Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 124/2008. Curtea de Apel Iasi

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA PENALĂ Nr. 124

Ședința publică de la 21 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Mihaela Chirilă

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror -

S-a luat spre examinare plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2008 din data de 23 iulie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției nr. 108/P/2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru persoana cercetată, av. pentru persoanele cercetate și, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Interpelate, părțile arată că nu mai au de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra plângerii de față.

Av. pentru persoana cercetată solicită respingerea plângerii formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2008 din data de 23 iulie 2008 procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției nr. 108/P/2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, și menținere a rezoluțiilor date, ca fiind legale și temeinice.

Petentul a formulat plângere la procuror împotriva persoanei cercetate, afirmând că s-ar fi recurs la diverse manopere care să impieteze soluția dată în cauză.

Prin rezoluția dată a fost respinsă plângerea petentului constatându-se că avocatul nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Mai susține că, în calitate de avocat, nu a avut posibilitatea de a verifica susținerile clienților săi.

În concluzie solicită respingerea plângerii și menținerea rezoluțiilor atacate, ca fiind legale și temeinice.

Av. pentru persoanele cercetate și solicită respingerea plângerii formulată de petentul și menținerea rezoluției atacate ca fiind legală și temeinică. Apreciază că nu poate fi reținută nici o faptă penală împotriva persoanelor cercetate. Solicită obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

Reprezentantul Parchetului având cuvântul față de plângerea formulată de petent, formulează concluzii de respingere a plângerii ca nefondată, soluția dată de procuror fiind legală și temeinică.

CURTEA DE APEL

Asupra plângerii penale de față:

Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul -, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2008 din 23.07.2008 și a rezoluției nr. 108/P/2008 din 16.06.2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.

În motivarea plângerii petentul arată că este nemulțumit de faptul că organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele reclamate, întrucât acestea au săvârșit faptele sesizate și se impune în cauză desființarea rezoluțiilor atacate și începerea urmăririi penale.

Se arată că, ancheta trebuia efectuată competent și nu decupator din context pentru ca între fapte și dispozițiile legii penale să nu existe raport de cauzalitate, precizându-se că organul de urmărire penală a încălcat principiul realizării scopului procesului penal, prev. de art. 1 alin.1 din pr.pen. și principiul legalității, prev. de art. 2.pr.pen.

De asemenea, se arată că a fost încălcat principiul aflării adevărului, prev. de art. 3 din pr.pen. procurorul neadministrând toate probele pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

S-a atașat la dosarul cauzei rezoluția nr. 659II/2/2008 și dosarul nr. 108/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în care s-a pronunțat rezoluția din 16.06.2008.

Persoana cercetată prin avocat ales solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că ea nu și-a îndeplinit decât atribuțiile de avocat al părților și nu a avut posibilitatea de a verifica susținerile clienților săi.

Persoanele cercetate și, prin avocat ales, solicită respingerea plângerii petentului și menținerea rezoluțiilor atacate întrucât nu poate fi reținută nici o faptă penală împotriva lor, solicitând obligarea petentului la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:

Petentul a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI sesizând faptul că în mod necorespunzător adevărului numiții, și av., în întimpinarea depusă într-un dosar civil nr- al Judecătoriei Pașcani, la termenul de judecată din 20 decembrie 2007 s-a afirmat necorespunzător că a făcut parte din comisia de fond funciar a comunei și în această calitate a semnat actele prin care s-a atribuit terenul proprietarilor inițiali de la care au cumpărat și numiții și, nerevendicând terenul în numele parohiei în cadrul căreia își desfășura activitatea pastorală, afirmații care dacă ar fi fost adevărate l-ar fi expus la o sancțiune penală sau disciplinară, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie prev. de art. 206.

Cod Penal

În cauză au fost efectuate actele premergătoare și prin rezoluția nr. 108/P/2008 din 16.06.2008 a procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a dispus neînceperea urmăririi penale față de persoanele cercetate, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de calomnie, prev. de art. 206.

Cod Penal

Pentru a hotărî astfel, procurorul a reținut următoarele:

"În anul 2007, printr-o cerere de chemare în judecată înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Pașcani, Sf. din comuna a solicitat, pe cale de ordonanță președințială, obligarea pârâților, asociați al SRL, dar și a acestei societăți comerciale, să sisteze lucrările de construcții efectuate pe un teren în suprafață de 15.500 mp, amplasat pe raza localității, jud. I, tarlaua 47, parcela A1(381/1), teren cumpărat de către soții printr-un contract de vânzare-cumpărare autentic de la o altă persoană fizică, și care, totodată, este revendicat și de către Sf. din com..

Această parohie, după cum rezultă din adresa nr. 4111/14.11.2007 emisă de către Primăria, deținuse, înainte de 1945, pe raza acestei comune o suprafață de 36 ha, printre care se numără și cele 15 ha dobândite de către SC SRL, iar în anul 1991 îi fusese reconstituit dreptul de proprietate cu privire la o suprafață de 5 ha, maximul ce putea fi reconstituit la data respectivă potrivit legii. Între timp, datorită acestei limite legislative, restul suprafeței a fost atribuită unui număr de aproximativ 200 de persoane îndreptățite potrivit Legii nr. 18/1991, majorității acestora fiindu-le emise și titluri de proprietate.

În cauza civilă mai sus arătată, în temeiul contractului de asistență juridică nr. 112/5.12.2007, SC SRL, precum și pârâții și, asociați în cadrul acestei societăți comerciale cu răspundere limitată, au fost reprezentați de către, avocat în cadrul Baroului În cadrul discuțiilor purtate între pârâtul, cel care a semnat contractul de asistență juridică, și apărătorul, acesta a comunicat apărătorului ales că preotul paroh a fost membru al Comisiei de fond funciar a comunei. Această împrejurare de fapt a fost reținută de către pârâtul în cursul discuțiilor pe care le-a purtat cu martorul, actualul primar al comunei, care în cursul declarației din data de 24.04.2008 a precizat că, realmente, numitului i-a comunicat că preotul paroh fusese consilier local, dar este posibil ca acesta să fi înțeles că fusese membru al comisiei locale de fond funciar.

Drept urmare a celor relatate de către, în întâmpinarea redactată de către avocatul, depusă la data de 20.12.2007 în cauza înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Pașcani, întâmpinare care a fost lecturată de către înainte de a fi depusă, acesta fiind de acord cu conținutul acesteia, se afirma că preotul paroh a fost membru al comisiei locale de fond funciar a com. calitate în care "semnat toate actele inițiale pentru proprietarii inițiali de la care noi am cumpărat terenul și atunci nu s-au emis de către parohie nici un fel de pretenții asupra terenului".

Practic, se impută nereal preotului paroh că, făcând parte din comisia locală de aplicare a legii fondului funciar, a fost de acord cu reconstituirea dreptului de proprietate către persoanele cărora li s-a atribuit inițial terenul cumpărat ulterior de către pârâți, fără a revendica în această împrejurare, suprafața de teren în discuție cu "Sf. " din comuna, jud. I, căreia îi aparținuse înainte de colectivizare, faptă determinată care, dacă ar fi fost reală, l-ar fi supus pe acesta disprețului public al enoriașilor din cadrul parohiei, precum și unei sancțiuni disciplinare conform prevederilor art. 64 și următoarele din Statutul bisericii Ortodoxe Române.

Deși, se precizează că întâmpinarea în discuție, într-un mod neprecizat, a ajuns la cunoștința mai multor enoriași ai Parohiei "Sf." din com.. apariția unei opinii de dezaprobare și condamnare la nivelul comunității, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă că aceasta a fost adusă la cunoștință acestora de către persoanele cercetate în prezenta cauză.

De altfel, chiar în declarația dată la data de 24.05.2008, preotul a precizat că nu știe dacă sau au predat înscrisul enoriașilor săi.

Situația de fapt reținută în cauză rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate.

Din adeverința nr. 1816 emisă la data de 15.04.2008 de către Primăra Cistești, rezultă că preotul paroh nu a fost membru al comisiei locale de aplicare a fondului funciar.

Din declarația persoanelor cercetate rezultă că, într-adevăr, numitul a comunicat, apărătorului ales, respectiv d-nei avocat că preotul paroh fusese membru al comisiei locale de fond funciar, fiind convins de realitatea acestei situații de fapt în urma unei discuții pe care a purtat-o cu primarul acestei localități, martorul, iar apărătorul a înserat această împrejurare în întâmpinarea depusă în dosarul civil nr- pentru a apăra interesele juridice ale clienților săi.

Acest martor, la rândul său, relatează că, realmente, a discutat cu cu privire la litigiul dintre părți, dar i-a spus acestuia că preotul paroh fusese consilier local, fiind posibil însă, în acest context, ca acesta să fi înțeles că fusese membru al comisiei locale de aplicare a fondului funciar.

Totodată, din aceleași acte premergătoare, rezultă că, după cum rezultă din declarația sa și a numitului, aceasta nu a fost implicată în nici un fel în activitatea de soluționare a litigiului mai sus arătat. Aceasta nu a discutat niciodată cu d-na avocat referitor la obiectul litigiului descris anterior, contractul de asistență juridică fiind semnat doar de către numitul și nici nu a lecturat întâmpinarea în litigiu înainte de a fi depusă.

Raportat la situația de fapt stabilită în cauză, în ceea ce o privește pe numita, precum și pe numitul, reținem că, în contextul în care ambii au fost convinși de realitatea împrejurării cp preotul paroh a făcut parte din comisia locală de aplicare a fondului funciar, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de calomnie prev. de art. 206. sub aspectul laturii subiective deoarece afirmația în discuție nu a fost făcută cu intenția de a-l discredita, denigra, compromite, calomnia pe acesta, urmărindu-se doar susținerea intereselor legale ale pârâților din cauza înregistrată sub nr- pe rolul Judecătoriei Pașcani.

În ceea ce o privește pe numita se va dispune neînceperea urmăririi penale pe considerentul că nu a săvârșit nici o acțiune susceptibilă a constitui elementul material caracteristic laturii obiective a infracțiunii de calomnie prev. de art. 206.Cod Penal"

Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere la Procurorul general, susținând aceleași motive, solicitând reanalizarea cauzei prin prisma motivelor invocate în plângerea inițială.

Prin rezoluția nr. 659/II/2/2008 din 23.07.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIs -a respins ca neîntemeiată plângerea petentului, reținându-se că rezoluția atacată este temeinică și legală și nu se impune a fi infirmată.

În motivarea rezoluției s-a arătat că:

"Practica judiciară și literatura de specialitate sunt unanime în a aprecia că nu există infracțiune de calomnie, dacă avocatul sau partea în cadrul unui proces a folosit prin înscrisurile prezentate ori concluziile orale expuse în fața instanței de judecată expresii pretins a fi jignitoare la adresa părții adverse.

Avocatul are obligația profesională de a-și apăra partea pe care o asistă și de a-și argumenta cât mai convingător poziția, fără a jigni partea adversă.

Însă încălcarea îndatoririi profesionale de a folosi o exprimare adecvată poate atrage, pentru avocat, o sancțiune disciplinară și de a împiedica să-și argumenteze poziția (a se vedea în acest sens "Practica judiciară penală" vol.III, pag. 96 - comentariul 2 - coordonatori și, editura Academiei Române).

În raport de cele expuse, se constată că numitul, prin intermediul apărătorului ales, a expus, în întâmpinarea depusă la data de 20.12.2007 o situație de fapt pretinsă a fi adevărată (în ceea ce privește calitatea de membru al comisiei locale de fond funciar a preotului paroh ) nu pentru a denigra vreo persoană, ci pentru a-și argumenta poziția și pentru ca respectiva situație să fie verificată și acceptată ori respinsă de instanța de judecată."

Petentul a formulat plângere la instanță în termenul prevăzut de art. 278 ind.1

C.P.P.

Examinând actele și lucrările cauzei prin prisma motivelor invocate de petentul în plângere dar și din oficiu, instanța apreciază că plângerea acestuia împotriva rezoluțiilor nr. 108/P/2008 din 16.06.2008 și nr. 659/II/2/2008 din 23.07.2008 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:

Codul d e procedură penală prevede în art. 228 că organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de lege (art.221 C.P.P.), dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10, cu excepția celui de la lit.b ind.1.

Potrivit art. 10.it. "a și d" dacă C.P.P. fapta nu există sau faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, punerea în mișcare a acțiunii penale este împiedicată.

Raportat faptelor reclamate de petent în plângerea adresată organelor de urmărire penală și la actele premergătoare efectuate în cauză de procuror, soluția adoptată în cauză de neîncepere a urmăririi penale față de persoanele reclamate, pentru faptele sesizate, este temeinică și legală, respectându-se dispozițiile art. 228 alin.4

C.P.P.

Astfel, din lucrările cauzei rezultă fără echivoc că afirmațiile expuse în întâmpinarea depusă în dosarul nr- al Judecătoriei Pașcani la termenul de judecată din 20 decembrie 2007, au avut menirea de a argumenta poziția de apărare a părții în proces și nu de a denigra vreo persoană, neputându-se reține intenția avocatului sau a pârâților din acel proces și de a-l discredita, compromite sau calomnia pe petent.

De altfel, doar numitul a comunicat avocatului său că petentul, ar fi fost membru în Comisia locală de fond funciar, convins fiind de realitatea acestei afirmații în urma unei discuții purtate cu primarul comunei, iar apărătorul său a înserat această împrejurare în întâmpinarea depusă la dosar.

Rezultă așadar că persoana cercetată nu a săvârșit nici o acțiune în cauză, raportat la fapta reclamată.

Față de această situație, soluțiile adoptate în cauză de procuror și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI sunt temeinice și legale, practica judiciară fiind unanimă în a aprecia că nu există infracțiune de calomnie când avocatul sau părțile în cadrul unui proces, folosesc înscrisuri sau pun concluzii în fața instanței de natură a fi pretins jignitoare la adresa părții adverse.

Pentru aceste considerente, în baza art. 278 ind. 1 alin.8 lit."a" se C.P.P. va respinge ca nefondată plângerea petentului împotriva rezoluțiilor atacate.

În baza art. 192 alin.2 și C.P.P. art. 193.C.P.P. petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat și către persoanele cercetate și, reprezentând onorariu apărător ales.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăște:

În baza art. 278¹alin.8 lit. a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 659/II/2/2008 din 23 iulie 2008 Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și a rezoluției nr. 108/P/2008 din 16 iunie 2008 procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le menține.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă petentul să achite suma de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 193 Cod procedură penală obligă petentul să achite persoanelor cercetate și câte 595 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 Octombrie 2008.

Președinte,

Grefier,

Red.

Tehn.

2 ex/11.11.2008

Președinte:Mihaela Chirilă
Judecători:Mihaela Chirilă

Vezi şi alte speţe de drept penal: