Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 12/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 12
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea plangerii formulata depetentulimpotriva rezolutiei procurorului din 13.10.2008 dată in dosarul nr.92/P/2008 al Parchetului de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie - - Serviciul Teritorial I si impotriva rezolutiei nr.361/II/2/2008 din 07.11.2008 a procurorului sef serviciu in cadrul - Serviciul Teritorial
La apelul nominal facut in sedinta publica, lipsesc toate partile.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza ca, - Serviciul Teritorial Iad epus, prin registratura, fotocopia borderoului din data de 10.11.2008, prin care se face dovada comunicarii rezolutiei nr.361/II/2/2008 a Serviciului Teritorial I al catre petentul, care este atasata la dosarul cauzei.
Instanta constata ca lipsesc toate partile, procedura de citare este completa, parchetul a trimis la dosar acest borderou, dar el nu face dovada datei la care a ajuns la petent comunicarea parchetului, pentru ca instanta sa poata verifica un termen de introducere a plangerii.
Reprezentanta parchetului sustine ca aceasta este modalitatea in care poate avea o evidenta a comunicarilor.
Instanta, apreciaza ca plangerea este facută in termen, nefacandu-se dovada datei comunicării rezolutiei petentului, si acorda cuvantul in plangerea petentului.
Reprezentanta parchetului sustine ca, vazand prevederile art.278 ind.1 pct.8 lit.a Cod procedura penala, formuleaza concluzii de respingere a plangerii ca nefondata.
Apreciaza ca rezolutia procurorului din 13.10.2008 dată in dosarul penal nr.92/P/2008 si implicit rezolutia prin care procurorul ierarhic superior a solutionat plangerea petentului, sunt temeinice si legale, acestea au fost emise avandu-se in vedere un material probator administrat si care a dovedit imprejurarea că faptele reclamate de petent nu există, concret la dosar există rezolutia de neincepere a urmaririi penale, reținând că atât incheierile instanței de judecata cât si sentinta civila nr.524/2007 a Judecatoriei Pașcani sunt pronunțate cu respectarea prevederilor legale in materie, respectiv a dispozitiilor civile aplicabile, și că in cursul solutionarii acestor litigii nu au fost atinse in nici un fel drepturile procesuale ale reclamantului.
Pentru aceste considerente, avand in vedere actele dosarului, vazand de asemenea motivele invocate in plangere de catre petent, pune concluzii de respingere a plangerii ca nefondată.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 361/II/2/2008 din 07 noiembrie 2008 și a rezoluției nr.92/P/2008 din 13 octombrie 2008 ale procurorului șef serviciu și respectiv, procurorului din cadrul - Serviciul Teritorial Iași.
În motivarea plângerii petentul arată că este nemulțumit de faptul că organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, întrucât acestea au săvârșit faptele sesizate și se im pune în cauză desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei procurorului pentru a cerceta și a se pronunța asupra falsului reținut în dosarul 4896/866/06 cu privire la prezența sa în instanță la data de 08.02.2007 și la consemnarea greșită a căii de atac a recursului în loc de apel.
S-a atașat la dosarul cauzei lucrarea în care s-a dat rezoluția nr. 361/II/2/2008 din 07.11.2008 și dosarul penal nr. 92/P/2008 ale -Serviciul Teritorial Iași în care s-a pronunțat rezoluția din 13.10.2008, precum și borderoul de expediere a rezoluției nr. 361/II/2/2008 către petent.
Persoanele reclamate au fost legal citate la judecarea prezentei plângeri.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
Petentul a formulat plângere penală la. - Serviciul Teritorial Iași la data de 29.09.2009 împotriva numitelor, - - și Suma solicitând efectuarea de cercetări pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 13 ind. 2 cu referire la art. 17 lit. b,c,d din Legea nr. 78/2000.
Petentul arată că persoanele reclamate, în calitate de judecătoare la Judecătoria Pașcani și Tribunalul Iași, cu bună știință, au soluționat cauza civilă - a Judecătoriei Pașcani, la fond și în recurs, în mod nelegal și cu scopul de a favoriza interesele părții adverse, respectiv Romano P, în vederea dobândirii pe nedrept a imobilului situat în-, P, județul
În cauză au fost efectuate actele premergătoare de către procuror și prin rezoluția nr. 92/P/2008 din 13.10.2008 a procurorului din cadrul Serviciul Teritorial Iașis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de, judecător la Judecătoria Pașcani, - - și, judecători la Tribunalul Iași, sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 13 ind. 2 cu referire la art. 17 lit. b,c,d din Legea nr. 78/2000, întrucât în cauză nu a rezultat nici un indiciu de săvârșire a vreunei fapte penale de către persoanele reclamate de petent, reținându-se că fapta nu există, conform art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, procurorul a reținut următoarele:
Obiectul dosarului civil - al Judecătoriei Pașcanil -a constituit cererea de ieșire din indiviziune pentru o suprafață de 962. teren situat în P,- formulată de - și în contradictoriu cu G, și - -. În cauză Romano "Sf. de Padova" din P, prin reprezentantul legal preot paroh, a formulat cerere de intervenție în nume propriu care, în completarea cererii a reclamat proprietatea asupra terenului menționat.
Prin sentința civilă 524 din 08.03.2007 a Judecătoriei Pașcanis -a respins cererea de ieșire din indiviziune promovată de reclamanții și, a admis intervenția în nume propriu promovată de Romano Sf. de Padova și a constatat că intervenienta este proprietara suprafeței de 962. situate în P,-.
Cu privire la această primă judecată petentul s-a arătat nemulțumit de împrejurarea că în încheierea de ședință din 08.02.2007 a fost consemnată în mod nereal prezența sa la proces și că la data de 08.03.2007, cu încălcarea dispozițiilor art. 1551Cod procedură civilă și art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, sentința a fost pronunțată de un complet de judecată recuzat și în lipsa reclamanților care nu au cerut judecarea în lipsă. A mai susținut petentul că abuzul săvârșit de magistratul care a soluționat cauza (judecătoarea ) constă în con semnarea în încheierea de ședință din 04.01.2007 a altor împrejurări decât cele discutate în mod real la acel termen de judecată.
Așa cum a rezultat din adresa 144/P din 29.06.2007 a Tribunalului Iași către mențiunea "la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul " înserată în încheierea de ședință din 08.02.2007 a reprezentat o eroare, din studiul întregii încheieri rezultând fără tăgadă contrariul. Argumente stau dispozitivul încheierii conform căruia "se vor cita reclamanții cu cererea completatoare formulată la cererea de intervenție cu mențiunea de a depune întâmpinare și a răspunde la excepția invocată din oficiu privind lipsa calității procesuale active a reclamanților", dar și notarea cu litera "l" pe citativul încheierii în dreptul reclamanților, prescurtarea termenului "lipsă".
Susținerea petentului că nu i s-a acordat posibilitatea reală de a formula în scris și timbra cererea de recuzare a completului de judecată din data de 04.01.2007 și că, ulterior, urmare acestui fapt, nu a putut să formuleze concluzii în contradictoriu privind cererea de intervenție formulată de Romani este. Așa cum rezultă expozitivul deciziei civile 607/19.03.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul civil - precum și din înscrierea din 10.01.2007, s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petentă acordându-se termen de judecată la 08.02.2007 cu citarea părților, iar în încheierea de ședință din 04.01.2007 este consemnată mențiunea "instanța ia act de cererea reclamantului (de recuzare a președintelui completului, ) și pune în vedere acestuia să o formuleze în scris și să o timbreze cu 4 Ron + 0,3 Ron timbru judiciar"
Abuzul pe care îl reclamă petentul în legătură cu pretinsa încălcare a acestor dispoziții procedurale constă în imposibilitatea de a formula concluzii în contradictoriu privind cererea de intervenție formulată de Romano P, precum și pronunțarea instanței asupra unui capăt de cerere neformulat de reclamanți și care nu făcea obiectul judecății, respectiv constatarea că Romano este proprietara terenului din P situate în-, în suprafață de 962.
Din punctul de vedere al elementului material al laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 246 Cod penal poate fi săvârșită alternativ printr-o inacțiune constând în îndeplinirea unui act sau printr-o acțiune materializată în îndeplinirea defectuoasă a acestuia. Abuzul reclamat de petent se referă la modalitatea comisivă a infracțiunii, în legătură atât cu încheierile instanței din 04.01.2007 și 08.02.2007 cât și cu dispozitivul sentinței civile 524/08.03.2007 a Judecătoriei Pașcani.
Îndeplinirea defectuoasă constă în realizarea un ui act la care subiectul activ era obligat astfel -atât în ce privește fondul, forma sau întinderea - decât trebuia.
Încheierile instanței din 04.01.2007, 08.02.2007, precum și sentința civilă 524/2007 a Judecătoriei Pașcani sunt pronunțate cu respectarea dispozițiilor civile în materie, fără să aducă atingere în vreun fel drepturilor procesuale ale reclamantului.
Din conținutul încheierii din 04.01.2007 rezultă că reclamantul "precizează că cererea de intervenție în nume propriu depusă de reprezentantul Parohiei Romano "Sf. " de Padova nu întrunește condițiile art. 1212 Cod procedură civilă și în temeiul art. 55 Cod procedură civilă solicită a fi respinsă și restituită intervenientului motivate de faptul că admiterea acesteia ar tergiversa judecarea cererii principale având ca obiect ieșirea din indiviziune". Mențiunea arătată face dovada că petentul a avut posibilitatea și și-a exercitat dreptul de a formula concluzii cu privire la cererea de intervenție.
Din încheierea din 08.02.2007 (termen la care reclamantul a lipsit) rezultă că "reprezentantul intervenientei a depus la dosar prin biroul registratură o cerere completatoare la cererea de intervenție" care constă în solicitarea de constatare că este "proprietara terenului în litigiu" (p. 2, paragraf 4, expozitivul sentinței civile 524/2007). Mențiunile arătate fac dovada că instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate în cursul procesului civil. Totodată din încheierea din 10.01.2007, prin care s-a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată de petent, rezultă că s-a acordat termen de judecată la 08.02.2007 și s-a dispus citarea părților, lucru realizat corect și dovedit prin citația emisă la aceeași dată -10.01.2007 - la domiciliul reclamantului din I,- B, -B,. A,. 1,. 4. Opțiunea reclamantului de a lipsi la termenele din 08.02.2007 cât și 08.03.2007 nu con duce la existența vreunui abuz săvârșit de instanță în judecarea pricinii. Nu este justificată nici no deviere din partea instanței de judecată de la aplicarea regulilor generale și speciale ce guvernează procedura de judecată care să poată fi echivalentă îndeplinirii defectuoase a actelor îndeplinite de magistratul judecător în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.
Pentru motivele arătate mai sus nu pot fi reținute nici susținerile petentului privind caracterul fals al încheierii din 8.02.2007.
Cât privește soluția instanței de fond reamintim că nu pot fi cenzurate dispozițiile instanței decât prin exercitarea în condițiile legii ale căilor de atac ordinare și extraordinare. În analiza pretinselor abuzuri în soluționarea într-un anume mod a litigiului, con stată că soluția instanței nu este arbitrară, fundamentându-se pe mijloacele de probă administrate de ambele părți litigante pe care le enumără: contractul de vânzare -cumpărare autentificat la Biroul Notarilor Publici și - sub nr. 2995/11.09.2001, o documentație cadastrală și încheierea nr. 1234 din 08.07.2002 a Judecătoriei Pașcani, certificatul nr. 5538/20.11.2002 eliberat de Serviciul Finanțelor Publice din P, precum și toate înscrisurile depuse la termenul din 04.01.2007 de către reclamanți.(menționate expres). De cealaltă parte instanța de judecată a luat în considerare și înscrisurile depuse de intervenienta Romano "Sf. de Padova" din P, respectiv sentința civilă 1600 din 27.09.2005 a Judecătoriei Pașcani, sentința civilă 1455 din 13.09.2005 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 169 din 03.02.2006 a Tribunalului Iași și sentința civilă 4724/2000 a Judecătoriei Pașcani.
Pe cale de consecință, apreciind că magistratul judecător nu a săvârșit nici un abuz în derularea judecății și în pronunțarea sentinței civile 524/2007 a Judecătoriei Pașcani, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale.
Împotriva sentinței civile - au formulat recurs numiții și. Prin decizia civilă 607 din 19.03.2008 Tribunalul Iașia respins recursurile reclamanților și menținând sentința 524/2007 a Judecătoriei Pașcani.
Cu privire la această decizie civilă petentul nu invocă săvârșirea vreunui abuz, petentul invocând doar că instanța de recurs a soluționat litigiul în favoarea Parohiei Romano - pentru a-i pune la dispoziție o hotărâre favorabilă de care să se folosească în dosarul civil - aflat pe rolul Curții de APEL IAȘI și, în care, ulterior, s-a pronunțat decizia civilă 230 din 02.06.2008. Copie a acestei decizii a fost depusă de petent în prezenta cauză, drept "probă" în demonstrarea relei credințe a judecătorilor pentru care i-a reclamat.
În primul rând se constată că decizia 607/2008 a Tribunalului Iașia fost pronunțată, cu respectarea art. 304 și 3041Cod procedură civilă, doar sub aspectul motivelor de recurs invocate și care se referă punctual la aceleași împrejurări pe care petentul le-a reclamat drept abuzuri și care fac obiectul prezentei cauze în legătură cu judecata în primă instanță a dosarului civil -, respectiv pretinsa încălcare de către instanță a dispozițiilor art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă și judecarea în lipsa părților care nu au fost legal citate; încălcarea dispozițiilor art. 155 pct.1 Cod procedură civilă de către instanța de judecată; soluția a fost pronunțată în mod abuziv de către un complet de judecată recuzat. Pentru identitate de argumente cu cele mai sus expuse nu vom relua motivarea inexistenței acestor pretinse abuzuri.
În al doilea rând din analiza deciziei civile 230 din 02.06.2008 a Curții de APEL IAȘI pronunțată în dosarul civil -, se constată că soluția instanței de recurs nu a avut nici un moment în vedere dispozițiile deciziei 607/2008 a Tribunalului Iași, că obiectele celor două cauze sunt diferite, chiar dacă în esență acțiunile au în vedere un același contract de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995 din 11.09.2001; obiectul deciziei civile 230/2008 a Curții de APEL IAȘI (care a menținut sentința civilă 1712 din 02.07.2003 a Judecătoriei Pașcani ) l-a reprezentat cererea Parohiei Romano "Sf. de Padova" din P de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995 din 11.09.2001, acțiune respinsă; obiectul deciziei civile 607/2008 a Tribunalului Iași (care a menținut sentința civilă 524/2007 a Judecătoriei Pașcani ) l-a reprezentat solicitarea reclamanților și de ieșire din indiviziune pentru suprafața de 962 mp teren situat în P,-, invocând printre mijloacele de probă și contractul de vânzare -cumpărare autentificat sub nr. 2995 din 11.09.2001.
De altfel, fără a analiza fondul litigiului dedus judecății de către petentul și care a făcut obiectul mai multor cauze civile,soluționarea diferită de către mai multe instanțe a unei situații de fapt nu reprezintă dovada săvârșirii unui abuz din partea uneia sau alteia dintre instanțe.
În prezenta cauză nu a putut fi dovedită existența unei încălcări ale atribuțiilor de serviciu sau săvârșirea infracțiunii de fals din partea magistraților reclamați de către petent, motiv pentru care se va dispune a nu se începe urmărirea penală față de judecătorii, - și.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la procurorul șef serviciu, solicitând reanalizarea cauzei prin prisma motivelor invocate în plângerea inițială și infirmarea rezoluției procurorului care nu a aplicat legea, dând dovadă de lipsă de profesionalism.
În susținerea plângerii petentul a depus cererea adresată și o serie de acte.
Prin rezoluția nr. 361/II/2/2008 din 07.11.2008 a procurorului șef serviciu în cadrul - Serviciul Teritorial Iașis -a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, reținându-se că rezoluția atacată este legală și temeinică.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 132cu referire la art. 17 lit. "b, c și d" din Legea nr. 78/2000 de comiterea cărora este acuzată judecătoarea de la Judecătoria Pașcani, constată că în mod corect și întemeiat pe actele dosarului, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale reținând că faptele nu există.
Din analiza încheierii de ședință din 04.01.2007 rezultă că a avut posibilitatea și și-a exercitat nemijlocit atât dreptul de a formula concluzii cu privire la cererea de intervenție cât și dreptul de a recuza completul de judecată.
De asemenea din încheiere mai rezultă faptul că instanța, luând act de cererea de recuzare formulată de petent a respectat normele de procedură civilă în sensul că a înaintat de îndată dosarul completului competent să soluționeze cererea, această ultimă împrejurare explicând și lipsa mențiunii termenului de 08.02.2007 din încheiere, termen ce a fost stabilit abia ulterior, în ședința din 10.01.2007, de completul care a soluționat cererea de recuzare.
Din analiza încheierii din 08.02.2007 și a sentinței civile nr. 524/2007 a Judecătoriei Pașcani date în dosarul civil nr. - precum și din adresa nr. 144//29.06.2007 a Tribunalului Iași, din copia caietului grefierului de ședință și din citația aflată la fila 74 din dosar, rezultă fără dubiu faptul că după soluționarea cererii de recuzare petentul a fost citat pentru termenul din 08.02.2007 la adresa de domiciliu precum și faptul că mențiunea prezenței la termen a reclamantului a fost inclusă din eroare în conținutul încheierii din 08.02.2007.
Lipsa petentului de la termenele de judecată din 08.02.2007 și din 08.03.2007 nu s-a datorat culpei instanței de judecată.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 132cu referire la art. 17 lit. "b,c și d" din Legea nr. 78/2000 de care sunt acuzați magistrații, - -- și, judecători la Tribunalul Iași, constată că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva acestora, întrucât fapta nu există.
Din analiza materialului dosarului și a Rezoluției împotriva căreia a fost formulată plângerea, precum și din declarațiile petentului în legătură cu această faptă nu rezultă indicii privind îndeplinirea de către judecători în mod abuziv a atribuțiunilor lor de serviciu.
Nemulțumirea petentului față de hotărârea pronunțată în recurs nu poate constitui o "dovadă" a relei credințe a judecătorilor în soluționarea cauzei.
Ancheta penală nu poate reanaliza fondul civil al cauzei și nu poate cenzura hotărârile instanței de judecată.
Pentru motivele mai sus expuse, plângerea petentului urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Petentul a formulat plângere la instanță în termenul prev. de art. 278 ind. 1 alin. 1 Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de petentul în plângere dar și din oficiu, instanța apreciază că plângerea acestuia împotriva rezoluțiilor nr. 361/II/2/2008 din 07.11.2008 și nr. 92/P/2008 din 13.10.2008 date de procurorul șef serviciu și respectiv procurorul din cadrul Serviciul Teritorial Iași, este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Codul d e procedură penală stipulează în art. 228 că organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege (art. 221 Cod procedură penală), dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10, cu excepția celui de la lit. "b", ind. 1.
Potrivit art. 10 lit. "a" Cod procedură penală, dacă fapta nu există, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.
Raportat faptelor reclamate de petentul în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, soluția adoptată în cauză, de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele reclamate, pentru faptele sesizate, este temeinică și legală, respectându-se disp. art. 228 alin. 4 Cod procedură penală.
Astfel, din lucrările cauzei rezultă fără echivoc că persoanele reclamate și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu cu respectarea normelor legale în vigoare și au pronunțat soluțiile pe care le-au apreciat în cauzele repartizate spre soluționare, neputându-se reține în sarcina lor săvârșirea vreunei fapte penale în legătură cu modul de soluționare și aplicare a legii în dosarul civil nr. - al Judecătoriei Pașcani, cu ocazia judecării în primă instanță și în calea de atac.
Nemulțumirea petentului cu privire la soluția adoptată de instanțe și implicit de judecătorii care au soluționat cauza civilă nu poate fi temei al răspunderii penale, infracțiunea fiind singurul temei al răspunderii penale, conform art. 17 alin. 2 din Codul penal, iar în cauza de față aceasta nu există, cum corect a reținut procurorul în rezoluția nr. 92/P/2008 din 13.10.2008.
Față de această situație, soluția adoptată de procurorul șef serviciu în cadrul - Serviciul Teritorial Iași de respingere ca neîntemeiată a plângerii petentului este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală se va respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluțiilor atacate.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Rezoluției nr. 92/P/2008 din 13.10.2008 a procurorului din cadrul Serviciul Teritorial Iași și a Rezoluției nr. 361/II/2/2008 din 07.11.2008 a Procurorului șef serviciu în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași, pe care le menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă petentul să achite suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.02.2009.-
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored. /
13.02.2009
2 ex.-
Președinte:Mihaela ChirilăJudecători:Mihaela Chirilă
