Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 119/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 119/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petiționarul, împotriva rezoluțiilor nr.425/P/2007 din 12 mai 2008 și nr.437/II/2/2009 din 12 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petiționarul personal, lipsind intimații.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Petiționarul aduce la cunoștința instanței faptul că împotriva numiților, a formulat o plângere a cărei competență de cercetare o are DIICOT, plângere ce formează obiectul dosarului nr-, cu termen la data de 10 decembrie 2009 și solicită conexarea celor două dosare, față de intimații sus - menționați.
Curtea pune în discuție cererea de conexare a celor două dosare, cerere formulată de petiționarul.
Reprezentantul parchetului apreciază că nu se impune conexarea celor două dosare, fiind vorba de alte infracțiuni, de altfel, invocându-se și o altă competență.
Curtea respinge cererea de conexare formulată de petiționar, dat fiind că acesta susține că este vorba despre alte fapte săvârșite de către o parte dintre intimați, care sunt, în opinia petiționarului, de competența DIICOT-ului, care este alt organ de urmărire decât cel care a efectuat cercetarea penală în această cauză, iar între cele două cauze nu se regăsește nici unul dintre cazurile de indivizibilitate sau conexitate.
Petiționarul apreciază, în continuare, că se impune conexarea celor două dosare, infracțiunile fiind aceleași, doar că sunt săvârșite în situații diferite.
Curtea reamintește că s-a pronunțat asupra cererii de conexare și constatând că nu mai sunt alte cereri, cauza fiind în stare de judecată, acordă părților cuvântul pe fondul plângerii.
Petiționarul arată că nu există niciun act de cercetare efectuat în dosar, nu există nici măcar hotărârile judecătorești pe care le-a depus el. De asemenea, critică soluția dată de procuror întrucât rezoluția nu este completă și nu se referă la toate persoanele împotriva cărora a formulat plângere. Procurorul în plângere a dispus neînceperea urmăririi penale doar față de, G, cu toate că a formulat plângere și împotriva lui, și De altfel nu s-a dat nicio soluție față de alți procurori împotriva cărora a formulat plângere, cum ar fi,. Pe pagina a doua a plângerii din 25 septembrie 2007 erau reclamați și, și, față de aceștia nu s-a dat nici o soluție în acest dosar.
De asemenea, solicită a se constata că procurorul este decedat, G nu mai este judecător la Tribunalul Vâlcea, fiind suspendat, deci cu acesta nu este îndeplinită procedura de citare.
Petiționarul apreciază că trebuie restituit dosarul pentru că nu s-a întocmit niciun act de către procuror și nu s-au efectuat actele de cercetare, nu se află toate hotărârile judecătorești împotriva cărora a formulat plângere. Solicită trimiterea dosarului în întregime la parchet pentru a se face din nou învestigații și a se da o soluție față de toată lumea, iar față de, G, nu s-au depus toate hotărârile. De asemenea, arată că nu sunt depuse nici hotărârile din 26 iunie 2006 din dosarul nr.3398/P/2006 al Tribunalului Vâlcea, sentința nr.692/2006, decizia penală nr.693/2006 și sentința penală nr.272/2006 a Judecătoriei Drăgășani în dosarul nr.1102/2006.
Nu sunt la dosar nici sentința civilă a Judecătoriei Drăgășani din 28 noiembrie 2006 dată în dosarul nr.3634/2006, iar din dosarul nr- sentința penală nr.12 din 18 ianuarie 2007 și decizia din recurs nr. 214/R din 19 martie 2007. În acest dosar trebuie depuse copii de pe cele două declarații date de martora, care a dat o declarație la Poliția Comunitară la data săvârșirii faptei, 26 aprilie 2006 și alta la instanța de judecată la 2 noiembrie 2006, iar se face vinovat de abuz. La cinci termene inculpata nu s-a prezentat, apoi judecătorul era obligat a lua toate măsurile pentru a nu se amâna cauza nejustificat. După cel de-al șaselea termen s-a prezentat inculpata împreună cu o martoră, martoră ce a fost audiată, deși această probă se terminase demult. Față de această martoră, petiționarul a formulat cerere de recuzare, cerere ce fost respinsă, dosarul a fost soluționat în ianuarie, în lipsa sa, cu toate că era acolo. În recurs a solicitat confruntarea și completarea probatoriului cu martori ale căror nume și adresă au fost indicate. Față de infracțiunea de distrugere instanța avea obligația să trimită dosarul organului de cercetare penală pentru a face cercetări cu privire la această infracțiune. Apreciază că magistrații au stabilit o situație de fapt greșită și au pronunțat în consecință o soluție greșită, astfel că se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
În concluzie, petiționarul solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluției și trimiterea dosarului la parchet în temeiul art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii formulate de petiționar ca neîntemeiată, în mod corect procurorul în soluția dată a reținut că nu există niciun fel de indicii cu privire la săvârșirea de către intimați a vreunei infracțiuni la care se face referire în plângere. Petiționarul este nemulțumit de soluțiile date de intimați în diferite cauze în care a fost implicat, însă aceasta nu echivalează cu abuz în serviciu sau alte infracțiuni indicate de acesta în plângere, iar reținerea greșită a unei situații de fapt poate fi invocată de petent în căile ordinare de atac ce putea să le exercite împotriva hotărârilor la care s-a referit.
Petiționarul solicită cuvântul în replică.
Curtea respinge cererea formulată de petiționar, ultimul căruia i se dă cuvântul în această procedură fiind procurorul (art.278/1 alin.6 Cod procedură penală).
CURTEA
Deliberând, constată:
La data de 26 iunie 2009, s-a înregistrat pe rolul Curții de APEL PITEȘTI, plângerea petiționarului împotriva rezoluțiilor nr.437/II/2/2009 din 12 iunie 2009, și, respectiv, nr.425/P/2007 din 12 mai 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Plângerea a fost înregistrată, inițial, în dosarul nr-, împreună cu o altă plângere privind soluția de netrimitere în judecată dintr-un alt dosar de urmărire penală, respectiv nr.465/P/2007 din 29 aprilie 2008, al aceluiași parchet, și a fost disjunsă și înregistrată ulterior sub nr-.
La dosarul curții s-au atașat dosarul de urmărire penală nr.425/P/2007 și lucrarea nr.437/II/2/2009, iar petiționarul a depus memorii și un set de înscrisuri, reprezentând: ordonanța nr.44/P/2009 din 6 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, sentința penală nr.12 din 18 ianuarie 2007 Judecătoriei Drăgășani, și referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală, întocmit în dosarul nr.666/P/2006.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că, prin plângerea înregistrată la data de 26 septembrie 2007 la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, petiționarul a formulat plângere penală împotriva judecătorilor, G, de la Tribunalul Vâlcea, și de la Judecătoria Drăgășani, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, 264, 289, 291, 292, 249 Cod penal, a procurorilor și, pentru instigarea judecătorilor menționați la săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, 264 și 292 Cod penal, împotriva judecătorului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.246, 264 și 25 Cod penal rap. la art.250 alin.3 Cod penal, art.289, 291, 292 și 247 Cod penal, cu aplic.art.41 Cod penal, precum și împotriva judecătorilor, G, a, și și a procurorilor, și, pentru infracțiunile prevăzute de art.246, 247, 264, 289, 291, 292 Cod penal.
In fapt, petiționarul este nemulțumit de soluțiile pronunțate în dosarul nr-, atât în fond cât și în recurs, prin care s-a respins plângerea sa împotriva unei rezoluții a procurorului, pe motiv că nu s-a adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și apoi a fost respins recursul împotriva sentinței nr.272 din 7 aprilie 2006, fiind obligat în ambele faze procesuale la cheltuieli judiciare către stat.
Judecătorii, și G care au pronunțat decizia nr.693 din 26 iunie 2006, au respins și cererea de îndreptare a erorii materiale prin care se cerea înlăturarea cheltuielilor judiciare, și l-a obligat, din nou, pe petiționar la cheltuieli judiciare către stat.
Petiționarul apreciază că aceste fapte ale judecătorul precum și concluziile procurorilor în sensul respingerii plângerii și recursului său ar constitui abuz în serviciu, acționându-se cu rea-credință și din gravă incompetență.
Petiționarul mai este nemulțumit și de soluțiile pronunțate de judecători în dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea, dar și de faptul că i-au limitate concluziile orale de către judecătorul, care a condus ședința de judecată a instanței de recurs și că în mod greșit i s-au respins cererile de îndreptare a erorii materiale prin care solicita să se repare paguba materială și să-i fie oferite daune morale, deoarece soluția procurorului se întemeia pe dispozițiile art.10 lit.d Cod pr.penală, care permit solicitarea de despăgubiri.
