Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 116/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781.
C.P.P.ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 116
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Membri Liana Balaci
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror de la
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 434 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns petentul, lipsind intimatul A.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului conform motivelor scrise, existând contradicție între motivarea și dispozitivul sentinței.
Petentul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 434 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, a fost admisă plângerea formulată de petentul, privind pe intimatul A având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).
A fost desființată ordonanța nr. 55/P/2009 din 17.02.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și s-a trimis cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constată că prin plângerea înregistrată sub nr- petentul a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale din 17.02.2009 pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj privind pe făptuitorul A, agent șef de poliție, vinovat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 250 alin. 4, 266 alin. 2 Cp și art. 2641alin. 2 Cp.
Motivând plângerea, a precizat că, deși acest făptuitor l-a lovit cu pumnii și picioarele, fără nici un motiv, fracturându-i mâna, în mod eronat s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestuia.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva făptuitorilor-lucrători de poliție, printre care și agentul șef Aaf ost argumentată pe legitimitatea intervenției echipei de polițiști, justificată de conduita petentului care a impus folosirea forței pentru restabilirea ordinii și liniștii publice.
Urmărirea penală n-a clarificat neconcordanțele dintre concluziile certificatului medico-legal eliberat petentului și completarea ulterioară a acestui act prin prisma modului de producere a leziunilor prezentate, prin efectuarea unei expertize medico-legale care să înlăture aceste inadvertențe.
Nu au fost clarificate nici neconcordanțele dintre declarațiile unor martori, prezenți la locul incidentului, în legătură cu comportamentul petentului, date în legătură cu aceeași cauză în dosarul nr. 789/P/2008, instrumentat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat și 715/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, care ar fi justificat încătușarea petentului (fila 30, 32: declarația martorilor și ).
Soluția pronunțată care, în principal, legitimează intervenția poliției, contrazice pe de o parte soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva petentului, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. 1 și art. 279 alin. 1 Cp.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, arătând că în mod neoportun s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale, întrucât întregul probatoriu a evidențiat că pretinsa agresiune nu poate fi imputată polițistului, intervenția fiind una legală și nu abuzivă, suferințele cauzate petentului ca urmare a imobilizării din 20.06.2008 fiind inerente intervenției legale. S-a mai arătat că în minută și dispozitiv nu s-a făcut nici o precizare cu privire la cheltuielile de judecată, deși era obligatoriu, iar în considerente s-a făcut vorbire despre disp. art. 192 alin. 3.
C.P.P.Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că petentul, în calitate de persoană vătămată, a formulat plângere penală, motivând că la data de 20 iunie 2008, în timp ce petentul se afla în barul din municipiul C, a fost agresat fizic de trei persoane îmbrăcate civil, despre care ulterior a aflat că sunt polițiștii, și A, agresiunea constând în aceea că petentul a fost imobilizat cu mâinile la spate cu o sfoară, a fost condus la sediul poliției, iar aici intimatul i-a aplicat o lovitură în zona toracelui cu patul armei pe care o avea petentul.
S-a reținut că, în seara de 20 iunie 2008, poliția municipiului Caf ost alertată prin serviciul de apeluri de urgență 112, privitor la prezența într-un local public - barul - a unei persoane care era înarmată cu o și amenința că va ucide o persoană, afirmând că arma este pregătită de tragere, persoana fiind aflată în stare de ebrietate.
În aceste condiții, la localul respectiv s-a deplasat echipa de intervenție formată din subcomisarul, subcomisarul și agentul șef A, din cadrul Poliției municipiului C, constatând prezența petentului care era înarmat cu o armă de, pe care o ținea sprijinită de picior în poziție verticală cu țeava îndreptată în sus, precum și starea de temere produsă asupra celor 10 consumatori aflați în bar.
S-a reținut că intimații s-au legitimat și au solicitat petentului predarea armei, însă acesta s-a opus, în sensul că a ținut arma în mâna dreaptă, iar cu mâna s-a prins de conductele de alimentare cu agent termic aflate în bar, pentru a împiedica deplasarea sa la sediul poliției.
Față de aceste manifestări ale petentului, s-a reținut că echipa de intervenție a procedat la imobilizarea acestuia, deoarece nu poseda asupra sa permisul de port al armei, imobilizarea petentului realizându-se prin încătușare cu brațele la spate pe o perioadă de 15 minute.
Totodată, s-a reținut că petentul a amenințat că va împușca pe un vecin al său, portul armei fiind nelegal, întrucât petentul nu a prezentat permisul de portarmă și în aceste condiții a fost condus la sediul Poliției, unde s-au luat declarații și s-au efectuat cercetări în dosarul nr.789/P/2008, înregistrat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Calafat.
În raport de aceste împrejurări, s-a reținut că acuzațiile petentului nu se confirmă, reținându-se incidența art.10 lit.a Cod pr.penală, pentru toate infracțiunile reclamate, cu motivarea că petentul nu a respectat prevederile art.28-29, 33, 37-40 din Legea nr.295/2004, conform cărora armele de foc letale se păstrează, se folosesc sau se transportă în anumite condiții, iar organele de poliție au competența să verifice respectarea acestor cerințe, situație în care intervenția polițiștilor, încătușarea și imobilizarea prin forță a petentului era obligatorie, întrucât această persoană deținea, contrar legii și fără documente, armă de foc, într-un local public, consumând alcool și amenințând cu moartea o persoană cu care se afla în conflict.
Astfel, s-a reținut că infracțiunile prev.de art.250 alin.4 Cod penal și art.266 alin.2 Cod penal, nu există în cauză, deoarece purtarea polițiștilor nu a fost abuzivă, iar imobilizarea, încătușarea și conducerea petentului la sediul Poliției au fost legale și necesare.
Pentru infracțiunea prev.de art.2671alin.2 Cod penal, s-a reținut, de asemenea, incidența art.10 lit.a Cod pr.penală, întrucât suferințele produse cu o ocazia încătușării sunt inerente acestei intervenții legale și justificate în cauză, fără a se putea reține existența intenției specifice acestei infracțiuni, intenție calificată prin scopul de a obține informații, mărturisiri, de pedepsire sau intimidare.
S-a concluzionat că în speță sunt aplicabile prevederile art.56 din legea nr.360/2002, conform cărora este absolvit de orice răspundere polițistul care, prin exercitarea atribuțiunilor de serviciu în limitele legii, a cauzat suferințe sau vătămări unor persoane
Prin ordonanța nr.715/P/2008 din 20 ianuarie 2009, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. 6 rap. la art.10 lit. a Cod pr. penală, față de intimații și, ambii îndeplinind funcția de subcomisar de poliție în cadrul Poliției municipiului C, pentru infracțiunile de purtare abuzivă, arestare nelegală și tortură, prev.de art.250 alin.4 Cod penal, 266 alin.2 Cod penal și art.2671alin.2 Cod penal.
Prin sentința penală nr. 75 din 4 mai 2009 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, rămasă definitivă, a fost admisă plângerea petentului, a fost desființată ordonanța nr.715/P/2008 din 20 ianuarie 2009 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA și trimisă cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Curtea constată că nu a fost examinată situația de fapt care a determinat intervenția poliției, sub aspectul pericolului pentru securitatea consumatorilor din local și, implicit, a persoanei față de care s-a reținut că ar fi proferat amenințări petentul și de asemenea, nu s-a lămurit contradicția evidentă între certificatul medico-legal eliberat petentului și completările concluziilor acestui certificat.
Nu au fost clarificate nici neconcordanțele dintre declarațiile unor martori, prezenți la locul incidentului, în legătură cu comportamentul petentului, date în legătură cu aceeași cauză în dosarul nr. 789/P/2008, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat și 715/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, care ar fi justificat încătușarea petentului (declarația martorilor și ).
Astfel, se constată că actele premergătoare s-au concretizat numai în atașarea procesului-verbal din 20 iunie 2008, întocmit de intimații din cauză, privitor la intervenție, declarațiile petentului și martorilor și, în conținutul cărora aceștia din urmă nu au relatat despre modul în care s-au realizat demersurile poliției pentru predarea armei și legitimarea petentului, precum și modalitatea concretă în care s-a realizat imobilizarea acestuia.
Or, cauza nr.789/P/2008, a Parchetului de pe lângă Judecătoria Calafat, dosar în care petentul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art.321 alin.1 Cod penal și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art.279 alin.1 Cod penal, s-a finalizat prin soluție de neîncepere a urmăririi penale, în temeiul art.228 alin.6 Cod pr.penală rap. la art.10 lit.d Cod pr. penală, cu motivarea că, în timpul șederii petentului în bar, acesta nu a întreprins nici un act, gest sau manifestare prin care să aducă atingere bunelor moravuri, cu excepția faptului că s-a exprimat că vrea să împuște un cetățean de etnie rromă pe care nu l-a numit, iar în privința armei pe care o deținea, s-a reținut că era posesor al permisului de armă nr.2300 seria - eliberat la 5 noiembrie 1990 de IPJ
Totodată, se constată că în certificatul medico-legal prezentat de petent, s-au indicat leziuni la nivelul brațului stâng, constând într-o fractură cu traiect oblic, situată în 1/3 medie a diafizei humerusului stâng, cu discretă deplasare în focar, leziuni catalogate drept leziuni de violență ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur și au necesitat 50-55 zile îngrijiri medicale pentru vindecare (certificatul nr.1514/A2/24 iunie 2008 - fila 13), în timp ce în adresa de completare a acestui certificat (adresa nr.3552/A/22 octombrie 2008), emisă de același institut de medicină legală, este indicat drept mecanism de producere a fracturii și căderea și lovirea de corpuri dure; în aceste condiții, se impune clarificarea acestor contradicții, în sensul celor arătate de instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs privind faptul că în minută și dispozitiv nu s-a făcut nici o precizare cu privire la cheltuielile de judecată, iar în considerente s-a făcut vorbire despre disp. art. 192 alin. 3.C.P.P. față de faptul că primul motiv, privind greșita admitere a plângerii, este constatat ca neîntemeiat, cheltuielile judiciare avansate de stat rămânând în mod evident în sarcina acestuia, se constată ca fiind neîntemeiat și cel de-al doilea motiv de recurs formulat de parchet.
Se apreciază astfel că în mod corect instanța de fond a admis plângerea, desființând rezoluția atacată, motiv pentru care, văzând și disp. art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va fi respins ca nefondat recursul.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj împotriva sentinței penale nr. 434 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 3 februarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.M; 08.02.2010.
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Membri Liana Balaci
