Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 114/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 114/
Ședința publică din data de 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată, în conformitate cu disp. art. 2781Cod procedură penală, de petentul, domiciliat în B,-, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 293/P/2008 din 17.12.2008 și a rezoluției de admitere parțială a plângerii nr. 97/II/2/2009 din 09.02.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 05 iunie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Petentul s-a adresat instanței de judecată cu o plângere întemeiată pe disp. art. 2781Cod procedură penală, împotriva rezoluției nr. 97/II/2/2009 din 09.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În susținerea plângerii, petentul a arătat că rezoluția e nelegală întrucât în mod greșit s-a reținut că faptele sesizate nu există, că declarațiile din dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila au fost date în aceeași zi, la aceeași oră, în același birou și că cercetările nu sunt complete întrucât nu au fost audiați martorii și.
S-a mai arătat că simpla schimbare a încadrării juridice nu aduce nimic nou în condițiile în care, în ceea ce-l privește pe făptuitor, nu s-a dispus nici măcar o începere a urmăririi penale.
Față de toate acestea s-a solicitat admiterea plângerii și trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de ul de poliție.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin rezoluția nr. 293/P/2008 din 17 decembrie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, de poliție, pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 25 din Codul penal în referire la art. 260 din Codul penal și amenințare prev. de art. 193 din Codul penal.
Drept temei legal al rezoluției au fost reținute dispozițiile art. 228 alin. 4 în referire la art. 10 lit. a din Codul d e procedură penală.
Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa reținut următoarele:
La data de 11.07.2008, petentul s-a adresat cu plângere procurorului și a solicitat să se efectueze cercetări față de ul de poliție, din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 din Codul penal în referire la art. 260 din Codul penal și amenințare, prevăzută de art. 193 din Codul penal.
În fapt, petentul a susținut că, la 20.12.2007, lucrătorul de poliție l-a chemat la sediul Inspectoratului de Poliție al Județului B și i-a solicitat să declare în scris, în dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, că numitul Stănel i-a cerut taxă de protecție și l-a lovit; în biroul lucrătorului de poliție se aflau și, și.
De asemenea, petentul a susținut că, inițial, nu a fost de acord să dea o astfel de declarație, însă, după ce l-a amenințat că va avea grijă de el și că, într-un dosar care se afla în lucru la organele de poliție, din martor putea deveni autor al infracțiunii de furt, a fost de acord și a scris o declarație în sensul celor dictate de ul de poliție; a menținut această declarație și în fața procurorului, întrucât a fost amenințat de.
Petentul a susținut, de asemenea, că și celelalte persoane aflate în biroul lucrătorului de poliție au dat declarații neconforme cu realitatea care-l incriminau pe Stănel.
Ulterior, în fața instanței de judecată a declarat adevărul, respectiv că nu i s-a solicitat taxă de protecție de către Stănel și nici nu a fost lovit.
A solicitat să fie audiați, și
La data de 23.10.2008, când a fost audiat de procuror, a formulat plângere împotriva aceluiași lucrător de poliție pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, susținând că a fost determinat de acesta să declare că numitul Stănel i-a solicitat taxă de protecție, aspect care nu corespunde adevărului; a fost de acord să dea declarația cerută deoarece i s-a spus că numitul Stănel i-a amenințat cu moartea pe el și pe fratele său,.
În continuare, a susținut că a menținut declarația dictată de polițist și în fața procurorului, însă după ce Stănel a fost pus în libertate și i-a spus că nu l-a amenințat cu moartea, a declarat adevărul în fața instanței de judecată arătând că declarația dată în faza de urmărire penală este mincinoasă.
S-a reținut că din actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 09.12.2007, numitul a depus o plângere penală la Inspectoratul de Poliție al Județului B, prin care a arătat că, în cursul aceleiași zile, fratele său, și vărul său, au fost lipsiți de libertate, în mod ilegal, de către numiții Stănel și, care au solicitat taxă de protecție în schimbul eliberării. Plângerea a fost înregistrată cu nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
La data de 20.12.2007, persoana vătămată a depus o plângere penală la Inspectoratul de Poliție al Județului B, în cuprinsul căreia a arătat că, în luna octombrie 2007, fost lovită de numiții Stănel și, care au amenințat-o că, în cazul în care nu va achita suma de 2.000 Euro, vor intra în locuința sa și îi vor lua copilul. Plângerea a fost înregistrată cu nr. 5300/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
La aceeași dată, 20.12.2007, au depus plângeri penale la Inspectoratul de Poliție al Județului B, persoana vătămată și numitul, care au sesizat faptul că, de aproximativ 3 luni de zile, se află în relații de dușmănie cu numitul Stănel, deoarece acesta i-a amenințat cu moartea pentru că nu erau de acord ca persoane din anturajul lor să-i plătească taxă de protecție. Plângerile au fost înregistrate cu nr. 5299/P/2007, respectiv cu nr. 5301/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila.
Cele patru plângeri penale au fost repartizate, spre soluționare, ului de poliție din cadrul Serviciului Investigații Criminale.
În baza cercetărilor efectuate, făptuitorul a dispus începerea urmăririi penale față de numitul Stănel pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal și pentru săvârșirea a patru infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal, față de numitul pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal, precum și față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
Cu ocazia audierii de către procuror, la data de 27.12.2007, persoana vătămată și numitul și-au menținut declarațiile date în fața făptuitorului.
Pe baza probelor administrate în cauză, numitul Stănel a fost reținut la data de 27.12.2007, iar la data de 28.12.2007 pe numele său a fost emis mandatul de arestare preventivă.
La data de 31.12.2007, a fost pus în libertate de Tribunalul Brăila, ca urmare a admiterii recursului său.
După finalizarea cercetărilor, la data de 06.02.2008, făptuitorul a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale cu propunerea de trimitere în judecată a numiților Stănel și.
Prin rechizitoriul nr. 5235/P/2007 din data de 14.02.2008 al parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilas -a dispus trimiterea în judecată a numitului Stănel pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate, prevăzute de art. 189 alin. 2 Cod penal și a patru infracțiuni de șantaj, prevăzute de art. 194 alin. 1 Cod penal, precum și a numitului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 1 Cod penal.
În motivarea rechizitoriului, au fost avute în vedere toate probele administrate în cauză.
De asemenea, s-a arătat că, după punerea sa în libertate, numitul Stănel s-a deplasat atât la locuințele persoanelor care au fost audiate în cauză, cât și la persoanele care urmau să fie audiat și le-a amenințat cu acte de violență, solicitându-le să-și schimbe declarațiile și să nu recunoască adevărul.
Dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilaa fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Brăila cu nr-.
La termenul de judecată din data de 13.096.2008, persoana vătămată, audiată în calitate de martor, a declarat că la momentul formulării plângerii era supărată pe numitul Stănel, pentru că aflase că finul acestuia îl împușcase pe un prieten al său.
Și numiții și și-au schimbat declarațiile, primul susținând că declarația inițială a fost dată pentru că organele de poliție au creat artificial o stare de animozitate între el și Stănel și pentru că i s-a promis că nu va fi trimis în judecată într-un dosar în care avea calitatea de făptuitor, iar cel de-al doilea susținând că a sesizat organele de poliție la cererea fratelui său, care nu fusese lipsit de libertate, ci doar luase masa împreună cu numitul Stănel.
Prin rezoluția nr. 2554/P/2008 din data de 11.09.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăilas -a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de persoana vătămată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 260 Cod penal și față de numiții și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 259 alin. 2 Cod penal.
Având în vedere actele premergătoare începerii urmăririi penale administrate în cauză s-a reținut, în esență, că probele administrate în cauză nu dovedesc faptul că în dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, declarațiile date de, au fost dictate de ul de poliție; mai mult, și nu au avut calitatea de martor în cauză, ci de părți vătămate.
De asemenea, s-a mai reținut că probele administrate în cauză nu fac dovada existenței faptei de amenințare.
Împotriva rezoluției nr. 293/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa formulat plângere petentul, în conformitate cu disp. art. 278 Cod procedură penală.
Prin rezoluția nr. 97/II/2/2009 dată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus:
1. Admiterea parțială a plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 293/P/2008, din 17.12.2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
2. Schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, prin rezoluția nr. 293/P/2008, din 17 decembrie 2008, Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, din instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 din Codul penal în referire la art. 260 din Codul penal în instigare la infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 25 din Codul penal în referire la art. 259 din Codul penal.
3. Menținerea celorlalte dispoziții ale rezoluției nr. 293/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că, în ceea ce privește situația de fapt, criticile petentului sunt nefondate, precum și susținerile petentului cu privire la existența celor două infracțiuni.
S-a mai reținut că situația de fapt a fost corect reținută de procuror prin rezoluția criticată, iar din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că ul de poliție l-a determinat pe petentul să-l învinuiască pe nedrept pe Stănel de comiterea unor fapte penale și să facă declarații neconforme cu realitatea împotriva acestuia.