Petiționarul consideră că s-a săvârșit un abuz și prin pronunțarea sentinței penale nr.12 din 18 ianuarie 2007, în dosarul nr- al Judecătoriei Drăgășani, de către judecătorul, inclusiv prin felul în care a admis proba cu martori și a cenzurat întrebările petiționarului, dispunând apoi achitarea inculpatei, pentru infracțiunile prevăzute de art.180 alin.1 și 205 Cod penal și respingerea cererii de obligare a acesteia la daune materiale și morale. Judecătorii a, și, sunt acuzați de aceeași faptă deoarece prin decizia penală nr.214 din 19 martie 2007, au respins recursul petiționarului, procuror de ședință fiind.
Petiționarul mai este nemulțumit și de soluțiile pronunțate în dosarele nr- și nr- ale Tribunalului Vâlcea, precum și de mai multe rezoluții de netrimitere în judecată date de către procurorii de la Judecătoria Drăgășani și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea constată că prin rezoluția nr.425/P/2007 din 12 mai 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, G, și, pentru infracțiunile prevăzute de art.246, 247, 249, 264, 289, 291, 292, 250 alin.3 și art.25 rap. la art.246, 247, 249, 264, 289, 291, 292 și 250 alin.3 Cod penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
Impotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul la data de 26 mai 2009, invocând, în esență, că soluția este netemeinică și că cercetarea este incompletă.
Prin rezoluția nr.437/II/2/2009 din 12 iunie 2009 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, s-a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarului, apreciindu-se că nu se impun verificări suplimentare și că soluția adoptată de procuror, în fond, este legală și temeinică.
În plângerea adresată instanței de judecată, petiționarul are, în esență, două cereri, una de desființare a rezoluției și de trimitere la parchet pentru a se pronunța asupra începerii sau neînceperii urmăririi penale față de unii dintre judecătorii și procurorii pentru care petiționarul apreciază că nu s-au efectuat niciun fel de acte de cercetare penală și nici nu s-a adoptat vreo soluție, și o alta, de începere a urmăririi penale și de reținere a cauzei spre judecare, pentru infracțiunile prevăzute de art.246, 249, 264, 289 și 291 Cod penal, infracțiuni săvârșite în opinia petiționarului, de către judecătorii enumerați în dispozitivul rezoluției de netrimitere în judecată, iar pentru procurori pentru instigare la săvârșirea acelorași infracțiuni.
Petiționarul precizează că procurorul a decedat, aspect confirmat și din relațiile obținute cu ocazia realizării citării în prezenta cauză.
Analizând rezoluțiile atacate, curtea constată că acestea sunt legale și temeinice.
Dincolo de argumentele aduse de către procuror atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale, argumente pertinente referitoare la controlul hotărârilor judecătorești prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege și la ansamblul probator din care nu rezultă indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni de către judecători și procurori, nici prin modul în care au administrat probele și au gestionat ședințele de judecată, nici prin soluțiile adoptate și nici prin obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat a petiționarului, curtea va face considerații suplimentare în sensul că soluțiile procurorilor sunt corecte.
In ce privește faptul că în dosarul nr- al Judecătoriei Drăgășani, atât prima instanță, cât și Tribunalul Vâlcea au considerat inadmisibilă plângerea petiționarului îndreptată direct la instanța de judecată, fără a urma procedura plângerii la procurorul ierarhic superior prevăzută de art.278 Cod pr.penală, curtea constată că atât sentința nr.272 din 7 aprilie 2006, cât și decizia nr.693 din 26 iunie 2006, sunt anterioare modificării art.278/1 Cod pr.penală, prin Legea nr.356/2006, publicată în Monitorul Oficial nr.677 din 7 august 2006. Prin această lege s-a introdus alin.13 al articolului menționat, prin care s-a reglementat trimiterea plângerii greșit îndreptată la organul judiciar competent, anterior practica instanțelor judecătorești, confirmată și de Înalta Curte de Casație și Justiție era aceea de respingere ca inadmisibilă a plângerii adresată instanței de judecată fără procedura prealabilă a plângerii la procurorul ierarhic superior.
In consecință, prin aceste soluții, nici judecători și nici procurorii care au pus concluzii în același sens, nu au săvârșit nicio infracțiune, nefiind vorba despre încălcarea cu rea-credință sau din culpă a vreunor dispoziții legale, petiționarul invocând texte de lege ce au intrat în vigoare ulterior pronunțării hotărârilor.
În ce privește administrarea probelor, curtea arată că în procesul penal există un principiu ce guvernează întreaga succesiune a dispozițiilor procedurale referitoare la desfășurarea judecății, respectiv principiul aflării adevărului, astfel încât nu are relevanță la al câtelea termen s-au audiat martorii și dacă au fost încuviințați sau nu la termenul la care s-au pus în discuție probele, câtă vreme acea probă era necesară pentru aflarea adevărului.
In ce privește obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare către stat, curtea reține că prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, sunt imperative în sensul obligării părții care a declarat un apel, un recurs sau o oricare cerere la cheltuieli judiciare, dacă i se respinge apelul, recursul sau cererea. In ce privește soluția de respingere a recursurilor și, respectiv, a cererilor de îndreptare a erorilor materiale, este evident că obligarea petiționarului la cheltuieli judiciare către stat se încadra în situațiile explicit enumerate de art.192 alin.2 Cod pr.penală, nefiind nevoie de nici o altă interpretare.
Petiționarul care a formulat plângeri împotriva rezoluției procurorului ce au fost respinse se încadrează, de asemenea, în acest text de lege, fiind în mod corect obligat la cheltuieli judiciare către stat. Această practică a fost confirmată prin Decizia nr.LXXXII/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care, admițând recursul în interesul legii, a stabilit că "In cazul respingerii plângerii formulate în condițiile art.278/1 Cod pr.penală...cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea acesteia vor fi suportate de către persoana căreia i s-a respins plângerea". Cererile de înlăturare a cheltuielilor judiciare și de obligare la despăgubiri materiale pe calea prevăzută de art.195 sau art.196 Cod pr.penală, au fost în mod corect respinse de către instanțele de judecată, deoarece excedeau cadrului procesual reglementat de textele de lege menționate.
Soluția cerută de către petiționar privind pe unii dintre intimații în legătură cu care consideră că s-a adoptat o soluție greșită, de reținere a cauzei spre judecare în fond, nu poate fi pronunțată în cauză, deoarece prin decizia nr.XLVIII/2007, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit cu titlu obligatoriu, că instanța nu poate pronunța soluția prevăzută de art.278/1 alin.8 lit.c Cod pr.penală, în situațiile în care nu s-a început urmărirea penală.
De altfel, plângerea petiționarului nu ar putea fi admisă nici în baza dispozițiilor art.278/1 alin.8 lit.b Cod pr.penală, deoarece față de data la care i s-a comunicat rezoluția nr.425/P/2007, respectiv în luna mai 2008, plângerea formulată la procurorul ierarhic superior la data de 19 mai 2009, adică la circa un an după comunicarea primei rezoluții, era în mod vădit tardivă și trebuia respinsă ca atare de procurorul general.
Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui alt recurs în interesul legii, prin decizia nr.15/2009 a secțiilor unite, a stabilit că termenele prevăzute de art.278 alin.3 și 278/1 alin.2 Cod pr.penală, sunt termene de decădere. Dat fiind că procurorul general a analizat totuși pe fond plângerea petiționarului, curtea nu poate crea acestuia o situație mai grea în propria cale de atac, respectiv în plângerea la instanța de judecată căreia i se aplică același principiu, dar, acesta va constitui un argument suplimentar pentru respingerea ca nefondată a plângerii, pe lângă cele arătate la analizarea situației de fapt.
În considerarea tuturor celor expuse, soluțiile procurorilor vor fi menținute ca legale și temeinice, plângerea petiționarului urmând a fi respinsă ca nefondată, cu obligarea de asemenea la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art.278/1 alin.8 lit.a) Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarul, domiciliat în comuna, jud.V, împotriva rezoluțiilor nr.425/P/2007 din 12 mai 2008 și nr.437/II/2/2009 din 12 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI și menține rezoluțiile atacate.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe petiționar la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petiționar și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
4 decembrie 2009
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu
