Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 118/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 118/2008
Ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
Procuror -
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției dispuse în dosarul nr. 320/P/2007 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, după casare de către ÎCCJ.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat cu delegație de apărător ales al petentul, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata petentului a depus la dosar concluzii scrise.
Avocata petentului a solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate, trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaților, a administrării probațiunii încuviințate prin rezoluția din 24 septembrie 2007, punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a făptuitorilor pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 323, 289, 291, 242 alin.1 și 3, 260, 261, 264, 292, 246, 247 cod penal toate cu aplicarea art. 33 lit.a cod penal.
Precizează că rezoluția a fost adoptată cu încălcarea disp. art. 67 alin.3 pr.penală deoarece procurorul nu s-a pronunțat prin ordonanță motivată asupra cererii în probațiune formulată de petentul.
În concluzie, solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată și a se avea în vedere concluziile scrise aflate la dosarul cauzei.
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată precizând că în mod temeinic s-au pronunțat organele de urmărire penală în raport de probele administrate în cauză în sensul că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reclamate, astfel că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra cauzei penale de față;
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 43/01 aprilie 2008 Curții de APEL ALBA IULIAs -a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 320/P/24 septembrie 2007 și a ordonanței nr. 935/II/2/2008 date Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, în temeiul disp. art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală.
S-a reținut că prin ordonanța nr. 320/P/2007 din 08 noiembrie 2007, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 247 și 264 Cod penal de intimații, G, și.
Plângerea formulată de persoana vătămată împotriva acestei măsuri a fost soluționată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA prin ordonanța nr. 935/II/2/25 ianuarie 2008.
Soluția dispusă de procuror a fost verificată de instanța de judecată care a apreciat-o ca legală și temeinică întrucât din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că făptuitorii și-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuțiile de serviciu, vătămând astfel, interesele legale ale persoanei vătămate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs petiționarul, solicitând admiterea, casarea hotărârii atacate și, pe fond, desființarea ordonanței nr. 320/P/2007 din 08 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori.
Prin decizia penală nr. 2124/11 iunie 2008 adoptată de ÎCCJ în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de petiționarul împotriva sentinței penale nr. 43/01 aprilie 2008 Curții de APEL ALBA IULIA, casându-se hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
În considerente deciziei, ÎCCJ a expus următoarele argumente de fapt și de drept:
Deși instanța a fost investită de persoana vătămată cu plângere împotriva ordonanței procurorului nr. 320/P/2007 din 08 noiembrie 2007, soluția dispusă se referă la rezoluția nr. 320/P/245 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În considerente, instanța de fond a analizat ordonanța dată de procuror la 08 noiembrie 2007 și, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii, G, apreciind-o ca legală și temeinică.
Cu toate acestea, plângerea petiționarului a fost respinsă ca netemeinică în raport de rezoluția din 24 septembrie 2007 a aceluiași parchet.
Prin rezoluția nr. 320/P/2007 din 24 septembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA la care se referă atât minuta cât și dispozitivul hotărârii, dar nu și expozitivul, s-a dispus, în temeiul art. 135 și 132.pr.penală, delegarea lucrărilor de poliție judiciară din cadrul IPJ S în vederea efectuării actelor premergătoare stabilite, dosarul fiind trimis acestui organ judiciar, spre conformare (filele 157-158 din dos. nr. 320/P/2007 al Pa5rchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA ).
Rezultă că între expozitivul sentinței, pe de o parte și dispozitivul acesteia, pe de altă parte, există contraziceri de fond cu privire la soluția procurorului care a fost, în final, menținută ca legală și temeinică și în raport de care s-a dispus respingerea plângerii petiționarului.
Astfel, constatând, din oficiu, incidența cazului de casare prev. de art. 385/15 pct. 9.pr.penală ÎCCJ a admis recursul petiționarului și în urma casării sentinței atacate a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de APEL ALBA IULIA.
În cursul procedurilor cu ocazia rejudecării, petiționarul și-a suplimentat motivele pe care se sprijină plângerea sa.
