Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 128/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 128/2009
Ședința publică din 14 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
Grefier - -
- Serviciul Teritorial Alba reprezentat de
Procuror -
Pe rol fiind pronunțarea soluției în cauza penală privind plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției dispuse în dosarul nr. 83/P/2009 al DNA - Serviciul Teritorial Alba.
Procedura de citare este îndeplinită, fără citarea părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din 08 octombrie 2009, care face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA DE APEL
Asupra plângerii penale de față:
Prin plângerea înregistrată la această instanță sub nr- petentul a solicitat desființarea ordonanței emise în dosar nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I menținute prin ordonanța nr. 269/II/2/2009 din 21.07.2009 emisă de procurorul șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și schimbarea temeiului juridic al soluției de scoatere de sub urmărire penală.
În motivarea plângerii petentul a susținut că soluția pronunțată de parchet prin ordonanța emisă în dosar nr. 83/P/2009, de scoatere de sub urmărire penală în temeiul art. 10 lit.b indice 1 din codul d e procedură penală, raportat la art.18 indice 1 din codul penal, și aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ este netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor plângerii petentul a arătat, în esență, că cercetarea sa s-a realizat în mod abuziv, fără să-i fie adusă la cunoștință învinuirea și fiindu-i afectat în acest fel dreptul la apărare. În ceea ce privește fondul cauzei a arătat că nu se face vinovat de fapta reținută în sarcina sa prin rezoluția atacată și că la momentul în care se pretinde că ar fi săvârșit fapta nu avea calitatea de organ de urmărire penală ori de poliție judiciară.
Deliberând asupra plângerii prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Prin ordonanța emisă în dosar nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Is -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, în temeiul art. 10 lit.b indice 1 din codul d e procedură penală, raportat la art.18 indice 1 din codul penal și aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ în cuantum de 500 de lei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art. 246 cod penal și art. 264 alin1 cu aplicarea art.33 lit.a din codul penal.
Pentru a pronunța această soluție parchetul a reținut că în data de 06 11 2009 învinuiții, și nu au efectuat demersurile necesare pentru înregistrarea sub dosar penal a sesizării formulate de persoana vătămată cu privire la sustragerea unui motoscuter și nu au efectuat cercetări pentru identificarea autorului acestui furt.
În motivarea soluției se susține că vinovăția învinuitului rezultă din declarațiile persoanei vătămate și ale martorilor, fără să se indice în mod concret care din depozițiile testimoniale susțin afirmația de vinovăție.
Prin ordonanța nr. 269/II/2/2009 din 21.07.2009 emisă de procurorul șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I plângerea formulată împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca nefondată cu motivarea că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost cercetat inculpatul, respectiv în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 din codul penal - există îndeplinită condiția vătămării aduse intereselor persoanei vătămate iar în ceea ce privește acțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de art. 246 din codul penal doctrina și practica au statuat că nu este necesar ca autorul faptei să îl cunoască pe beneficiarul favorizării ci ca ajutorul dat acestuia să contribuie efectiv la realizarea laturii obiective a acestei infracțiuni iar fapta să fie săvârșită cu intenție.
În ce privește împrejurarea că învinuitul nu avea la data săvârșirii faptei calitatea de organ al poliției judiciare s-a arătat că acest aspect este nerelevant deoarece în calitate de polițist avea obligația să sesizeze în legătură cu faptele constate sau de care a luat cunoștință.
Verificând legalitatea și temeinicia soluție pronunțate Curtea reține următoarele:
Criticile petentului referitoare la modul în care s-a desfășurat cercetarea în privința sa, sub aspectul lezării dreptului la apărare, nu sunt fondate. Din actele depuse la dosar nu rezultă aspectele invocate de petent. Mai mult din documentele aflate la dosar, fila 184,183 rezultă că acesta a fost citat la Parchet pentru a fi audiat, pe dovada înmânării citației fiind consemnată și învinuirea care i se aducea și, totodată din procesul verbal din 23 06 2009 rezultă că procurorul a adus la cunoștința acestuia învinuirea. În aceste condiții petentul a dat declarația de la fila 180 dos.
În ceea ce privește fondul cauzei:
Inculpatul a avut la data sesizării organelor de parchet calitatea de ofițer de poliție în cadrul Inspectoratului Județean de Poliție A - organ de cercetare, funcție în care a fost numit prin dispoziția S/II/4199/27 11 2008 - fila 126 dosar de urmărire penală.
