a scutit pe reclamanți de plata taxei de timbru aferentă capătului de cere privind revendicarea, atunci când petiționarul a dovedit că nu realizează venituri.
In ceea ce privește temeinicia soluției, ea a fost controlată prin intermediul căilor de atac, iar anularea ca netimbrate a apelului și recursului petiționarului, se datorează unei lipse de diligență a acestuia care nu a achitat taxele de timbru, cea din recurs fiind o taxă modică de timbru, de doar 4 lei.
Pentru considerentele expuse, nereținându-se în vreun fel abuzul în serviciu sau neglijența în executarea atribuțiilor judecătorilor, rezoluția și ordonanța atacate sunt legale și temeinice, astfel încât plângerea urmează a fi respinsă ca nefondată, iar petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin. 8 lit."a" Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarii, domiciliat în comuna, județul A și, domiciliat în B,-, -.3,.2,.4,.28, sector 4, împotriva rezoluțiilor nr.401/P/2007 din 12 ianuarie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și nr.10490/3653/II/2/2008 din 14 iunie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B și menține soluțiile atacate.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe petiționari la câte 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petiționar și procuror și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6 noiembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Red./Tehnored. Grefier,
Ex.2/24 noiembrie.2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