Astfel, în memoriul depus la fila 38 din dosar petentul, prin apărătorul său ales, expune următoarele critici:
După restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA, în urma adoptării rezoluției nr. 785/II/2/2007, organul de urmărire penală nu a efectuat nici un act de urmărire penală deși, în cazul dat, dispozițiile date de organul delegat cădeau în sarcina organului competent să efectueze urmărirea penală, fiind pertinente și concludente cauzei.
Organul de urmărire penală nu s-a pronunțat cu privire la cererea în probațiune formulată în cadrul plângerii penale dispuse, încălcând astfel disp. art. 67 alin.3 pr.penală care statuează că admiterea sau respingerea cererii în probațiune se realizează prin ordonanță motivată și că probele concludente și utile cauzei nu pot fi respinse.
Probele solicitate de petiționar au fost ignorate.
Verificând, în temeiul art. 278/1 alin.7 pr.penală rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport cu criticile expuse în fața sa, Curtea reține că acestea sunt vădit nefondate.
1. Fără a reține situația de fapt existentă și care a fost expusă pe larg în prima parte a considerentelor, Curtea arată că primul aspect critic adus de petiționar, în sensul neefectuării nici unui act de urmărire penală de către procuror, este infirmat de actele dosarului.
Curtea constată că aceste lucrări relevă, fără dubiu, efectuarea actelor necesare unei urmărire penale eficiente, aspect ce poate fi verificat din dosarul cauzei.
2. Curtea sesizează că susținerile petiționarului în sensul neconformării dispozițiilor date organului delegat sunt vădit nefondate, această conduită fiind impusă în prima fază a urmăririi penale, înainte ca efectuarea cercetărilor să fie atribuită direct Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
Curtea reține că acest organ de urmărire penală nu poate fi supus unor dispoziții date cu ocazia delegării, de către el însăși, delegarea despre care se face vorbire vizând lucrătorii din cadrul IPJ S, ceea ce nu mai era cazul în speța de față, după adoptarea rezoluției nr. 785/II/2/2007.
3. Vizând critica adusă nepronunțării asupra cererii în probațiune formulate de petiționar, Curtea apreciază că aceasta este, de asemenea, nefondată, rezoluția fundamentându-se pe ansamblul probelor administrate în cauză (raport de expertiză, declarații de martori, procese verbale de cercetare) a căror evaluare judicioasă a condus, în opinia Curții la adoptarea unei soluții legale și temeinice.
Lipsa de la dosar a unei ordonanțe de respingere a probațiunii solicitate nu echivalează automat cu omisiune a Parchetului de a administra probele propuse, susținerile.petentului negăsindu-și corespondent în actele de la dosar.
4. Curtea sesizează că în cauză nu există date certe care să permită aprecierea existenței relei credințe a intimaților, insp., ag.principal G, și ag,.
5. Curtea constată, așa cum corect s-a reținut și în rezoluția atacată, faptul că polițiștii care au instrumentat împrejurările producerii unui accident de circulație nu au contrafăcut fotografiile judiciare, acestea fiind autentice, aspect relevat de expertiza IT (29-30)
6. Ca atare, în cauză, nu se poate reține că polițiștii, cu intenție, au falsificat fotografiile cu ocazia prelucrării acestora, au folosit aceste fotografii cunoscând că le-au falsificat, au cauzat o vătămare a intereselor legale ale petiționarului prin îngrădirea folosinței dreptului petentului în vederea favorizării unui infractor, nefiind întrunit conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 289, 291, 246 și 264 cod penal.
Față de cele expuse mai sus, Curtea, conform art. 278/1 alin.8 lit.a pr.penală va respinge ca nefondată plângerea petiționarului, cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat conform art. 192 alin.2 pr.penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarul împotriva ordonanței adoptate la 8 noiembrie 2007 în dosarul nr. 320/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA.
În baza art. 192 al. 2 Cod pr. pen. obligă pe petiționar să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2008.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red. /13.10.2008
Tehnored. VV 2 ex/17.10.2008
Președinte:Maria CovaciuJudecători:Maria Covaciu