S-a mai arătat că aspectele din declarația petentului, dată în dosarul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în fața lucrătorului de poliție, sunt aceleași cu cele din plângerea penală formulată în același dosar împotriva numitului Stănel, cu privire la care petentul nu s-a plâns că i-ar fi fost dictată.
De asemenea, s-a mai reținut că niciuna din probele administrare nu fac dovada existenței infracțiunii de amenințare, prevăzută de art. 193 din Codul penal. Petentul a declarat că, la momentul în care ar fi fost amenințat de polițist, nu era prezentă nicio altă persoană și, potrivit dispozițiilor art. 75 din Codul d e procedură penală, declarațiile persoanei vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză.
S-a mai arătat că este adevărat că, în cauză, nu au fost audiați și, propuși de petent pentru a fi audiați ca martori, însă procurorul a fost în imposibilitate să administreze aceste probe. I-a citat pe cei doi, în mod repetat, la adresele cunoscute, dar aceștia nu s-au prezentat la Parchet; a emis mandate de aducere, însă nu au fost găsiți de lucrătorii de poliție.
Însă, s-a mai arătat că în dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, petentul a fost audiat de ul de poliție n în calitate de parte vătămată; doar în fața instanței de judecată acesta a fost audiat în calitate de martor.
S-a mai precizat că faptul că chiar procurorul a reținut, în rezoluția criticată, că pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă cel care face afirmații mincinoase trebuie să aibă calitatea de martor, or, în dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, a avut calitatea de parte vătămată.
Prin urmare, s-a apreciat că încadrarea juridică corectă a faptei sesizată de este instigare la infracțiunea de denunțare calomnioasă, prevăzută de art. 25 din Codul penal în referire la art. 259 din Codul penal și nu instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 25 din Codul penal în referire la art. 260 din Codul penal.
Și împotriva rezoluției nr. 97/II/2/2009, așa cum s-a precizat, petentul s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 2781Cod procedură penală.
Plângerea e nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, constată că rezoluția nr. 293/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost modificată prin rezoluția nr. 97//2/2009 din 09.02.2009, e legală și temeinică.
Considerăm că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimat pe baza analizei plângerii și actelor premergătoare.
În speță, așa cum corect a reținut și procurorul prin rezoluția atacată, e incident cazul prevăzut de art. 10 lit. a Cod procedură penală, care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimat.
Considerăm că probele administrate nu fac dovada existenței infracțiunii prev. de art. 25 Cod penal în referire la art. 259 Cod penal și art. 193 Cod penal,
Așa cum s-a arătat, din actele premergătoare nu rezultă că intimatul l-a determinat pe petent să-l învinuiască pe nedrept pe Stănel de comiterea unor fapte penale și să facă declarații neconforme cu realitatea împotriva acestuia.
De asemenea, în mod just s-a apreciat că niciuna din probele administrate nu fac dovada existenței infracțiunii de amenințare prev. de art. 193 Cod penal.
Cu privire la susținerile petentului, în sensul că cercetările sunt incomplete întrucât nu au fost audiați martorii și, propuși de petent, se apreciază că într-adevăr, aceștia nu au fost audiați întrucât procurorul a fost în imposibilitate să administreze aceste probe - i-a citat la adresele cunoscute, dar aceștia nu s-au prezentat, a emis mandate de aducere, însă nu au fost găsiți de lucrătorii de poliție.
Apreciem că în mod corect și legal prin rezoluția nr. 97/II/2/2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a admis parțial plângerea și s-a schimbat încadrarea juridică a faptei din instigare la mărturie mincinoasă în instigare la infracțiunea de denunțare calomnioasă întrucât în dosarul nr. 5235/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, a avut calitatea de parte vătămată, iar pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă cel care face afirmații mincinoase trebuie să aibă calitatea de martor.
Față de toate acestea, considerăm că plângerea formulată e nefondată și că soluția dispusă prin rezoluția nr. 293/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost modificată prin rezoluția 97/II/2009, e legală și temeinică.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul (fiul lui și, născut la data de 10.04.1980 în B, CNP -, domiciliat în B,-, - 21,. 3,. 4, fără forme legale în B,-), împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 293/P/2008 din 17.12.2008, astfel cum a fost modificată prin rezoluția nr. 97/II/2/2009 din 09.02.2009, ambele rezoluții fiind pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru petentul și de la pronunțare pentru intimatul.
Pronunțată în ședință publică azi, 05 iunie 2009.
PREȘEDINTE,
Judecător - - -
Grefier,
Red. -/24.06.2009
Tehnored. /2 ex./03.07.2009
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu
