Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1261/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 1261
Ședința publică de la 14 2009
PREȘEDINTE: Doru Filimon JUDECĂTOR 2: Membri George Ciobanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Tamara
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 11 2009, consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, privind recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și intimatul, împotriva sentinței penale nr. 63 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr. 63 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în baza art.278 ind.1 al.8 lit.b C.P.P. s-a admis plângerea formulată de petentul - domiciliat în municipiul S,-,.3,.B,.18, jud.O, s-au desființat rezoluțiilor nr.714/P/2006 din 31.03.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și nr.- din 12.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
S-a dispus trimiterea cauzei procurorului pentru completarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului - fiul lui și, născut la data de 01.05.1983 în mun.S, jud.O, cu același domiciliu,-, pentru infracțiunile prev.de art.25 rap.la Cod Penal art.260 Cod Penal, redeschiderea urmăririi penale împotriva aceleiași persoane pentru infracțiunea prev.de art.246 Cod Penal, 289.Cod Penal, 291.Cod Penal și art.25 rap.la art.260 și Cod Penal începerea urmăririi penale împotriva numiților fiul lui și, născut la data de 16.11.1981 în mun.S, jud.O, cu același domiciliu,-,.3..A,.2, jud.O și fiul lui și, născut la data de 23.10.1984 în mun.S, jud.O cu același domiciliu,-, pentru infracțiunea prev.de art.260 și Cod Penal redeschiderea urmăririi penale împotriva numitului A - fiul lui - G și, născut la data de 16.01.1980 în mun.S, jud.O, cu același domiciliu,-, -,.C,.2, pentru infracțiunea prev.de art.260
Cod PenalPentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, la data de 8 iunie 2006, petentul - a formulat plângere penală împotriva agentului de poliție din cadrul Poliției Rutiere O, pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 289 și 291
In fapt, - a susținut că la data de 15 noiembrie 2005, numitul în calitate de agent de poliție, i-ar fi întocmit în fals, proces verbal de contravenție, în sensul că ar fi semnat în numele martorului A, persoană ce nu a fost în realitate prezentă la locul faptei, sancționându-l contravențional, în mod abuziv cu amendă în sumă de 70 RON în condițiile în care el, conducând un autoturism în regim de "taxi" staționase regulamentar pe strada - din S pentru a onora o comandă.
În cauză s-au efectuat cercetări și, prin rezoluția din 9 august 2006, adoptată în dosar nr. 714/P/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru comiterea infracțiunilor prev.de art. 246, 289 și 291, reținându-se, în esență, că susnumitul aflându-se în exercițiul atribuțiunilor de serviciu, a acționat pe baza dispozițiilor legale aplicabile în materie iar, pe de altă parte, procesul verbal întocmit a fost semnat de martorul A.
Împotriva soluției de mai sus, petentul - a formulat plângere, admisă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt prin rezoluția nr. 1185/II/2/2006 din 18 septembrie 2006, prin care s-a dispus completarea urmării penale de către procuror,în sensul efectuării unei expertize grafice prin care să se stabilească dacă martorul a semnat respectivul proces-verbal.
De asemenea, dată fiind contradictorialitatea declarațiilor date de A atât în fața organului de urmărire penală cât și în fața instanței de judecată în dosarul nr. 13/P/2006 al Judecătoriei Slatina, prin aceeași rezoluție menționată s-a dispus extinderea cercetărilor cu privire la comiterea infracțiunii prev.de art. 260 cod penal de către numitul
In completarea materialului probator, în cauză a fost întocmit raportul de expertiză grafică nr. 45375 din 18 2006, prin care s-a concluzionat că niciuna din semnăturile existente în partea inferioară a procesului verbal de contravenție nu au fost executate de către A,iar la rubrica "martor" din același proces verbal nu este executată nici o semnătură, observându-se doar trasee grafice care fac parte din textul scris de mână.
S-a mai stabilit că, la momentul constatării contravenției comisă de -, numitul A nu a fost prezent, fiind ulterior oprit de agentul constatator care, după ce i-a explicat conținutul procesului-verbal, i-a cerut să semneze acest înscris în calitate de "martor", solicitare ce a fost însă respinsă.
La data de 10 octombrie 2006 fost începută urmărirea penală față de A pentru comiterea infracțiunii prev.de art. 260 cod penal, dar acesta a retractat declarațiile cu caracter mincinos date anterior și s-a luat act de incidența dispoz.art. 260 al.3
Prin rezoluția procurorului din 19 2006 adoptată în dosarul nr. 714/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului A pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă prev.de art. 260, întrucât s-a constatat că fapta nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni și în baza art. 228 rap.la art. 10 lit. d C.P.P. s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva agentului de poliție pentru infracțiunile prev.de art. 246, 289 și 291, cu aceiași motivație.
Prin rezoluția din 19 ianuarie 2007 dată în dosarul nr. 175/II/2/2007 de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, s-a dispus respingerea plângerii formulată de - împotriva soluției adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei din urmă rezoluții, a formulat plângere petentul - arătând că dosarul nu a fost soluționat de către procuror de aproape 3 luni și a solicitat audierea numitului, verificarea proceselor verbale întocmite de agentul de poliție, precizând și faptul că nu a primit răspuns la plângerile formulate la 30.08.2006, 29.11.2006 și respectiv 10.01.2007.
Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Penală prin sentința penală nr. 50 din 18 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect plângerea formulată de petentul - domiciliat în S, str. -.3,.B,.18 jud.O, împotriva rezoluției din 19.12.2006 în dosarul nr. 714/II/2/2006, privind pe intimații și A, în favoarea Tribunalului O l
Pentru a pronunța această sentință, Curtea a reținut că potrivit art. 27 pct.1 lit. f C.P.P. art. 27 din Legea nr. 218/202 și art. 14 alin. 2 pct.II din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului O l
Tribunalul Olt prin sentința penală nr. 139/10 septembrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, în baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.P.P. a admis plângerea formulată de petentul -, desființează rezoluția nr. 714/P/2006 din 19 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și trimite cauza procurorului pentru completarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului pentru infracțiunile prev. de art. 246, 289, 291 și art. 25 rap.la art. 260, și pentru redeschiderea urmăririi penale privind pe numitul A pentru infracțiunea prev. de art. 260
Prin aceeași sentință, s-a dispus reaudierea petentului - a intimaților A și a martorilor și și se vor administra orice alte probe de natură să conducă la stabilirea corectă a situației de fapt.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Tribunalul a constatat că agentul de poliție a indicat un alt temei juridic în procesul verbal de contravenție încheiat, respectiv art. 174 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 în loc de art. 173 din același Regulament, a menționat ca fiind prezent la data și locul constatării contravenției martorul care în realitate nu a fost prezent și a menționat adresa acestuia și datele de identificare și, de asemenea, l-a determinat pe acesta din urmă să declare la instanța de judecată că a semnat procesul verbal de contravenție în care se atesta așa zisa faptă contravențională reținută în sarcina petentului - cu privire la care Tribunalul Olt, prin decizia nr. 219 din 4.05.2006, s-a pronunțat în sensul că nu s-a săvârșit.
In această situație, s-a impus începerea urmăririi penale împotriva intimatului pentru infracțiunile prev. de art. 246, 289, 291 și 25 rap. la art. 260 cod penal.
In ceea ce-l privește pe intimatul, s-a constatat că acesta nu și-a retractat declarația dată la instanță la termenul din 7.03.2006,deci înainte de a se fi pronunțat hotărârea judecătorească având ca obiect plângere contravențională, hotărâre care a rămas definitivă la data de 4.05.2006, contrar celor reținute de procuror în rezoluția adoptată în sensul că a intervenit retragerea declarației mincinoase.
Intre declarațiile date de intimat la instanță și ulterior la procuror, s-au constatat evidente contradicții privind prezența acestuia la locul faptei, semnarea procesului verbal de contravenție și solicitarea ce i-a fost adresată de agentul de poliție de a confirma faptul că s-a săvârșit contravenția menționată în procesul verbal.