Cercetarea asupra inculpatului a avut ca obiect indiciile săvârșirii de către acesta a infracțiunilor prevăzute de art. 13 indice 2 din Legea 78/2000 raportat la art.246 din codul penal și art.264 alin 1 din codul penal. Textele de lege sus menționate au următorul conținut:
" Art. 13 indice 2 - Infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și infracțiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani."
" Art. 246 - Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor
Fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."
"Art. 264 - infractorului
Ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuia sau zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.
Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.
săvârșită de soț sau de o rudă apropiată nu se pedepsește."
Întrucât parchetul nu a făcut o analiză a probelor administrate în cauză pentru a-și argumenta soluția pronunțată Curtea va fi nevoită să procedeze mai întâi la analizarea probațiunii și nu la verificarea acurateței susținerilor organului de cercetare penală așa cum ar fi impus soluționarea unei căi de atac.
În fapt:
În data de 06 11 2008 la ora 11și 50 de minute partea vătămată a apelat serviciul 112 reclamând furtul unui motoscuter marca parcat în scara blocului în care locuiește sora sa. Furtul motoscuterului reclamat de partea vătămată nu a fost înregistrat în registru de evidență a lucrărilor penale și nu a fost înregistrat un dosar penal cu acest obiect - fila 82 și 84 din dosar
Potrivit mențiunilor de pe "Fișa intervenției la eveniment"- fila 6 dos echipa de intervenție planificată pentru ziua de 06 11 2008 era formată din Ag. și Ag.. Din cuprinsul aceleași fișe rezultă că măsurile luate de echipa de intervenție au fost solicitarea echipei operative; în cuprinsul "descrierii situației constate la fața locului" consemnându-se că: "S-a asigurat locul faptei până la sosirea echipei: Ag., Ag..". Potrivit depoziției martorului - fila 19 dos. echipa de intervenție s-a deplasat la locul sesizării, a constatat realitatea acesteia și a solicitat prezența echipei de cercetare, făcând mențiunea că aceasta s-a și prezentat și a fost formată din Ag. și tehnicianul criminalist care au desfășurat la fața locului activități specifice. Întrucât activitatea de cercetare s-a desfășurat în perioada normală de lucru martorul a apreciat că trimiterea ei pe tern s-a dispus, potrivit normelor interne, de către șeful de birou .
Menționăm că la data de 06 11 2008 echipa de intervenție era formată, potrivit planificării comunicate de A -- fila 23dos. p, din și. și că aspectul neparticipării acesteia la intervenție nu a fost analizat de organul de urmărire penală.
Audiat în calitate de învinuit agentul a infirmat faptul că deplasarea sa în teren s-ar fi realizat la solicitarea ofițerului de serviciu ori a șefului nemijlocit, scms și a susținut că a fost solicitat de subinspectorul care i-ar fi declarat că a fost trimis să efectueze cercetarea. De asemenea învinuitul a declarat că nu a făcut nici un act de cercetare ci doar l-a însoțit pe subinspectorul el nefiind însărcinat de șefii nemijlociți să întocmească acte în acest sens. Aceste declarații sunt singulare în ansamblul probator nefiind susținute de alte probe, în plus declarațiile acestui învinuit sunt inconstante. Astfel în declarația de la fila 93 dos. acesta a susținut că a fost trimis împreună cu subinspectorul la o cercetare la fața locului, fără a-și mai aminti cine a dat dispoziție în acest sens, în timp ce în declarația anterioară a susținut că nu a primit o dispoziție în acest sens ci a fost solicitat de învinuitul să îl însoțească el neavând în fapt nici o însărcinare oficială, motiv pentru care nici nu s-a implicat în cercetări.
Din declarațiile luate părții vătămate, - fila 53 și 88 dosar rezultă că în urma sesizării sale prin apel telefonic la nr. 112 s-au prezentat două mașini de poliție cu 5 sau 6 persoane dintre care 1 sau 2 în uniformă de poliție iar restul în civil și că s-au desfășurat activități specifice de investigație, respectiv s-au făcut fotografii și s-au ridicat amprente, de asemenea în aceeași împrejurare a dat o declarație scrisă și a fost completat un formular tipizat de către polițiști. Partea vătămată a declarat că nu a cunoscut pe nici unul dintre polițiști și nu poate preciza numele lor. Aceasta a mai susținut că despre eveniment l-a informat și pe cumnatul său, care are calitatea de polițist în cadrul poliției A și că acesta a sosit și el la fața locului după sosirea organelor de poliție.
Audiat în calitate de martor, - fila 89 dos. a declarat că el l-a îndrumat pe partea vătămată să facă o sesizare la 112 atunci când acesta i-a comunicat că i-a fost furat motoscuterul și că ulterior trecând pe acasă a întâlnit echipa operativă care era compusă din - care conducea duba poliției și un alt agent precum și agentul din partea serviciului criminalistic.
Din declarațiile învinuitului - subcomisar de poliție, șef al biroului investigații criminale rezultă ca structura acestui birou este formată din trei compartimente: "violențe", "furturi cu mod de operare" și "furturi de și din autovehicule". Învinuitul a declarat că în prezent, în compartimentul "furturi de și din autovehicule" sunt repartizați subinspector, Ag. pr. și Ag..
Potrivit situație prezentate de - fila 123 dos. - subcapitol "Funcțiile și activitățile desfășurate", la data de 06 11 2008 învinuitul avea calitatea de subinspector în structura "furturi cu mod de operare" iar natura activității acestuia era investigații criminale; abia din data de 27 11 2008 învinuitul a fost desemnat ca organ de cercetare. La dosarul de urmărire penală a fost depusă fișa postului învinuitului pentru anul 2008 - fila 150 dos. din care rezultă aceeași împrejurare, respectiv că atribuțiile sale erau legate de prevenirea, constatarea, cercetarea faptelor de furt cu mod de operare.
Față de această stare de fapt - reflectată în probațiunea administrată astfel cum a fost expusă, în mod netemeinic parchetul a reținut ca fiind dovedită săvârșirea de către învinuit a infracțiunilor prevăzute de art. 246 și 264 din codul penal.
În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 246 din codul penal Curtea reține că pentru îndeplinirea laturii obiective a acesteia este necesară o acțiune defectuoasă ori o omisiune a funcționarului public în cadru îndeplinirii obligațiilor de serviciu.
În speță nu s-a dovedit că inculpatul la data reclamării furtului avea atribuții de serviciu legate de înregistrarea acestuia ca lucrare penală. Faptul că învinuitul în calitate de subofițer de poliție are potrivit legii obligații generale legate de sesizarea săvârșirii infracțiunilor nu este suficient pentru a se reține că în concret în cauză acesta avea vreo obligație. În primul rând astfel cum rezultă din toate documentele depuse de Inspectoratul Județean de Poliție A, la data de 06 11 2008 învinuitul nu avea între sarcinile de serviciu cercetarea faptelor dintre cele reclamate în cauză ci dimpotrivă sfera sa de atribuții era cu totul alta - furturi cu mod de operare. La dosar nu a fost produsă nici o probă din care să rezulte că învinuitul ar fi fost delegat la acel moment în scris sau verbal de către o persoană competentă să efectueze cercetările în cazul reclamat. Prezența sa la efectuarea cercetărilor în urma apelului telefonic al părții vătămate nu a fost confirmată de nici unul dintre martorii audiați. Singurul care susține această prezență și chiar rolul de coordonator al echipei formate este coînvinuitul, ale cărui declarații pot fi suspectate de lipsă de sinceritate în condițiile în care are un interes în disculparea proprie. De asemenea aceste declarații sunt, așa cum am arătat inconsecvente.
Învinuitul a susținut în fața instanței, în cuvântul acordat în susținerea plângerii, că nu a fost investit cu cercetarea furtului și că a avut cunoștință de acesta ulterior în mod tangențial astfel că nu intra în atribuțiile sale să înregistreze plângerea părții vătămate și să efectueze verificări. Simpla cunoaștere a săvârșirii unei infracțiuni în lipsa existenței unor îndatoriri de serviciu concrete legate de constatarea acestei nu conduce la transformarea în obligație de serviciu a înregistrării ei și efectuării cercetărilor - dacă ar fi așa s-ar putea susține că și martorul, care a luat primul cunoștință de plângerea părții vătămate a săvârșit infracțiunea reținută în sarcina inculpatului însă, organele de urmărire penală nu au făcut această afirmație.
Deasmenea sub aspectul laturii subiective legea cere ca această infracțiune să fie săvârșită "cu știință", respectiv cu intenție. În această privință coînvinuitul a afirmat că învinuitul nu a înregistrat plângerea părții vătămate deoarece avea dubii cu privire la realitatea celor sesizate. În acest context intenția petentului nu se poate spune că ar fi fost aceea de neîndeplinire ori îndeplinire defectuoasă a obligațiilor de serviciu - în măsura în care am putea considera că latura obiectivă a infracțiunii este îndeplinită.
Poziția subiectivă a petentului ar putea fi considerară, prin raportare la probatoriul administrat, cel mult, ca una de neglijență ori culpă, inacțiunea sa fiind rezultatul interpretării defectuoase a atribuțiilor de serviciu și în nici un caz urmare a intenției directe de nesocotire a acestora. Acest lucru este demonstrat și de susținerile potrivit cărora la momentul deplasării la fața locului au fost efectuate cercetări preliminarii, respectiv ridicarea de amprente și efectuarea de fotografii.
În consecință Curtea susține că în speță nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 246 din codul penal.
Întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.246 Curtea reține în temeiul acelorași considerente neîndeplinirea elementelor constitutive în privința infracțiunii prevăzute de art.13 indice 2 din Legea 78/2000.
În cauză nu sunt întrunite nici elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 din codul penal.
Latura obiectivă a acestei infracțiuni presupune o activitate de "ajutare" a infractorului ulterior săvârșirii infracțiunii. În rezoluție nu este identificat în concret în ce fel s-a realizat această ajutare. În măsura în care această acțiune a fost considerată activitatea de neînregistrare a plângerii penale și de neefectuare a cercetărilor penale, considerentele expuse în analiza probațiunii administrate asupra laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu subzistă și în ceea ce privește infracțiunea de favorizare a infractorului. Astfel, sintetizând reiterăm faptul că probele nu au demonstrat obligația de serviciu a petentului de a înregistra plângerea părții vătămate și de a efectua cercetări în cauză.
De asemenea pentru subzistența acestei infracțiuni este necesar ca "ajutorul" să fie dat unui infractor. Este reală susținerea parchetului în sensul că nu este necesar ca autorul acestei infracțiuni să-l cunoască pe beneficiarul favorizării dar aceasta nu înseamnă că nu este necesară dovedirea existenței unui infractor și a unei infracțiuni. Ori în prezent actele de cercetare relevă doar existența unei plângeri referitoare la sesizarea unei infracțiuni fără să existe date certe în sensul că aceasta are un caracter real sau nu.
Sub aspect subiectiv această infracțiune se poate comite doar cu intenție, făptuitorul urmărind să dea ajutor unui infractor pentru a îngreuna ori zădărnici urmărirea penală. În speță această poziție subiectivă nu a fost probată. O îndeplinire defectuoasă a obligațiilor de serviciu, chiar reală dacă ar fi, nu cuprinde indiscutabil intrinsec și intenția de favorizare a presupusului infractor. Dacă ar fi așa orice greșeală săvârșită de organele de urmărire penală în cadrul atribuțiilor de serviciu care au ca obiect sesizarea și cercetarea faptelor de natură penală ar fi încadrată în sfera conținutului infracțiunii de favorizare a infractorului. Existența intenției în săvârșirea infracțiunii de favorizare a infractorului trebuie să rezulte în speță din altceva decât din omisiunea îndeplinirii unei acțiuni ori acțiunea defectuoasă a învinuitului.
Față de cele ce preced în temeiul art.278 indice 1 alin 8 lit. b din codul d e procedură penală și având în vedere dispozițiile Deciziei 44/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recurs în interesul legii Curtea va admite plângerea formulată de petentul împotriva ordonanței emise în dosar nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și a ordonanței nr. 269/II/2/2009 din 21.07.2009 emisă de procurorul șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I.
Instanța va desființa ordonanța atacată în ceea ce privește soluția adoptată față de petentul învinuit de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal și art. 264 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și ordonanței nr. 269/II/2/2009 din 21.07.2009 emisă de procurorul șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și va schimba temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile susmenționate din art. 10 lit.1Cod procedură penală în art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Instanța va înlătura obligația învinuitului de a plăti amenda administrativă și cheltuielile judiciare stabilite prin ordonanța 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petentul domiciliat în A I,-, Bl. 11,. B,. 3,.14, jud. A împotriva ordonanței emise în dosar nr. 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I și a ordonanței nr. 269/II/2/2009 din 21.07.2009 emisă de procurorul șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I.
Desființează ordonanța atacată în ceea ce privește soluția adoptată față de petentul învinuit de săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 246 Cod penal și art. 264 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, precum și ordonanței nr. 269/II/2/2009 din 21.07.2009 emisă de procurorul șef serviciu la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I.
Schimbă temeiul juridic al scoaterii de sub urmărire penală a învinuitului pentru infracțiunile susmenționate din art. 10 lit.1Cod procedură penală în art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Înlătură obligația învinuitului de a plăti amenda administrativă și cheltuielile judiciare stabilite prin ordonanța 83/P/2009 din 25.06.2009 a Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba I.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 14.10.2009.
Președinte, Grefier,
- - - -
Red./Tehnored. L:
2 ex./30.10.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă
