Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

Ședința publică de la 22 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

GREFIER - - -

SENTINȚA PENALĂ NR. 12

Ministerul Public reprezentat prin

Procuror - -

La ordine fiind judecarea plângerii formulate de către numiții, și - SRL I, cu domiciliul ales în I,-,.B,.5,.20, ca Cabinet Avocat împotriva rezoluției nr.160/P/2007 din 10.07.2007 a procurorului de la parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și menținută prin rezoluția procurorului general adjunct din 19.10.2007, nr.957/II/2/2007.

La apelul nominal lipsă părțile.

Procedura completă.

S-a făcut referatul asupra cauzei:

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 15 ianuarie 2007 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Publicad -nei procuror - ) când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru 22.01.2008, apoi pentru azi 24.01.2008.

INSTANȚA

Asupra plângerii penale de față;

Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 6 noiembrie 2007, petenții, și "" au formulat plângere împotriva rezoluției nr. 160/P/2007 din 10 iulie 2007 a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și rezoluției nr. 957/II/2/2007 din 19 octombrie 2007 a Procurorului General Adjunct de la Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.

În motivarea plângerii petenții arată că ambele rezoluții sunt nelegale și netemeinice

În motivarea plângerii petenții arată că:

Parchetul Curții de APEL IAȘI nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii din decizia Curții de Apel Galați și anume:

- deplasarea la fața locului și constatarea situației bunurilor mobile aparținând petenților și a locului unde se aflau;

- identificarea bunurilor mobile lăsate în curtea imobilului ori în stradă și a celor transportate de făptuitori în vederea recuperării și redării adevăraților proprietari;

- verificarea pe bază de probe a susținerilor cu privire la existența și situația bunurilor mobile reclamate ca fiind degradate sau distruse.

Nu au fost lămurite și constatate pe bază de mijloace de probe, fapte și împrejurări esențiale completării urmăririi penale constând în:

- stabilirea împrejurărilor de fapt și de drept în care a avut loc la data de 17.01.2003 punerea în posesie a creditorului asupra imobilului din I,-;

- verificarea mandatului și a modalității de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc și agenții de poliție -, și.

- modalitatea legală de punere în executare a actului de adjudecare din 25,02.2002, activitățile desfășurate de executorul judecătoresc cu ocazia executării silite, daca s-au respectat prevederile art.578-580¹Cod procedură civilă, inclusiv în ce privește identificarea și menționarea bunurilor mobile pe care debitorii nu și le-au ridicat singuri și încredințarea lor spre păstrare unui custode pe cheltuiala debitorului;

- identificarea tuturor persoanelor care au participat la pătrunderea în imobil, stabilirea activităților desfășurate de fiecare participant și reprezentarea dată unor asemenea activități;

- determinarea bunurilor aparținând petenților și ridicate de aceștia și a celor rămase în stradă ori date spre păstrare custodelui, precum și situația ulterioară a unor asemenea bunuri (dacă au existat, unde au fost depozitate și ce s-a întâmplat cu ele

- stabilirea împrejurărilor în care a dispus de bunurile mobile aparținând petenților rămase în curtea locuinței și a îndreptățirii sale în efectuarea unor asemenea acte de dispoziție;

. - stabilirea împrejurărilor în care s-a urmărit punerea în executare la data de 31.01.2003 a sentinței civile nr. 685/29.01.2003 a Judecătoriei Iași, privind reintegrarea petenților Salariu, și Salariu în imobilul din I, -.

Nu a fost chemat de procuror pentru audiere asupra împrejurărilor în care s-au petrecut faptele nici unul din petenți și nu au fost confruntați cu persoanele ascultate în aceeași cauză pentru lămurirea contradicțiilor existente în declarațiile acestora.

Nu au fost audiați martorii, pe motiv că nu mai locuiesc la domiciliu pe care-1 aveau la comiterea faptelor sau. că sunt plecați în străinătate fără să se solicite relații de la Serviciul de Evidență a Populației, motivul invocat pentru neaudierea fiind doar un pretext pentru a nu se aduce la îndeplinire dispozițiile din decizia Curții de Apel Galați.

Pe de altă parte faptele comise au fost cunoscute de vecini pe care i-au indicat pentru a fi audiați și anume, familia.

Nu au fost chemați pentru a depune înscrisuri și alte mijloace de probă pertinente și utile constatării faptelor comise, a persoanelor implicate și a consecințelor acestora.

Nu s-a dat curs cererii de a se face percheziție în imobilul și magaziile creditorului și altor persoane arătate în cerere.

Nu s-a cerut foaia de parcurs a autovehiculului - cu care s-au făcut 6 curse la o destinație necunoscută.

În sfârșit prin rezoluție s-au făcut cercetări împotriva făptuitorilor numai pentru infracțiunile prev. de art. 246, 217, 208, 209 lit. a Cod penal și art. 271 Cod penal, deși Parchetul a fost sesizat și pentru infracțiunile prev. de art. 192 alin 2 Cod penal, 211 Cod penal și 289 Cod penal. Ori legal prin rezoluție Parchetul trebuia să se pronunțe și în legătură cu aceste fapte săvârșite de făptuitori pentru care a fost sesizat și să identifice persoanele care au intrat în casa și curtea imobilului și au sustras și distrus bunuri a căror valoare este în prezent de 1.000.000 lei.

De asemenea, petenții arată că le-a fost încălcat dreptul al apărare, principiu fundamental prevăzut de art. 24 din Constituția României, art. 6 din Codul d e procedură penală și art. 6 din

Petenții arată că nu au fost chemați la principalele acte de urmărire penală, nedându-se curs cererilor de a fi înștiințați pentru a asista la acte de urmărire penală, nefiind chemați deloc pentru a-și susține cererile și a face probe, deși art. 172 alin. 1 și art. 173 alin. 1 Cod procedură penală au fost declarate neconstituționale prin Decizia nr. 1086/20 noiembrie 2007 a Curții Constituționale.

Solicită petenții admiterea plângerii, desființarea celor 2 rezoluții și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în vederea redeschideri urmării penale împotriva făptuitorilor.

În dovedirea plângerii se depun la dosarul cauzei rezoluțiile contestate și xerocopia dovezii de comunicare a ultimei rezoluții nr. 957/II/2/2007 din 23 octombrie 2007.

În cauză s-a atașat dosarul nr. 160/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și rezoluția nr. 957/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI (9 volume).

Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:

Prin decizia penală nr. 450/R din 6 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați dată în dosarul penal nr- s-a admis recursul declarat de petenții, - și "" I, prin administrator împotriva sentinței penale nr. 135/4 mai 1005 a Tribunalului Galați, dată în dosarul nr. 2110/P/2004 și a casat această sentință, și rejudecând:

A fost admisă plângerea petenților arătați mai sus și în temeiul art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. Cod procedură penală au fost desființate rezoluțiile nr. 123/P/2003 din 24 iunie 2003 Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, nr. 1323/II/2/2003 din 20 august 2003 Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași; nr. 1017/II/2/2003 din 2 octombrie 2003 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și nr. 1289/II/2/2003 din 22decembrie 2003 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în vederea începerii urmăririi penale.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Iașia reținut următoarele:

Pe fond, recursul declarat de petenții Salariu, Salariu, Salariu, Salariu, și I este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Obiectul plângerii formulată de petenții sus-menționați în conformitate cu prevederile art. 278 Cod procedură penală îl constituie modalitatea de soluționare a dosarului cu nr. 123/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași.

Cercetările efectuate în acest dosar vizează plângerile înregistrate sub nr. -/31.01.2003 și nr. -/12.02.2003 la Inspectoratul de Poliție al Județului I formulate de petenții Salariu, Salariu, Salariu, Salariu și împotriva făptuitorilor, executor judecătoresc, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246 Cod penal, art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 26, 208, 209 lit. a Cod penal, art. 211 alin. 2 lit. a și f Cod penal și art. 217 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal, 25, 208, 209 lit. a Cod penal, art. 211 alin. 2 lit. a, c Cod penal, 217 Cod penal și art. 271 Cod penal, a aproximativ 50 de persoane și a 4 agenți de poliție de la Secția IV Poliție I, invocându-se faptul că la data de 17.01.2003 cu ocazia punerii în posesie a făptuitorului asupra imobilului situat în I,- au fost evacuați abuziv din locuință, iar bunurile mobile aflate în imobil au fost aruncate în stradă suferind distrugeri ori au fost sustrase.

Prin rezoluția nr. 123/P/2003 din 24.06.2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașia fost confirmată propunerea organelor de poliție de neîncepere a urmăririi penale față de făptuitorii, și G, ultimii cinci fiind muncitori aduși de să-l ajute la evacuarea bunurilor din imobil, pentru infracțiunile prev. și ped. de art. 192, 208, 209, art. 211, 217, 246 și art. 271 Cod penal, întrucât primei și ultimelor două le lipsește latura obiectivă ca element constitutiv, iar celelalte trei nu există.

S-a dispus ca cheltuielile judiciare în sumă de 300.000 lei să rămână în sarcina statului.

Rezoluția a fost menținută prin rezoluțiile date în plângerile formulate ulterior de petenți, respectiv prin rezoluțiile cu nr. 1323/II/2/2003 din 20.08.2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași și nr- din 02.10.2003 și nr. 1289/II/2/2003 din 22.12.2003 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.

Procedând la analiza motivelor de recurs formulate de petenți, cât și la examinarea întregii cauze sub toate aspectele potrivit caracterului devolutiv al căii de atac, în conformitate cu prevederile art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că rezoluțiile date în cauză de procuror și menținute de prima instanță sunt nelegale și netemeinice sub următoarele aspecte:

Potrivit art. 278¹alin. 7 Cod procedură penală, judecata plângerii în fața instanței împotriva rezoluțiilor procurorului de netrimitere în judecată este mărginită și se realizează doar pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Ca atare, verificând rezoluțiile date de procuror în cauză potrivit celor de mai sus, se constată că organele de urmărire penală nu au manifestat suficient rol activ în lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia.

Odată sesizate prin plângerea petenților cu privire la cauzarea unei vătămări prin săvârșirea de infracțiuni, organele de urmărire penală aveau obligația de a strânge probele necesare pentru aflarea adevărului, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, potrivit art. 202 Cod procedură penală.

De menționat că cercetările efectuate în cauză de organul de urmărire penală au caracterul unor acte premergătoare care prin natura lor și modul de administrare nu sunt în măsură să asigure realizarea obiectului urmării penale constând în strângerea probelor necesare cu privire la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea lor în judecată.

Din conținutul plângerilor petenților rezultă că la data de 17,01.2003, în jurul orelor 8, la domiciliul acestora din I,-, s-au prezentat executorul judecătoresc, 4 agenți de poliție și un număr de aproximativ 50 de persoane în scopul evacuării din imobil.

S-a procedat la punerea în posesie a lui asupra imobilului adjudecat de acesta, ocazie cu care în prezența petentului Salariu s-a pătruns în forță în imobil, iar bunurile mobile găsite și care nu au fost strânse de petenți au fost scoase din imobil și depozitate în curte și în stradă.

Cu această ocazie, susțin petenții că au fost deposedați de o parte din bunurile lor, considerându-le sustrase ori distruse.

În ziua de 30.01.2003, în lipsa petenților, împreună cu alți 40 de indivizi au pătruns în locuință, au debranșat instalația electrică, gazul metan și apa caldă, au tăiat cablul TV, iar bunurile aflate în imobil au fost încărcate în camioane ș: aruncate.

La data de 31.01.2003, cu ocazia reintegrării în locuință a petenților Salariu, Salariu și, făptuitorul s-a opus executării realizată de executorul judecătoresc.

Petenții au considerat că în mod abuziv au fost evacuați din locuință și deposedați de bunurile lor, solicitând cercetarea faptelor reclamate și a făptuitorilor în vederea restabilirii situației anterioare.

În cauză au fost efectuate următoarele acte premergătoare: au fost audiați petenții Salariu, Salariu, Salariu, Salariu, făptuitorii, G, și și martorii, au fost depuse înscrisuri.

Din procesul-verbal nr. 135/02 din 17.01.2003 întocmit de executorul judecătoresc rezultă că s-a procedat la data de 17.01.2003 la punerea în posesie a creditorului asupra imobilului din I,-, ocazie cu care din imobilul clădire s-au scos toate bunurile mobile, ușile fiind sigilate.

Parte din bunurile mobile au fost lăsate în curtea imobilului stabilindu-se termen de ridicare de de către petenți la data de 24.01.2003 orele 16⁰⁰.

Din procesul-verbal nr. 29/03 din 31.01.2003, întocmit de executorul judecătoresc cu ocazia punerii în executare a hotărârii de reintegrare în spațiu la adresa din I,-, rezultă că a fost găsit făptuitorul încărcând împreună cu alte persoane bunuri din imobil.

-i-se la cunoștință creditorului scopul și calitatea executării, precum și titlul executoriu, acesta a declarat că se opune la reintegrare făcând necesară continuarea executării cu sprijinul organelor de poliție.

Din declarațiile martorilor și rezultă că la data de 30.01.2003 făptuitorul împreună cu alte persoane rămase necunoscute au pătruns în curtea imobilului din I,- și au scos bunuri din curte pe care le-au încărcat într-un camion înmatriculat sub nr. îs -14-, fiind efectuate transporturi repetate cu acest camion.

Din chiar declarația făptuitorului rezultă că bunurile familiei Salariu au fost scoase în stradă, iar o parte au fost încărcate în camion și transportate la vărsătoarea.

Deși prin plângerile penale formulate petenții Salariu, Salariu, Salariu, Salariu, - și - SRL I, prin administrator Salariu, au sesizat degradarea ori dispariția unor bunuri din imobil solicitând efectuarea de acte și administrarea de probe care să constate imediat și nemijlocit cele sesizate, organele de urmărire penală aveau obligația să strângă probele necesare aflării adevărului și verificări susținerilor petenților în vederea justei soluționări a cauzei ori să respingă motivat administrarea lor. Se impuneau astfel a fi realizate:

- deplasarea la fața locului și constatarea situației bunurilor mobile aparținând petenților și a locului unde se aflau;

- identificarea bunurilor mobile lăsate în curtea imobilului ori în stradă și a celor transportate de făptuitori în alte locuri în vederea recuperării și redării adevăraților proprietari;

- verificarea pe baza de probe a susținerilor cu privire la existența și situația bunurilor mobile reclamate ca fiind degradate ori distruse.

Pe baza celor expuse și în lipsa desfășurării unor asemenea activități absolut necesare constatării situației de fapt și a consecințelor produse asupra patrimoniului petenților, rezoluțiile date în cauză de procuror apar ca fiind nelegale și netemeinice, având la bază un probatoriu insuficient administrat și evaluat.

Ca atare, pentru tragerea în deplină cunoștință de cauză a unor concluzii asupra constatării existenței ori inexistenței comiterii unor infracțiuni dintre cele sesizate prin plângerea petenților, soluția care se impune în cauză este cea prevăzută de art. 278 alin. 8 Cod procedură penală, constând în admiterea plângerii desființarea rezoluțiilor date în cauză și trimiterii la procurorul competent în vederea începerii urmăririi penale.

Se impun, așadar, a fi lămurite și constatate, pe bază de mijloace de probă, fapte și împrejurări esențiale completării urmăririi penale constând în:

- stabilirea împrejurărilor de fapt și de drept în care a avut loc la data de 17.01.2003 punerea în posesie a creditorului asupra imobilului din municipiul I,-.

- verificarea mandatului și a modalității de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu de către executorul judecătoresc și agenții de poliție, și.

- modalitatea legală de punere în executare a actului de adjudecare din 25.02.2002, activitățile desfășurate de executorul judecătoresc cu ocazia executării silite, cu respectarea deplină a prevederilor art. 578-580¹Cod procedură civilă -inclusiv în ceea ce privește identificarea și menționarea bunurilor mobile pe care debitorii nu și le-au ridicat singuri și încredințarea lor spre păstrare unui custode pe cheltuiala debitorului;

- identificarea tuturor persoanelor care au participat la pătrunderea în imobil, stabilirea activităților desfășurate de fiecare participant și reprezentarea dată unor asemenea activități;

- stabilirea împrejurărilor în care făptuitorul ar fi dispus de bunurile mobile aparținând patenților rămase în curtea locuinței și a îndreptățirii sale în efectuarea unor asemenea acte de dispoziție;

- stabilirea împrejurărilor în care s-a urmărit punerea în executare la data de 31.01.2003 a sentinței civile 685/29.01.2003 a Judecătoriei Iași privind reintegrarea petenților Salariu, și Salariu în imobilul din I,-.

Pentru lămurirea tuturor faptelor și împrejurărilor de mai sus se impune administrarea unor mijloace de probă cum ar fi:

- efectuarea de confruntări între petenți și persoanele ascultate în aceeași cauză pentru lămurirea contradicțiilor existente în declarațiile acestora;

- audierea unor martori dintre cei propuși de petenți pentru lămurirea situației de fapt:, executorul judecătoresc;

- identificarea autovehiculului - pretins folosit la transportul
bunurilor și a șoferului acestuia în scopul audierii;

- administrarea de orice alte înscrisuri ori alte mijloace de probă pertinente și utile constatării faptelor comise, a persoanelor implicate și a consecințelor acestora;

Prin activitățile astfel întreprinse va urmări realizarea în condiții de legalitate, oficialitate și rol activ și cu respectarea și a celorlalte reguli de bază, îndeplinirea scopului procesului penal constând în constatarea* la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

În ceea ce privește celelalte motive de recurs invocate de petenții Salariu, Salariu, Salariu, Salariu, și - SRL I, acestea devin admisibile doar în măsura în care se încadrează considerentelor instanței astfel cum au fost ele expuse mai sus.

Sub aspectul competenței organelor de urmărire penală se cuvine a fi precizat că la data efectuării cercetărilor erau în vigoare prevederile art. 64 alin. 1, 2 din Legea nr. 360/2002, care stabileau în sarcina procurorului sau a ofițerilor anume desemnați prin ordin al Ministerului d e Interne, urmărirea penală a polițiștilor, sub supravegherea procurorului, după caz.

Ulterior, odată cu modificarea art. 27 din Legea nr. 218/2002 prin art. IX din Legea nr. 281/2003 s-a prevăzut că urmărirea penală în cazul infracțiunilor săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare se efectuează în mod obligatoriu de procuror.

Potrivit art. IX din Legea nr. 281/2003 cauzele aflate în curs de urmărire penală la data intrării în vigoare a legii vor fi urmărite de organele de urmărire penală potrivit acestei legi.

Actele și lucrările efectuate potrivit legii anterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.

În consecință recursul declarat de petenții, și va fi admis.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, investit cu soluționarea cauzei, prin rezoluția nr. 123/P/2003 din 12 decembrie 2006 dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuiților:

-, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal, furt calificat, prevăzută de art. 203 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal și nerespectarea hotărârilor judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

-, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 Cod penal;

-, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

- pentru comiterea infracțiunilor de distrugere, prevăzute de art. 217 alin 1 Cod penal, și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal;

- a, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;

- G pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal și furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 33, lit. a Cod penal.

De asemenea, au fost audiați martorii, și s-au luat declarații învinuiților:, G,.

Prin Ordonanța nr. 123/P/2003 din 27 martie 2007 s-a dispus efectuarea de acte de cercetare penală în cauză, de către lucrătorii de poliție din cadrul Poliției Municipiului I, Biroul de Investigații Criminale.

Prin Ordonanța nr. 123/P/2003 din 16 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașis -a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, privind pe învinuiții arătați mai sus, în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, avându-se în vedere modificările aduse art. 28 ind. 1 Cod procedură penală, prin Legea nr. 79/26 martie 2007 și faptul că unul dintre învinuiți, respectiv, are calitatea de executor judecătoresc.

Cauza a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI sub nr. 160/P/2007 și în continuarea cercetărilor a fost audiat martorul și s-a luat declarație învinuitului.

Prin rezoluția nr. 160/P/20097 din 10 iulie 2007 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților, și, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 208, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 271 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;, și G pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. 1 Cod penal, art. 203, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, ci aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa reținut următoarele:

La data de 25.02.2002, creditorul a adjudecat imobilul situat în lași,-, proprietatea lui și cu ocazia vânzării prin licitație publică a imobilului efectuată de Post - Sucursala lași (fila. 26 dosar urmărire penală).

Prin încheierea din 28.02.2002 a Judecătoriei lași s-a admis cererea creditorului privind încuviințarea executării silite a actului de adjudecare.

La data de 5.03.2002 Judecătoria lași a admis cererea executorului judecătoresc și s-a autorizat intrarea acestuia în încăperile ce reprezintă reședința debitorilor și, din lași, str. 7 -.

Executorul judecătoresc a somat debitorii să se conformeze dispozițiilor actului de adjudecare (somația nr. 135/20.09.2002) iar la data de 17.01.2003 s-a procedat la punerea în executare a titlului executoriu.

În procesul verbal nr. 135/02/17.01.2003 încheiat de executorul judecătoresc ( 46 dosar urmărire penală) s-a menționat că în prezența creditorului, a organelor de poliție și mai multor martori majori, creditorul a fost pus în posesia imobilului din lași,-, s-au scos toate bunurile din imobilul clădire, ușile din imobil fiind sigilate.

La executare au participat subofițeri de poliție, și, martorii asistenți și precum și persoane angajate la

Deși debitorii au formulat contestații la executare, la momentul prezentării creditorului cu executorul judecătoresc nu exista nici o dispoziție a instanței de judecată privind suspendarea executării silite.

Toți martorii audiați în cauză au arătat că la cererea executorului judecătoresc și au strâns din imobil bunurile de valoare deosebită, după care celelalte bunuri au fost scoase și depozitate cu grijă în stradă, fără ca vreunul dintre participanți la executare să sustragă sau să distrugă bunurile petenților. Petenții au asigurat pe rând paza bunurilor evacuate, pe care parțial până a - 2 - a zi le-au transportat în altă parte.

De asemenea, care a fost de față la punerea în posesie a creditorului a semnat fără obiecțiuni procesul verbal întocmit de executorul judecătoresc.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 685/29.01.2003 a Judecătoriei lași, s-a admis cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtul dispunându-se reintegrarea reclamanților în imobilul situat în lași,-.

La punerea în executare a acestei sentințe, s-a constatat că încărca pentru transport, împreună cu angajații săi, o serie de bunuri despre care a declarat că-i aparțin.

Este vorba de bunurile menționate în procesul verbal nr, 135/02/17.01.2003 aflate în curtea imobilului adjudecat și pentru care creditorul a acordat debitorilor termen de ridicare până la 24.01.2003, ora 16,00 (termen depășit fără ca debitorii să se prezinte).

La data de 31.01.2003 în prezența executorului judecătoresc învinuitul i-a declarat formal că se opune la reintegrare fără însă a împiedica în vreun mod punerea în executare a sentinței civile nr. 685/2003 a Judecătoriei lași. De altfel executorul judecătoresc a amânat executarea efectivă, urmând a solicita ajutorul organelor de poliție.

Din cele expuse anterior se constată că învinuiților nu li se poate imputa comiterea vreunei infracțiuni.

În cauză, la data de 17.01.2003, pătrunderea învinuiților în imobilul locuit de reclamanți s-a făcut pe baza autorizărilor date de instanța de judecată astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile laturii obiective pentru infracțiunea prev. și ped. de art. 192 al. 2 Cod penal, iar din materialul probator administrat nu rezultă că la momentul executării silite învinuiții au distrus sau au sustras bunuri, folosind violențe, amenințări sau alte mijloace.

Se mai constată că învinuitul a respectat dispozițiile legale referitoare la procedura predării silite a bunurilor imobile, folosind forța publică pentru a-l pune pe creditor în drepturile sale.

Nu se poate reține nici infracțiunea prev. de art. 271 Cod penal întrucât nu sunt îndeplinite condițiile laturii obiective ale acestei infracțiuni, în modalitatea cerută de textul incriminator.

De altfel, aspectele referitoare la modalitatea de punere în posesie a creditorului rezultă și din declarația martorului propus de reclamanți respectiv. în declarația sa martorul precizează și faptul că numitul i-a relatat faptul că a avut o societate comercială care avea la bancă o linie de creditare iar fiul a luat fără acceptul său suma de 100.000.000 lei. Urmare demersului menționat imobilul reclamantului a fost cumpărat de către.

Totodată, în legătură cu evenimentele generate de executarea silită nu lipsit de semnificație este și faptul că executorul judecătoresc a fost însoțit de către patru agenți de poliție în prezența permanentă a cel puțin unuia dintre membrii familiei, ceea ce demonstrează faptul că punerea în posesie s-a realizat în limitele mandatului executat.

De altfel, evacuarea a fost supravegheată de către organele de poliție iar după eliberarea fiecărei camere executorul a procedat la sigilarea acestora.

Mai mult, evacuarea a fost supravegheată de către organele de poliție iar care a fost prezent pe tot parcursul executării a semnat procesul verbal de punere în executare.

În ceea ce privește pretinsa sustragere a bunurilor reclamanților este de precizat faptul că în curtea imobilului au rămas mai multe bunuri proprietate acestora și care, conform unei înțelegeri avute cu urmau a fi ridicate până la data de 30.01.2003. De asemenea, parte din bunurile reclamanților au fost depozitate și la vecini, fapt confirmat și de martorul care a precizat că nici până la data de 23.06.2003 bunurile nu au fost recuperate de către proprietari.

De altfel nici în ceea ce privește bunurile rămase în curtea locuinței lui, nu s-a procedat la ridicarea lor de către proprietar conform înțelegerii anterioare.

Bunurile respective, cele de valoare, respectiv piese mobilier, aparatură electrocasnică și alte obiecte de valoare au fost depozitate în stradă după depășirea termenului convenit cu iar bunurile care nu mai puteau fi folosite - respectiv navete sticle PVC și sticlă, borcane, fier etc, au fost transportate cu autoutilitara cu nr. -.

Din declarația șoferului autoutilitarei, respectiv rezultă că în mașină au fost încărcate obiecte de natura celor evocate, nefiind încărcate bunuri de valoare. Același martor declară că încărcarea bunurilor s-a făcut în prezența numitului și a avocatului acestuia, iar piesele de mobilier și alte bunuri de valoare au fost depozitate în stradă în prezența celor doi. Martorul relevă faptul că între și asociatul lui a existat o discuție referitoare 3 nerespectarea termenului de ridicare a bunurilor de către.

De asemenea, martorul mai precizează faptul că proprietarul bunurilor depozitate în stradă nu a luat nici o măsură de a și le ridica sau conserva.

Față de cele constatate în cauză, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților pentru faptele sesizate, în conformitate cu dispozițiile art. 149 Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. a, Cod procedură penală.

Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate, arătând că nu a fost chemat în fața procurorului pentru lămurirea și clarificarea faptelor și făptuitorilor cât și a împrejurărilor indicate în plângeri împreună cu ceilalți petenți. De asemeni, petentul arată că nu i-a fost comunicată rezoluția de scoatere de sub urmărire și nu cunoaște motivarea aflând despre soluție la data de 10 septembrie 2007, când s-a prezentat din proprie inițiativă la Parchet, la procurorul de serviciu.

Prin rezoluția nr. 957/II/2/2007 din 19 octombrie 2007 a Procurorului General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, reținându-se că din probele administrate rezultă că procurorul s-a conformat dispozițiilor date prin decizia nr. 450/R/16 septembrie 2006 a Curții de Apel Galați și a început urmărirea penală, apoi a audiat martorii, și, conducătorul autoutilitarei înmatriculate cu nr. -.

Se arată că din lucrările dosarului rezultă că s-au depus diligențe pentru a fi audiați și ceilalți martori precizați în instanță de părți, dar martorii, și sunt plecați din țară, iar martorul a decedat.

De asemenea, se reține în motivarea rezoluției că executorul judecătoresc s-a conformat hotărârilor judecătorești, însoțit fiind de organele de poliție care au supravegheat executarea, fără a se implica în executarea efectivă, neconfirmându-se învinuirea adusă de petenți.

Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor invocate de petenți în plângere, instanța apreciază că plângerea petenților împotriva rezoluțiilor nr. 160/P/2002 din 10 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și 957/II/2/2007 din 19 octombrie 2007 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, este întemeiată din următoarele considerente:

Prin plângerile înregistrate sub nr. -/31 ianuarie 2003 și nr. -/12 februarie 2003 la I petenții au solicitat cercetarea făptuitorilor, și a aproximativ 50 de persoane și a 4 agenți de poliție de la Secția IV Poliție I, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. 2 Cod penal, art. 25 și art. 26, 208, 209 lit. a Cod penal și 208 - 209 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 211 alin. 2 lit. a, f Cod penal, art. 217 Cod penal, art. 271 Cod penal, invocându-se faptul că la data de 17 ianuarie 2003, cu ocazia punerii în posesie a făptuitorului, asupra imobilului situat în I, strada "7 -", nr. 47 au fost evacuați abuziv din locuință, iar bunurile mobile aflate în imobil au fost aruncate în stradă, suferind distrugeri ori au fost sustrase.

De asemenea, se arată că în ziua de 30 ianuarie 2003, în lipsa petenților, împreună cu alți 40 de indivizi au pătruns în locuință, au debranșat instalația electrică, gazul metan și apa caldă, a tăiat cablul TV, iar bunurile aflate în imobil au fost încărcate în camioane și aruncate.

La data de 31 ianuarie 2003, cu ocazia reintegrării în locuință a petenților și, făptuitorul s-a opus executării realizate de executorul judecătoresc.

Petenții au considerat că în mod abuziv au fost evacuați din locuință și deposedați de bunurile lor solicitând cercetarea faptelor reclamate și a făptuitorilor în vederea restabilirii situației anteriore.

Curtea de Apel Galați trimițând cauza Parchetului în vederea începerii urmăririi penale a impus ca pentru lămurirea tuturor faptelor sesizate și a împrejurărilor în care au avut loc să fie administrate anumite mijloace de probă, pe care le-a indicat în mod expres.

Parchetul nu a respectat indicațiile instanței și a pășit la efectuarea actelor de cercetare penală arătate mai sus, respectiv audierea martorilor, și a luat declarații învinuiților identificați în cauză, până în acea fază, fără a chema petenții pentru clasificarea plângerii formulate sub aspectul făptuitorilor și a faptelor imputate fiecăruia, dând soluție de începere a urmăririi penale și ulterior de scoatere de sub urmărirea penală doar pentru o parte din infracțiunile sesizate prin plângere de petenți, omițând să se pronunțe asupra infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. 2 Cod penal, tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. a și f, instigare la furt calificat, prevăzută de art. 25, raportat la art. 208, 209 alin. 1 lit. a Cod penal, complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 26 Cod penal, raportat la art. 208, 209 alin.1, lit. Cod penal.

De asemenea, nu s-au efectuat confruntări între petenți și persoanele ascultate în aceeași cauză pentru lămurirea contradicțiilor existente între declarațiile acestora, iar o parte din martorii propuși de petenți prin plângere nu au fost audiați și nu s-a făcut dovada certă a imposibilității audierii acestora, respectiv că ar fi plecați în străinătate definitiv (ex. martorii, ) iar ceilalți martori indicați de petenții, și familia nici nu au fost identificați.

Se impune așadar a fi lămurite și constatate pe bază de mijloace de probă, fapte și împrejurări esențiale completării urmăririi penale constând în:

- identificarea tuturor persoanelor care au participat la pătrunderea în imobil, stabilirea activităților desfășurate de fiecare participant și reprezentarea dată unor asemenea activități;

- stabilirea împrejurărilor de fapt și de drept în care a avut loc, la data de 17 ianuarie 2003, punerea în posesie a creditorului asupra imobilului din I, strada "7 -", nr. 47 de către executorul judecătoresc și modalitatea de îndeplinire a mandatului de către acesta și agenții de poliție desemnați;

- determinarea prin orice mijloace de probă a bunurilor petenților ridicate de aceștia și a celor rămase în curte sau în stradă și ce s-a întâmplat ulterior cu acestea, precum și stabilirea exactă a celor reclamate ca fiind degradate, distruse sau sustrase, ulterior, și de către cine;

- stabilirea împrejurărilor în care s-a urmărit la 31 ianuarie 2003 și dacă s-a efectuat punerea în executare a sentinței civile nr. 685/29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Iași de reintegrare în imobilul respectiv a petenților, și.

Pentru lămurirea tuturor faptelor și împrejurărilor arătate mai sus, se impune administrarea atât a mijloacelor de probă stabilite prin decizia penală nr. 450/R din 6 septembrie 2006 Curții de Apel Galați, precum și a oricăror alte înscrisuri și probe prezentate de petenți, care vor fi înștiințați despre actele de urmărire penală ce urmează a fi efectuate în vederea respectării dreptului la apărare, așa cum s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1086/20 noiembrie 2007, care admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 172 alin. 1 teza întâi din Codul d e procedură penală și art. 173 alin. 1 din Codul d e procedură penală și a constatat că acestea sunt contrare art. 24 din Constituția României referitor la dreptul la apărare și căror necesitate rezultă din datele anchetei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b Cod procedură penală se va admite plângerea formulată de petenții:, și ""

Instanța va desființa rezoluția nr. 160/P/2007 din 10 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și rezoluția nr. 957/II/2/2007 din 19 octombrie 2007, a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și va trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în vederea redeschiderii urmăririi penale și efectuarea actelor dispuse de instanță și, respectiv, începerea urmăririi penale, pentru faptele și făptuitorii pentru care nu s- pronunțat în cauză.

Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTARAȘ.

Admite plângerea formulată de petenții, și "", cu domiciliul ales în I,-, scara B, etaj 5, apartament 20, la Cabinet avocat, împotriva Rezoluției nr. 160/P/2007 din 10 iulie 2007, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și Rezoluției nr. 957/II/2/2007, din 19 octombrie 2007, a Procurorului General adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le desființează și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în vederea redeschiderii urmăririi penale și, respectiv, începerii urmăririi penale.

În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina statului.

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru și de la comunicare pentru celelalte părți.

Pronunțată în ședință publică azi, 24 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

04.02.2008

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă

#Judecator Mihaela Chirila

Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 12/2008. Curtea de Apel Iasi