Întrucât din raportul de expertiză grafică nr. 45375/18.12.2006 întocmit de Serviciul Criminalistic din cadrul IPJ Oar ezultat că pe procesul verbal de contravenție la rubrica "martor" nu a semnat nici o persoană, s-a impus redeschiderea urmăririi penale împotriva numitului pentru infracțiunea prev. de art. 260 cod penal.
Tribunalul, observând conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză cu privire la intimatul și a celor efectuate după începerea urmăririi penale pentru intimatul și motivația soluției dispusă de procuror, a constatat că aceasta nu are corespondent în actele și lucrările dosarului, nefiind stabilită în mod complet situația de fapt ca urmare a cercetărilor incomplete efectuate de organul de urmărire penală și al interpretării eronate a rezultatului cercetărilor efectuate.
Prin urmare, s-a procedat la reaudierea petentului - și a intimaților și precum și a martorilor și și s-au administrat orice ce alte probe de natură să conducă la stabilirea corectă a situației de fapt și la justa soluționare a cauzei.
Pentru considerentele ce au fost expuse, în baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.P.P. a fost admisă plângerea petentului și, pe cale de consecință, desființată rezoluția nr. 714 /P/2006 din 19.12.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și s-a trimis cauza procurorului pentru completarea cercetărilor în vederea începerii urmăririi penale împotriva numitului pentru infracțiunile prev.de art. 246, 289, 291 și 25 rap. la art. 260, și pentru redeschiderea urmăririi penale a numitului A pentru infracțiunea prev. de art. 250
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cât și intimații și A.
In motivele de recurs formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olts -a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,susținându-se în esență că a fost dată cu încălcarea dispoz. art. 278/1 al. 8 lit. b teza II-a C.P.P. în sensul că nu s-au indicat faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă; s-a solicitat astfel admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond și respingerea formulată de petiționarul -.
Intimatul a criticat soluția primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și menținerea rezoluției nr. 714/P/19 2006 Parchetului de pe lângă Tribunalul O l t, invocând aceleași critici respectiv încălcarea dispozițiilor clare și imperative prev. de art. 27(71 pct.8 lit. b C.P.P. nefiind indicate toate faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin alte mijloace de probă.
In motivele scrise de recurs depuse de intimatul A s-a susținut că cele menționate de instanța de fond în hotărâre nu sunt reale, depoziția sa fiind dată în sensul că a văzut agentul de poliție menționând în procesul verbal de contravenție datele sale personale însă nu a semnat acest proces verbal.
Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia penală nr. 1 din 7 ianuarie 2008 pronunțată în dos. nr-, a respins ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și intimații și A împotriva sent. pen,nr. 139 din 10 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dos.nr-.
Pentru a pronunța această decizie instanța de recurs a constatat că prima instanță a respectat dispozițiile art. 278/1 al. 8 lit. b C.P.P. în sensul că a fost expusă pe larg situația de faptă reținută de procuror, a evidențiat contradicțiile și lacunele cercetării penale concluzionând în final că se impune completarea cercetării penale și interpretarea corespunzătoare a probelor dosarului.
După trimiterea cauzei la parchet, prin ordonanța din 28 ianuarie 2008, și rezoluția din 13 februarie 2008, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de A și începerea urmăririi penale împotriva lui pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual, uz de fals și instigare la mărturie mincinoasă.
Ulterior au fost audiați persoana vătămată, cei doi învinuiți și martorii și precum și martorul propus de persoana vătămată - și s-a administrat proba cu acte respectiv procesele verbale de contravenție încheiate de învinuitul.
Deoarece cu ocazia reaudierii martorii și și-au schimbat primele declarații și pentru că și primele declarații erau mincinoase, persoana vătămată - a formulat o plângere împotriva acestora pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă privind pe cei doi făptuitori iar în ce privește pe făptuitorul pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă.
In final, în urma probelor administrate în cauză, Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt prin rezoluția din 31 martie 2008 dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților și A cu motivarea că faptele lor nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost urmăriți penal și neînceperea urmăririi penale față de numiții și cu motivarea că faptele acestora de mărturie mincinoasă, nu există.
Plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost declinată în favoarea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA care, prin rezoluția din 12 mai 2008 respins-o ca neîntemeiată.
Persoana vătămată a apreciat că rezoluțiile pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale deoarece probele administrate fac dovada că toate persoanele cercetate se fac vinovate de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetate.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că plângerea persoanei vătămate - este nefondată întrucât, în cauza de față prin rezoluția din 31 martie 2008 Parchetului de pe lângă Tribunalul Olts -a dispus scoaterea de sub urmărire penală anumitului pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246, fals intelectual prev. de art. 289, uz de fals prev. de art. 291, și instigare la mărturie mincinoasă prev. de art. 25 rap. la art. 260, soluție menținută ca temeinică și legală prin rezoluția nr. 795/II/2/2008 din 12 mai 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Din întregul material probator administrat în faza de urmărire penală și cu respectarea îndrumărilor date prin sent. pen.nr. 139/2007 a Tribunalului Olt rămasă definitivă prin dec. pen.nr. 1 din 7 ianuarie 2008 Curții de APEL CRAIOVA, procurorul a procedat la reaudierea persoanei vătămate, a intimaților și A precum și martorilor și și a stabilit cu exactitate situația de fapt,rezultând că nu subzistă nici o infracțiune în ceea ce-i privește pe făptuitori.
In consecință, în mod corect s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatului în ce privește infracțiunea în abuz de serviciu contra intereselor persoanelor întrucât această infracțiune nu există în condițiile în care nu se poate reține că simplul fapt al încadrării greșite a unei contravenții, nu realizează conținutul constitutiv al infracțiunii și în care nu s-a produs nici un fel de vătămare a intereselor legale ale persoanei vătămate.
Mai mult decât atât persoana vătămată a contestat în instanță procesul verbal de contravenție iar plângerea acesteia a fost admisă anulat procesul verbal de contravenție iar petentul a fost exonerat de plata amenzii aplicate.
In ce privește infracțiunea de fals intelectual și uz de fals, soluția pronunțată este legală și temeinică întrucât din materialul de urmărire penală a rezultat că martorul Aaf ost oprit în trafic de lucrătorul de poliție,moment în care i s-a adus la cunoștință despre contravenția săvârșită de petent și despre faptul că acesta a refuzat să primească procesul verbal de contravenție ocazie cu care a fost legitimat i s-au reținut datele de identificare însă a refuzat să semneze procesul verbal întocmit în cauză. Expertiza grafologică efectuată a confirmat faptul că martorul A nu a semnat procesul verbal de contravenție deși avea cunoștință despre cele întâmplate. Din acest punct de vedere a rezultat că nici infracțiunea de fals intelectual nici cea de uz fals nu subzistă în cauza de față.
Cu privire la infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă nu s-a făcut dovada că făptuitorul ar fi încercat în vreun fel să determine această mărturie mincinoasă întrucât martorii și au precizat că au observat de pe modul în care s-au desfășurat evenimentele iar mai târziu li s-a propus să dea declarații în sensul celor constatate personal.
In ce privește pe intimatul A, în mod corect procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Olta reținut existența unor erori strecurate în declarațiile acestuia,dar fără a constitui împrejurări esențiale care să înlăture răspunderea agentului de poliție.
Și cu privire la numiții și cercetările efectuate nu au confirmat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, aceștia relatând faptele așa cum au fost percepute și precizând că din cauza trecerii timpului asupra anumitor amănunte nu mai pot da relații.
De asemenea, nu s-a confirmat săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă a celor doi martori de către agentul de poliție deși acesta i-a propus ca martori deoarece îi văzuse asistând la incidentul din 25.11.2005 cu petentul - și i-a anunțat când a trebuit să vină pentru a fi audiați însă martorii au declarat ceea ce au văzut nemijlocit nefiind influențați să declarate în vreun fel de către polițist.
In consecință, față de considerentele expuse mai sus în conformitate cu dispozițiile art. 278/1 pct.8 lit. a C.P.P. a fost respinsă plângerea petentului - ca neîntemeiată și vor fi menținute rezoluțiile din 31 martie 2008 dată în dosarul nr. 714/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și nr. 795/II/2/2008 din 12 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA ca fiind temeinice și legale.
Tribunalul Olt pentru considerentele expuse mai sus, prin sentința penală nr. 116 din 13 octombrie 2008 pronunțată în dos.nr-, a respins plângerea persoanei vătămate - ca neîntemeiată și a menținut rezoluțiile din 31 martie 2008 din dosarul nr. 714/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt și nr. 795/II/2/2008 din 12 mai 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA ca fiind temeinice și legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul -, arătând în motivare că Tribunalul Olta dat propria interpretare a soluțiilor de scoatere de sub urmărire penală în condițiile în care în rezoluții s-au folosit termeni generici fără a se raporta la fiecare infracțiune în parte.
Curtea de APEL CRAIOVA prin dec. pen. nr. 130 din 13 februarie 20009 pronunțată în dos. nr- a admis recursul declarat de petentul - împotriva sent. pen. nr. 116 din 13 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Olt în dos. nr- a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță - Tribunalul O l
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a apreciat că motivele de recurs invocate de petent sunt fondate existând cazul de casare prev. de art. 385/9 al. 1 pct.9
C.P.P.S-a reținut că tribunalul trebuia să analize printr-o motivare amplă criticile formulate de petent referitoare la rezoluția constatată pentru a nu se crea ideea că instanța se limitează doar la o analiză formulată a rezoluției ținând cont de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor omului potrivit căreia trebuie să existe o anchetă efectivă în astfel de cazuri.
S-a mai reținut că motivarea ține de transparența justiției, fiind inerentă oricărui act jurisdicțional având legătură cu dreptul al un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO în sensul că participanții la procesul penal să fie convinși că justiția a fost înfăptuită.
Cum instanța de fond nu s-a conformat acestor principii, Curtea de APEL CRAIOVAa casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare respectiv la aceeași instanță de fond - Tribunalul O l
Analizând întregul material probatoriu de la dosar, instanța a reținut că în ziua de 25.11.2005 partea vătămată - autorizată să desfășoară ca persoană independentă activitate de taximetrie și în acest sens afiliată a firmei Mobil taxi din municipiul Sap rimit o comandă de la dispecerat să se deplaseze pe str. - în zona blocului. In acest scop reclamantul s-a deplasat la locul indicat și a oprit mașina în dreptul unei alte mașini parcată regulamentar pe prima bandă. De menționat este faptul că str. - este o stradă cu sens unic prevăzută cu cinci benzi de circulație, două pentru parcare pe o parte și de alta a stării iar trei pentru circulație.
La scurt timp după ce reclamantul a oprit mașina a trecut prin zonă un echipaj al poliției rutiere în care se afla agentul, carel-a avertizat acustic și i-ța făcut semn să plece din zonă.
și-a continuat deplasarea și după 10 - 15 metri văzând că autoturismul avertizat nu se pune în mișcare a oprit și l-a avertizat cu fluierul din dotare să plece și văzând că reclamantul nu se conformează agentul a coborât din autoturism unde a purtat discuții legate de motivul opririi și i-a cerut actele la control.
După ce a primit actele, învinuitul l-a încunoștiințat pe numitul - că va fi sancționat contravențional pentru oprire neregulamentară și s-a deplasat la mașina de serviciu pentru a întocmi procesul verbal. La scurt timp agentul de poliție a revenit la petent și i-a înmânat procesul verbal de contravenție seria - nr. - în cuprinsul căruia a menționat că autoturismul a fost oprit pe partea a părții carosabile în dreptul altui autoturism staționat stânjenind în felul acest circulația pe doi de mers și a aplicat amendă în cuantum de 70 lei.
Agentul a indicat ca temei legal încălcarea de către conducătorul auto a dispoz.art. 174 din HG nr. 85/2003 (pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002) potrivit cărora este interzisă oprirea voluntară în dreptul altui vehicul oprit pe partea carosabilă dacă prin aceasta se stânjenește circulația a două vehicule venind din sensuri opuse și art. 226 lit. c din același act normativ.
Partea vătămată a refuzat primirea procesului verbal și apreciind că sancțiunea contravențională aplicată nu este legală a consemnat pe acesta mențiunile "este un abuz, sunt taxi și am comandă, corupție" și fără a termina fraza l-a semnat.
Cu acea ocazie, petentul - a observat că în procesul verbal nu era trecut nici un martor.
Procesul verbal a rămas la agentul de poliție iar după primirea prin poștă, partea vătămată a constatat că în el era trecut ca martor învinuitul A cu care, dat fiind faptul că se cunoșteau, a avut o discuție în urma căreia martorul i-a relatat că nu a semnat procesul verbal, astfel că a concluzionat că a fost semnat în fals de polițist.
Procesul verbal a fost contestat de petent la instanța de judecată, unde fiind audiat nemijlocit martorul A, a declarat că nu a fost prezent în momentul în care petentului i s-a aplicat sancțiunea contravențională, că a fost solicitat de agentul de poliție să semneze procesul verbal la un interval de două ore, că l-a semnat, pentru ca apoi în aceeași declarație de la instanță să precizeze că a refuzat acest lucru.
Prin sentința civilă nr. 1127 din 7 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. 13/2006 s-a admis plângerea formulată de petentul -, în parte, în contradictoriu cu intimata IPJ O și s-a înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale de 70 lei aplicată prin procesul verbal seria - nr. - cu sancțiunea avertismentului.
Tribunalul O l t, în recurs, examinând împrejurările în care s-a comis fapta, raportat la actele dosarului, a constatat că în mod greșit s-a reținut vinovăția petentului cu privire la săvârșirea contravenției prevăzută de art. 174 lit. h din RA a OUG nr. 195/2002, în condițiile în care strada era cu sens unic, astfel că nu se putea stabili că oprirea voluntară a autovehiculului de către petent în dreptul altui autovehicul a stânjenit circulația autovehiculelor venind din sens opus.
Pentru acest motiv, instanța de recurs a dispus prin decizia nr. 219/4 mai 2006 anularea procesului verbal de contravenție seria - nr. -.
Petentul a sesizat ulterior organele de urmărire penală în vederea efectuării de cercetări față de agentul de poliție pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, considerând că sancțiunea contravențională ce i-a fost aplicată a fost abuzivă, fiind luată cu încălcarea dispoz.art. 173 al. 2 din RA a OUG nr. 195/2002 care prevăd că pe drumurile cu sens unic, așa cum este cel de pe str. -, oprirea sau staționarea voluntară a vehiculelor este permisă și pe partea dacă rămâne liberă cel puțin o bandă de circulație.
In ceea ce-l privește pe învinuitul A declarația sa s-a constatat a fi contradictorie în sensul că a semnat procesul verbal de contravenție iar în final precizează că nu l-a semnat.
De altfel acesta a dat mai multe declarații, respectiv la datele de 11 octombrie 2006, 26 iunie 2006, care conțin unele aspecte contradictorii și pe care organul de urmărire penală nu le-a clarificat.
Mai mult decât atât în cauză a fost audiat martorul -, unde a precizat că " Aar elatat că polițistul este supărat pe el, nu se mai salută, deoarece atunci când trebuia să fie audiat ca martor la parchet polițistul i-a spus că recunoască că a semnat procesul verbal de contravenție. Tot el a precizat că la momentul respectiv i-a spus polițistului că nu poate să recunoască că a semnat procesul verbal atâta timp cât la instanță a spus că nu l-a semnat". Același martor a relatat că " A i-a spus agentului de poliție să meargă să se împace cu numitul -".
Aceste aspecte trebuiau clarificate de parchet însă, cu totul nejustificat parchetul a înlăturat această depoziție cu motivarea că nu este susținută de alte probe.
In mod legal Parchetul trebuia să procedeze la confruntarea martorului cu învinuitul A cât și cu învinuitul.
Acest lucru era imperios necesar având în vedere că martorul a declarat "la sfârșitul anului 2006, eu ocupam funcția administrativă la Mobil taxi și într-o după amiaza a venit la sediul societății agentul de poliție însoțit de un coleg al său, acesta din urmă solicitându-ne mie și numitei în prezent decedată să discută cud omnul să-l ierte pe colegul său ".
Față de această precizare, parchetul trebuia să audieze în calitate de martor pe numitul pentru a clarifica acest aspect.
Din declarațiile date de numiții și, respectiv la datele 6 februarie 2008, 27 februarie 2008 și 26 martie 2008, în ceea ce privește pe și cele date la 29 ianuarie 2008, 19 februarie 2008 și 26 martie 2008, au apărut unele contradicții, fapt ce determină ca să fie clarificate aceste contradicții prin reaudierea acestora.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt - care a susținut că sentința este netemeinică și nelegală, deoarece instanța nu a stabilit împrejurările și faptele care trebuie clarificate prin administrarea probelor indicate, că indicațiile date de aceasta au caracter general și că, în esență, cercetarea penală este completă, iar procurorul, prin soluția dată, a clarificat toate împrejurările de fapt și de drept - și făptuitorul, care nu a motivat recursul declarat, iar apărătorul acestuia nu a depus concluzii scrise, potrivit cererii formulată după încheierea dezbaterilor.
Recursurile sunt nefondate și vor fi respinse, cu următoarea motivare:
În ceea ce privește critica formulată de Ministerul Public, referitoare la faptul că instanța de fond nu a stabilit împrejurările ori faptele care trebuie clarificate, aceasta este nefondată, fiindcă instanța de fond reține că învinuitul Aaf ormulat declarații contradictorii la datele de 11 octombrie 2006 și 26 iunie 2006, iar organul de urmărire penală nu a stabilit motivele care l-au determinat să facă acest lucru și mai ales, nu a stabilit care dintre afirmațiile sale pot fi apreciate ca adevărate sau nu, motivarea Ministerului Public rezumându-se la afirmația că depoziția acestei persoane urmează a fi înlăturată, nefiind susținută de alte probe.
Aceste probe se impuneau și puteau fi administrate de Ministerul Public prin realizarea unei confruntări între A și, confruntare care urmează să stabilească dacă, într-adevăr, polițistul i-a cerut martorului A să facă sau să nu facă susțineri neadevărate cu privire la momentul semnării procesului verbal de contravenție și autenticitate a semnăturii.
De asemenea, Ministerul Public nu a dat dovadă de rol activ și nu a audiat pe martorul - indicat în apărarea sa de către martorul A - persoană care ar fi asistat la momentul în care agentul de poliție s-ar fi prezentat la locul de muncă al martorului menționat, pentru a-i cere să semneze un proces-verbal de contravenție.
Totodată, Curtea mai reține că și martorii și au făcut la date diferite mai multe declarații, declarații care se contrazis în parte între ele cu privire la împrejurările care fac obiectul urmăririi penale.
În condițiile în care Ministerul Public nu a administrat toate probele care erau necesare și utile, Curtea apreciază că urmărirea penală efectuată nu este completă și că aceasta urmează a fi reluată, potrivit indicațiilor date de instanța de fond.
Numai în condițiile administrării tuturor probelor există posibilitatea reținerii sau nu a uneia dintre declarații, în fundamentarea unei soluții de trimitere sau netrimitere în judecată.
Neconstatându-se existența motivelor de casare invocate în temeiul art. 3856alin. 3 Cod Procedură penală și neconstatându-se din oficiu motive de fapt ori de drept care să impună casarea sentinței, în temeiul art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b Cod Procedură penală, recursurile vor fi respinse, ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și intimatul, împotriva sentinței penale nr. 63 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă recurentul făptuitor la 68 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică de la 14 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.DF
dact. 2 ex./IB () - 15.02.2010
Președinte:Doru FilimonJudecători:Doru Filimon, Membri George Ciobanu, Tamara
