Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

SENTINȚA PENALĂ NR.13/D/2008

Ședința publică de la 21 ianuarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Livia Mango

GREFIER: - --

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR:

Pe rol fiind cauza penală având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului formulată de petentul.

La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa petentului și a intimaților, și.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut refertaul cauzei, după care, se constată că la dosar s-au depus note de ședință de către petent prin care solicită și soluționarea cauzei în lipsă.

Reprezentanta Parchetului invocă tardivitatea plângerii având în vedere că soluția a fost comunicată la data de 26 octombrie 2007, iar plângerea a fost înregistrată la instanța la data de 19 noiembrie 2007, peste termenul de 20 de zile, prev. de art.2781Cod pr.pen.

CURTEA

Prin plângerea înregistrată sub numărul de mai sus, petentul a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună desființarea rezoluției din data de 31 august 2007 procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dosar nr.296/P/2007 și a rezoluției din dosar1107/II/2/2007, cu consecința retrimiterii cauzei la Parchet pentru a se cerceta dosarele soluționate de judecătorii împotriva cărora a formulat plângere pentru abuz în serviciu.

În motivarea plângerii petentul a arătat că rezoluțiile date sunt neîntemeiate, deoarece consideră că nu s-au efectuat cercetări cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, procurorul nu a cercetat și nu s-a pronunțat asupra situațiilor de fapt și de drept privind soluționarea acestor dosare, nu a analizat împrejurarea că judecătorii au soluționat cauza încălcând un act procedural.

Arată că el s-a adresat instanței civile pentru revizuirea deciziei civile nr.178/A/2004, pentru care competența de soluționare revenea Tribunalului Maramureș, care a pronunțat decizia a cărei revizuire o cerea și nu Judecătoriei.

Invocă faptul că nu s-a cercetat de către procuror faptul că în dosar nr.286/2006 a Judecătoriei s-a introdus de către avocat o precizare a cererii de revizuire nesemnată de petent și refuzată de petent la prima dezbatere, că cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.1,2,4,5 nu a fost soluționată și nu s-a cercetat nici actul procedural încălcat de judecătoarea cu privire la cererea de recuzare și la acel incident prin care s-a împiedicat derularea procesului în condiții normale.

Petentul consideră că faptele invocate constituie infracțiunea de abuz în serviciu.

În ședința publică din data de 21 ianuarie 2008 s-a invocat de către procuror excepția tardivității plângerii formulate de petentul, având în vedere că soluția i-a fost comunicată acestuia la data de 26 octombrie 2007, iar plângerea a fost înregistrată la instanța la data de 19 noiembrie 2007, peste termenul de 20 de zile, prev. de art.2781Cod pr.pen.

Instanța, în urma analizării excepției ridicate, a constat că aceasta nu este întemeiată, întrucât la dosarul Parchetului nu se află dovada de comunicare a soluției procurorului către petent, data de 26 octombrie 2007 fiind menționată doar pe adresa Parchetului din dosar nr.1107/II/2/2007- fila 3 - dar aceasta nu are semnificația comunicării la aceeași dată a soluției.

În lipsa dovezii clare de comunicare, instanța urmează a respinge excepția tardivității și a analiza plângerea pe fond.

Verificând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.278/1 alin.7 pr.pen. curtea constată că aceasta nu este întemeiată și o va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Astfel, în dosarul nr. 296/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Clujs -au efectuat cercetări finalizate cu soluția de neîncepere a urmăririi penale față de judecătorii, din cadrul Tribunalului Maramureș și judecătoarea din cadrul Judecătoriei Sighetu Marmației, toți cercetați pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev.de art.246. și fals intelectual prev.de art.289 pen.

Soluția s-a întemeiat pe prevederile art.1 lit.b pr.pen. reținându-se că fapta judecătorului de a judeca un dosar conform propriei maniere și de a interpreta starea de fapt și de drept în speță nu constituie infracțiune.

În cauză au fost efectuate acte premergătoare și au fost atașate hotărârile civile la care a făcut referire petentul.

Curtea reține că prin decizia civilă nr.121 din data de 8.04.2005 a Tribunalului Maramureș, dosar nr.1619/2005, s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr.178/2004 a Tribunalului Maramureș, cerere formulată de petentul. Completul de judecată a fost format din și.

Prin decizia civilă nr.1856 din data de 26.08.2005 a Curții de Apel Clujs -a admis recursul petentului și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș.

Prin decizia civilă nr.364/2.12.2005 a Tribunalului Maramureșs -a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, completul fiind format din și.

Petentul a formulat cerere de recuzare a unui membru al completului de judecată, cerere care a fost respinsă prin încheierea civilă nr.353 din 25.11.2005.

Prin sentința civilă nr.1487 din data de 6.06.2006 s-a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de petentul și a soției, sentința putând fi atacată cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.

Petentul nu a făcut dovada că a exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței civile nr.1487/2006.

Potrivit prevederilor art.246 pr.pen. infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Petentul nu a indicat care este actul îndeplinit defectuos ori neîndeplinit de către făptuitori, limitându-se la a face afirmații cu caracter general, arătând că "judecătorii au soluționat cauza încălcând un act procedural", fără precizarea concretă a actului procedural încălcat.

Din actele premergătoare efectuate în cauză nu reiese încălcarea normelor de procedură, petentul fiind legal citat în fața instanțelor de judecată, fiind asistat de avocat, care a pus concluzii în sensul că cererea de revizuire trebuia făcută împotriva sentinței Judecătoriei și nu împotriva deciziei Tribunalului - fila 5 dosar Parchet.

La data de 25.11.2005 - fila 10 dosar Parchet - petentul revizuient a fost de acord cu declinarea competenței de soluționare a cererii sale în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Susținerea petentului că el a solicitat revizuirea deciziei civile nr.178/2004 a Tribunalului Maramureș, invocând prevederile art.322 pct.1,2,4 și 5.pr.civ. și nu a sentinței Judecătoriei Sighetu Marmației, iar judecători au comis un abuz nesoluționând această cerere, nu poate fi primită câtă vreme petentul prezent în instanță a fost de acord cu stabilirea competenței de soluționarea a cererii sale în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației și prin avocat a depus precizarea cererii de revizuire - fila 15 dosar Parchet.

A accepta susținerea petentului că judecătorii care i-au respins cererea de revizuire ca inadmisibilă au comis un abuz pentru simplul fapt că hotărârea a fost casată în calea de atac exercitată de acesta ar însemna a accepta că ori de câte ori o hotărâre judecătorească este desființată, casată ori modificată în căile de atac judecătorii care au pronunțat respectiva hotărâre au comis un abuz în serviciu, ceea ce desigur reprezintă o absurditate.

În aceeași "logică" absurdă ar trebui ca și judecătorii care au desființat, casat ori modificat o hotărâre să fie la rândul lor cercetați pentru abuz în serviciu la cererea părții adverse celei care a obținut câștig de cauză în calea de atac.

Ori căile de atac sunt remedii procesuale tocmai pentru îndreptarea eventualelor greșeli din hotărârile judecătorești și în afara acestora nu se poate stabili de către nicio autoritate o altă soluție pentru litigiile dintre părți.

Modul în care este instrumentată o cauză în instanță și soluționată este atributul exclusiv al judecătorului și câtă vreme nu este demonstrată intenția lui de a vătăma interesele legale ale unei persoane, el nu poate fi tras la răspundere pentru opinia pe care și-o exprimă prin soluția dată.

Referitor la susținerea că judecătoarea ar fi încălcat un act procedural și că ar fi împiedicat derularea procesului în condiții normale, curtea constată din nou că nu este precizat actul procedural încălcat și că din actele de la dosar nu reiese vreo încălcare a unor dispoziții legale.

Este adevărat că făptuitoarea a făcut parte din completul de judecată ce a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă, iar în rejudecare a făcut parte din completul de judecată care a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, însă în niciunul din aceste cazuri nu s-a pronunțat o soluție pe fondul cererii de revizuire, astfel că făptuitoarea nu a încălcat nici o normă legală făcând parte din aceste complete, nefiind incompatibilă.

De altfel petentul a depus și cerere de recuzare, care a fost respinsă, neconstatându-se existența vreunei incompatibilități - fila 10 dosar Parchet.

Susținerea petentului că cererea sa de revizuire întemeiată pe prevederile art.322 pct.1,2,4,5 nu s-a soluționat, nu poate fi luată în considerare ca fiind o faptă de abuz în serviciu, câtă vreme prin ultima hotărâre cu privire la revizuire s-a dispus respingerea ca tardivă a cererii de revizuire, iar petentul a avut posibilitatea de a exercita calea de atac a apelului împotriva acesteia.

Pentru ca o cerere de revizuire să fie analizată pe fondul ei este necesar a fi respectate toate condițiile cerute de lege pentru înaintarea unei astfel de cereri, inclusiv a condiției ca cererea să fie înaintată în termenul prevăzut de lege.

În situația în care cererea nu este formulată în termenul legal, instanța nu analizează motivele invocate, soluționând cererea în baza excepției de tardivitate.

Curtea constată că în esență susținerile petentului reprezintă nemulțumiri ale sale față de soluția dată de instanțele de judecată cu privire la cererea sa de revizuire.

Activitatea de judecată este atributul exclusiv al instanțelor de judecată, procurorul nefiind abilitat să se pronunțe asupra legalității ori temeiniciei unei hotărâri judecătorești, care poate fi modificată doar în urma exercitării căilor de atac prevăzute de lege, care se soluționează de asemenea de instanțe de judecată, nu de către Parchet.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă indicii cu privire la săvârșirea infracțiunilor reclamate de petentul, urmează ca plângerea acestuia împotriva rezoluției din data de 31 august 2007 procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dosar nr.296/P/2007 să fie respinsă ca nefondată, în baza art.278/1 alin.8 lit.a pr.pen.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligat petentul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art.278/1 alin.8 lit.a pr.pen. respinge ca nefondată plângerea formulată de către petentul, domiciliat în u M,-, județul M, împotriva rezoluției din data de 31 august 2007 procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, dosar nr.296/P/2007.

În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe petent să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2008.

PREȘEDINTE GREFIER

- - - --

Red./2 ex.

30.01.2008

Președinte:Livia Mango
Judecători:Livia Mango

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2008. Curtea de Apel Cluj