Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI D FAMILIE

DOSAR NR-

SENTINȚA nr.13

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2009,

PREȘEDINTE: Cristina Georgescu

Grefier: - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.

Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulate potrivit art.278/1 pr.penală de petenții, domiciliat în P N, comuna anexa,-, județul N și, domiciliat în P N, 9 -, la sediul Biroului Notarial.17,.C,.42, județul N și în P N, 9 -, nr.25, -.3,.B,.1,.27, județul N, împotriva ordonanței nr.355/P/2007 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta.

Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2009, când a dat următoarea sentință:

CURTEA:

Asupra cauzei penale de față:

Prin rezoluția nr.355/P/2007 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului - notar public, fiul lui și, născut la 26.05.1938 domiciliat în P N-, -.3,.B,.27, CNP -, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 penal, art.289 penal, art.291 penal, cu aplicarea art.33 lit.a penal.

S-a aplicat învinuitului amenda administrativă în cuantum, de 1000 lei și cheltuieli judiciare în sumă de 300 lei.

Prin aceeași ordonanță s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 penal, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.

Pentru a se dispune astfel, în această ordonanță se rețin următoarele:

Potrivit actului de partaj voluntar, efectuat între frați,autentificat sub nr.543/17.03.2006 de către notar public,s-a atribuit copartajantei suprafața de 1370 teren, din care: 585 curți construcții și 785 teren arabil, situată în, P N,-.

Pe terenul curți construcții se află: casă de locuit compusă din 4 camere și hol în suprafață de 103,5 (1); grajd în suprafață de 21 (2), bunuri edificate de copartajantă și soțul acesteia, pentru care nu dețin autorizație de construire, aspect confirmat prin certificatul de evidență fiscală nr.15-033.2006 eliberat de Primăria P N - direcția Taxe și Impozite.

Prin încheierea nr.4868/09.08.2006 notarul public a modificat actul de partaj voluntar autentificat sub nr.543/17.03.2006, în sensul că a înlăturat din text "și a soțului acesteia ", motivând că această mențiune nu este prevăzută în certificatul fiscal din 15.03.2006.

La 2.08.2006 notarul public prin încheiere a autentificat contractul de vânzare - cumpărare cu clauză de întreținereîntre în calitate de vânzător și, fiică, în calitate de cumpărător. Obiectul contractului constă în vânzarea de către cu rezerva uzufructului viager, nuda proprietate asupra imobilului "proprietatea mea" situată pe-, PNc onstând din:

- casă de locuit compusă din 4 camere și hol în suprafață de 103,50 (1)

- grajd în suprafață de 21 (2)

pentru care nu a prezentat autorizație de construcție, amplasate pe terenul asupra căruia se constituie un drept de superficie în favoarea nudului proprietar pe durata existenței construcțiilor, în suprafață de 1370 din care 585 curți construcții și 785 arabili.

În conținutul contractului de vânzare-cumpărare întocmit de învinuit se menționează în mod neadevărat că vânzătorul a dobândit imobilul ce se înstrăinează (casă + grajd) prin moștenire și reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr.18/1991.

Așa cum rezultă din documentația atașată contractului de vânzare cumpărare, a dobândit prin moștenire numai terenul în suprafață de 1370 (585 curți construcții și 785 arabil).

În extrasul de carte funciară pentru autentificare nr.18626/N eliberat la cererea la 1.08.2006, la partea a doua "înscrieri privitoare la proprietate", se menționează:

1. - proprietar pe teren și C1, C2 (construcții + casa + grajd);

2. - proprietar pe C1 și C" (casă + grajd) în conformitate cu actul de partaj voluntar autentificat sub nr.543/2006.

De asemenea, în documentația ce a stat la baza perfectării contractului de vânzare-cumpărare, se regăsește și certificatul fiscal privind impozite și taxe locale - persoane fizice din 1.08.2006, în care se menționează că la rol figurează ca titular și, pentru locuința principală de 103,50 p și anexă de 21 amplasate pe-.

S-a observat de către procuror că, la 2.08.2006, data perfectării contractului de vânzare-cumpărare, învinuitul a avut la documentație atât extrasul de carte funciară cât și adeverința de la rol, din care rezultă fără dubii că proprietarii imobilului erau și.

Luând cunoștință despre încheierea contractului de vânzare-cumpărare dintre și, partea vătămată i-a sesizat învinuitului faptul că a întocmit acest act în mod nelegal, întrucât mama sa nu este unic moștenitor.

In această împrejurare învinuitul prin încheierea nr.4868/09.08.2006 a modificat actul de partaj voluntar autentificat sub nr.543/17.03.2006, în sensul că a înlăturat din text și a soțului acesteia, motivând că această mențiune nu este prevăzută în certificatul fiscal din 15.03.2006.

Pentru a da aparență de legalitate prin cererea pentru, se solicită rectificarea actului de partaj voluntar, iar prin încheierea nr.13322 din 9.08.2006 Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară N admite cererea de rectificarea înscrierii în cartea funciară, în sensul că radiază mențiunea privind dreptul de proprietate a lui asupra construcțiilor C1 și C2.

Această încheiere a fost dată la 9.08.2006 și comunicată notarului tot la 9.08.2006 de către asistent-registrator. de remarcat este faptul că același funcționar a intabulat dreptul de proprietate pentru 1370 teren + casa + grajd, soților și coproprietar pe casă și anexe lui, prin încheierea nr.4294/20.03.2006.

Ca atare rectificarea efectuată prin încheierea din 9.08.2006 și a cărții funciare tot din 9.08.2006 privitor la menționarea ca proprietar al casei și grajdului în actul de partaj voluntar și a defunctului, după data perfectării contractului de vânzare, respectiv 2.08.2006, a avut ca scop încercarea de acoperire a încheierii în condiții nelegale a acestuia din urmă. Această afirmație este susținută de faptul că partajul voluntar s-a referit la terenul dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate moștenitorilor, și G (frați), nu și la imobilele edificate pe aceste terenuri. Că așa stau lucrurile se observă și din faptul că la atribuirea lotului 2 lui prin actul de partaj voluntar, se menționează că pe terenul ce i-a revenit în suprafață de 1130 se află casa de locuit proprietatea copartajantei și a fostului soț.

Notarul public a citat la 10.12.2007 părțile semnatare pentru rectificarea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1404/02.08.2006, însă acesta nu s-a prezentat.

Conform certificatului de deces nr.-, a decedat la 25.01.2000.

Partea vătămată ca și sora sa P s-au adresat Judecătoriei Piatra Neamț, în anul 2006, cu acțiune civilă având ca obiect partaj succesoral și anulare act. Au solicitat instanței să pronunțe ieșirea din indiviziune privitor la succesiunea autorului comun, decedat, constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului construit în continuarea imobilului supus partajării, excluderea din masa partajabilă a îmbunătățirilor aduse imobilului, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.1404/2006.

Din declarația dată în dosar civil, ce are nr- de către în calitate de pârâtă, rezultă că a fost de acord cu toate capetele de cerere formulate de. Recunoaște că acesta a construit cu acordul ei, în prelungirea casei o cameră, a adus îmbunătățiri casei și este de acord cu anularea contractului de vânzare-cumpărare cu precizarea că nu a înțeles conținutul acestuia atunci când l-a semnat.

Prin încheierea de ședință din 16.04.2007, dată în dosarul nr-, în baza art.155/1 pr.civilă, s-a dispus suspendarea judecății acțiunii pentru partaj succesoral formulată de și P pentru neachitarea la două termene a onorariului de expert, însă la 13.08.2007, s-a solicitat instanței repunerea cauzei pe rol.

În cauză s-a efectuat expertiză tehnică calculându-se pretențiile totale ale reclamantului.

La 7.05.2008, s-a judecat fondul cauzei așa cum rezultă din certificatul de soluție pronunțându-se sentința civilă nr.2026/07.05.2008, prin care:

- a fost admisă în parte acțiunea reclamanților;

- s-a constatat dreptul de superficie al reclamantului pentru două încăperi (cameră și baie neterminate);

- a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare nr.1404/2006 cu privire la camera și B neterminate;

- s-a dispus sistarea stării de indiviziune pentru toți cei 4 moștenitori.

S-a atribuit în lotul lui cele două încăperi (cameră + baie) construite și neterminate de el, instituind dreptul de superficie reglementat prin dispozițiile art.494 civil. Consecință a recunoașterii acestui drept se anulează contractul de vânzare-cumpărare nr.1404/2006 pentru cele două încăperi neterminate.

Cu privire la 3 camere, bucătărie, magazie, s-a dispus sistarea indiviziunii și s-a atribuit:

- soției supraviețuitoare: - din imobilul compus din 3 camere și magazie în valoare de 12.458 lei și bunuri în valoare de 3114 lei.

- Este obligată să plătească sultă câre 3114 lei fiilor săi, P și.

- Restul de din imobil este proprietatea sa construită împreună cu soțul său.

Fiind audiată la procuror, a declarat că nu are pretenții față de notarul, însă a semnat contractul de vânzare-cumpărare fără a ști ce semnează, realizând că a vândut imobilul mult mai târziu când se afla în Olanda la fiica sa (cumpărătoarea). A mai precizat că fiul său se află în Italia și se constituie parte civilă față de notar, potrivit evaluării efectuate de expertul tehnic.

Martorul audiat în cauză, a declarat că în fața sa a recunoscut că la semnarea contractului de vânzare cumpărare nr.1404/2006 a avut înțelegerea cu copii săi.

Învinuitul a declarat că, actele prezentate de vânzător i-au creat convingerea că este unicul proprietar al imobilului, actul semnat de părți reprezentând voința lor. A solicitat vânzătorului autorizație de construcție, însă a declarat că nu posedă. Despre existența moștenitorilor a luat cunoștință după redactarea, semnarea și autentificarea contractului de vânzare-cumpărare.

Față de aceste împrejurări, procurorul a apreciatcă se desprinde fără echivoc concluzia că învinuitul a falsificat conținutul actului de partaj voluntar tocmai pentru a da aparență de legalitate contractului de vânzare-cumpărare.

Prin urmare, analizând întregul material probator administrat,procurorul a constatat că învinuitul prin faptele sale, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a întocmit contractul de vânzare-cumpărare nr.1404/2006 cu nerespectarea condițiilor de fond, respectiv fără a pretinde dovada calității de unic proprietar a imobilului pentru care s-a perfectat vânzarea. După întocmirea actului fiind sesizat de, pentru a evita consecințele, a procedat în mod unilateral la falsificarea actului de partaj voluntar, în sensul de a îndepărta mențiunea cu privire la calitatea de coproprietar a casei defunctului. de falsul săvârșit, cu rea credință a solicitat Oficiului de Cadastru să modifice înscrierea din cartea funciară nr.18626/ Mențiunea falsă în cartea funciară a fost efectuată de asistent registrator, pentru care s-a declinat cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț pentru continuarea cercetărilor.

Însă, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, scopul urmărit, persoana și conduita învinuitului s-a apreciat că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, astfel că față de învinuitul s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 cod penal, 289 cod penal, art.291 cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a cod penal.

Împotriva acestei rezoluții petenții și au formulat plângeri în condițiile art.278 pr.penală la procurorul ierarhic superior, aceste plângeri fiind formulate și soluționate separat.

Prin rezoluția nr.607/II/2/2008 din 6 august 2008 Procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a respins plângerea formulată de petentul împotriva soluției adoptate în dosarul nr.355/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

S-a avut în vedere de către procurorul general că:

- nu se poate reține vinovăția penală sub forma intenției în săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246, 289 și art.291 cod penal;

- contractul de vânzare cumpărare 1404/2.08.2006 a fost încheiat cu respectarea condițiilor de fond și de formă, iar dreptul de proprietate al vânzătoarei asupra imobilelor care au făcut obiectul vânzării cumpărării a fost atestat, în principal, de titlul de proprietate 1/523/21.02.2002.

La aprecierea legalității condițiilor de fond ale contractului nu au fost avute în vedere prevederile art.494 și art.492 cod civil, potrivit cărora construcțiile devin, prin accesiune, proprietatea celui care are acest drept asupra terenului.

S-a apreciat că în această situația s-ar afla și vânzătoarea, care în calitate de proprietar asupra terenului a dobândit dreptul de proprietate și asupra construcțiilor edificate pe suprafața de teren.

Raportat la situația de fapt rezultată, s-a considerat că activitatea desfășurată de notarul public privind încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1404/2006 a fost efectuată fără a se ține seama de calitatea de proprietar a defunctului și fără dezbaterea succesiunii, iar mențiunile din contractul de vânzare-cumpărare și din celelalte acte atestă date nereale, invocarea dreptului la accesiune, potrivit disp. art.492, 494 cod civil neavând nicio relevanță din moment ce acest drept nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească.

Prin rezoluția nr.669/II/2/2008 din 9.09.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul împotriva Ordonanței nr.355/P/2007 apreciindu-se că aspectele invocate de petent au fost reținute prin ordonanță și că gradul de periocl social al faptelor a fost în mod judicios aapreciat.

Împotriva ordonanței nr.355/P/2007 și a Rezoluțiilor procurorului general, petenții și s-au adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art.278/1 pr.penală instanței de judecată, respectiv Curtea de Apel Bacău.

Plângerile au fost formulate și înregistrate separat, iar prin încheierea din 13 noiembrie 2008, curtea de Apel Bacăua dispus conexarea acestor dosare și totodată a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia spre competentă soluționare la Curtea de APEL PLOIEȘTI, conform celor dispuse prin Încheierea de ședință nr.1916/31.10.2008 pronunțată de secția penală a ÎCCJ în dosarul nr-, prin care s-a dispus strămutarea judecării cauzei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI sub nr-.

În motivele scrise depuse la dosar, petentul a susținut că învinuitul, fiind notar public și președinte al Camerei Notarilor, la data de 02.08.2006 a perfectat actul de vânzare cumpărare a casei sale, al cărei moștenitor este, fără a ține seama de documentele existente la dosar, respectiv extrasul de carte funciară și adeverința de rol de la primărie, care arătau clar că proprietari ai acestei case și terenului aferent erau părinții săi, și. Prin această neglijență în serviciu învinuitul, cunoscând că tatăl său era decedat la data de 25.01.2000, cu rea credință și fără a mai dezbate succesiunea, vândut casa prin contractul nr.1404/2006, punând ca unic vânzător numai pe mama sa.

Apoi învinuitul a falsificat în mod unilateral actul de partaj voluntar pentru a-l scoate pe defunctul din calitatea de coproprietar al casei. Cu sprijinul unei angajate de la Cartea Funciară, a obținut în mod fraudulos un extras fals, nereal și modificat, față de cel eliberat anterior, de data aceasta numai pe numele mamei,. Apoi, învinuitul a falsificat conținutul actului de partaj voluntar pentru a arăta că este unic proprietar.

de falsul săvârșit, cu rea credință, învinuitul a solicitat oficiului de cadastru să modifice înscrierea în cartea funciară a mențiunii false pentru a da apartenența de legalitate a actului produs.

Considerând că învinuitul s-a făcut vinovat de săvârșirea infracțiunilor de fals, uz de fals în înscrisuri oficiale și neglijență în serviciu, producându-i grave prejudicii solicită în temeiul art.278/1 alin.8 lit.b sau c pr.penală admiterea plângerii.

În temeiul art.15 alin.1 pr.penală s-a constituit parte civilă și a solicitat obligarea învinuitului la plata sumei de 50.000 euro, prejudiciu cauzat ca urmare a înstrăinării proprietății prin fabricarea de documente false.

La rândul său, petentul a susținut atât în concluziile scrise, cât și oral prin apărătorul ales că a formulat în termen plângerea, față de cea a petentului care este tardivă, întrucât ordonanța procurorului din 12 iulie 2008 a fost comunicată, așa cum rezultă la fila 25 dosar urmărire penală, la data de 13 iunie 2008 și primită de petent la 27.06.2008,

Împotriva ordonanței acesta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău la data de 21.08.2008.

În raport de data de 27 iunie 2008, consideră că este tardiv termenul de declarare a plângerii la procurorul general, depășindu-se cele 20 de zile prevăzute de lege, așa cum prevede Codul d e Procedură Penală, se deosebire de plângerea sa, adresată direct instanței la 8 august 2008.

În legătură cu fondul plângerii, a susținut că a formulat plângere împotriva ordonanței nr.355/P/2008 din 12 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, întrucât faptele nu prezintă gradul de pericol social ridicat și pentru că nu le-a săvârșit, iar dacă le-ar fi săvârșit nu a acționat cu intenție.

În opinia sa, ordonanța din 12 iunie 2008 și rezoluția procurorului general din 06 august 2008 sunt nelegale și netemeinice.

În mod greșit au reținut organele de urmărire penală că există dovezi certe, în sensul că și ar fi proprietarii imobilelor vândute, existând la dosar certificatul de evidență fiscală nr.3501/15.03.2006, extrasul de Carte Funciară,din care rezultă că și nu figurează ca titulari ai rolului fiscal.

Modificarea din partajul voluntar s-a făcut pentru ca între situația de fapt și actele prezentate la notar să existe concordanță.

În plângerea formulată de s-au invocată prevederile art.492 cod civil potrivit cărora proprietarul terenului, respectiv, se prezuma a fi și proprietarul construcțiilor, în speță casa și grajdul, dacă cele două imobile ar fi fost edificate de alte persoane, așa cum se susține, aceasta a devenit prin accesiune proprietara imobilelor respective și ca atare putea dispune de ele,a așa cum a și procedat.

Apreciind că probele administrate sunt suficiente, potrivit art. 278/1 alin.8 lit.c pr.penală, solicită admiterea plângerii, desființarea atât a ordonanței din 12 iunie 2008, cât și a rezoluției procurorului general din 06.08.2008 și reținerea cauzei spre judecată în fond, urmând ca pe baza probelor ce au fost deja administrate, să se treacă cauza la un complet legal constituit când se vor pune concluzii de achitare a petentului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.penală.

Curtea, examinând plângerile formulate, în raport de dispozițiile legale în materie, de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, constată următoarele:

Situația de fapt a fost în mod judicios reținută prin Ordonanța nr.355/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Astfel, este adevărat că la data de 2 august 2006 petentul în calitate de notar public a procedat la autentificarea, sub nr.1404 a contractului de vânzare-cumpărare, cu clauză de întreținere, încheiat între vânzătoarea și fiica acesteia, cumpărătoarea, având ca obiect imobilul situat în P N,-, compus din casă de locuit și grajd, precum și teren în suprafață de 1370

Vânzătoarea a înstrăinat nuda proprietate asupra imobilului, constituind asupra terenului un drept de superficie pe durata existenței construcțiilor.

Prețul a fost evidențiat în contract, în conținutul căruia se precizează că vânzătoarea a încasat înainte de încheierea și autentificarea contractului, o parte din acest preț și anume suma de 13.000 lei, iar pentru diferența de 12.200 lei s-a convenit de către ambele părți ca aceasta să se convertească n obligația de întreținere ce va fi asigurată de către cumpărătoare, în favoarea vânzătoarei, e tot parcursul vieții acesteia din urmă.

La momentul încheierii contractului au fost avute în vedere dispozițiile actului de partaj voluntar autentificat sub nr.543 de același notar public la data de 17 martie 2006 (fila 51 - 52 dosar urmărire penală), din conținutul căruia rezultă că vânzătoarea a dobândit terenul în suprafață de 1370 pe care se află amplasate cele două imobile, respectiv casa de locuit și grajdul.

În concret, acest act de partaj voluntar a reprezentat titlul de proprietate al vânzătoarei, așa cum se menționează de altfel și în conținutul contractului de vânzare cumpărare (filele 69 - 70 dosar ).

Este adevărat că în conținutul actului de partaj voluntar din 17 martie 2006 se face precizarea că imobilele sunt" proprietatea copartajantei și a soțului acesteia " și că potrivit certificatului fiscal eliberat la data de 15.03.2006, de către Primăria P N, ce a stat la baza întocmirii acestui act de partaj voluntar, vânzătoarea figurează în evidența fiscală cu terenul și construcțiile sus menționate (fila 112 dosar ).

Însă, în acest certificat fiscal, figurează ca titular doar vânzătoarea nu și soțul său.

Este de asemenea real că, după autentificarea contractului de vânzare cumpărare nr.1404 din 2 august 2006, petentul, prin încheierea nr.4868 din 9 august 2006 modificat actul de partaj voluntar pe care tot el îl autentificase la 17.03.2006, fiind înlăturată din conținutul acestui act mențiunea privind coproprietatea "și a soțului acesteia ".

Această modificare se reține în conținutul ordonanței procurorului că ar fi fost efectuată pentru a se da o aparență de legalitate contractului de vânzare cumpărare autentificat la 2 august 2006, în condițiile în care vânzătoarea nu era singura proprietară a imobilului deoarece, construcțiile fuseseră edificate împreună cu soțul său decedat și în condițiile în care asupra succesiunii acestuia existau alți moștenitori și anume petentul și sora sa P.

Însă, analizându-se condițiile concrete în care a fost efectuată această modificare, așa cum acestea sunt evidențiate în probele administrate în cursul urmăririi penale desfășurate în cauză, rezultă că modificarea operată de către petentul nu poate fi reținută ca fiind săvârșită în condițiile întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art.246 penal, art.289 penal și art.291 penal.

Astfel, modificarea a fost operată de către notar în temeiul disp. art.53 din Legea nr.36/1995 privind activitatea notarială, text de lege potrivit căruia "actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite, pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părților, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greșelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părților se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-și manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face mențiune pe toate exemplarele actului".

Ori, din cuprinsul dosarului de urmărire penală, rezultă că ulterior autentificării contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere din (2 august 2006), petentula procedat la 9 august 2006, prin încheiere,la eliminarea mențiunii vizând copropiretatea "și a lui ", asupra imobilului, mențiune ce a fost inserată anterior în actul de partaj voluntar pe care același notar îl autentificase la 17.03.2006.

Așa dar, după autentificarea din 2 august 2006 contractului de vânzare-cumpărare, notarul a emisîncheierea nr.4868/9 august 2006de rectificare a actului de partaj voluntar pe care tot el îl autentificase la 17 martie 2006 sub nr.543 )a se vedea fila 54 dosar urmărire penală), rectificare efectuată potrivit disp. art.53 din Legea nr.36/1995, temei legal care i-a fost indicat și în cuprinsul încheierii, constituind de altfel motivarea acesteia,

Motivele pentru care petentul a procedat astfel, sunt relevate și în declarația acestuia de la fila 137 dosar urmărire penală, și în parte în declarația vânzătoarei, de la fila 102 dosar urmărire penală.

Din conținutul acestor declarații, rezultă fără putință de tăgadă că petentul nu a avut cunoștință de existența unor moștenitori ai defunctului și că a procedat astfel tocmai în raport de conținutul certificatului fiscal eliberat la 15.03.2006 de Primăria PN( fila 112 dosar urmărire penală) potrivit căruia asupra imobilelor în cauză figura înscrierea în rolul fiscal doar a vânzătoarei. Față de mențiunile acestui certificat fiscal, notarul a apreciat că mențiunea privind coproprietatea vânzătoarei cu cea a soțului său a fost în mod eronat cuprinsă în actul de partaj voluntar, astfel că a procedat la rectificarea acestuia.

Ca atare, cum se relevă de altfel în însăși conținutul acestei încheieri de rectificare, petentul a avut reprezentarea faptului că inserarea în actul de partaj voluntar a mențiunii că asupra imobilelor în cauză este vorba de o coproprietate a vânzătoarei și a soțului său, reprezintă în esență o eroare materială câtă vreme în certificatul fiscal eliberat de Primăria P N nu se regăsește mențiunea că figurează înscris în rolul fiscal ca și proprietar al imobilelor.

Această concluzie este întărită și de precizările formulate de petentul la fila 236 dosar urmărire penală, potrivit cărora petentul a constatat personal că actul de partaj voluntar ce constituia titlul de proprietate al vânzătoarei, se impunea a fi rectificat, deoarece în ambele documentații nu s-a făcut dovada cu înscrisuri (autorizații de construcție, certificat de moștenitor, etc) că respectivele construcții - casa și grajdul - nu ar fi fost proprietatea exclusivă a vânzătoarei. Un alt element ce contribuit la formarea convingerii notarului în acest sens îl constituie și disp. art.492 civil, referitor la accesiunea imobiliară naturală.

Este adevărat că ulterior, autentificării contractului de vânzare cumpărare de la 2 august 2006 și respectiv redactării acestei încheieri din 9 august 2006, petentul a formulat împreună cu sora sa, P, o acțiune pe rolul Judecătoriei Piatra Neamț, având ca obiect partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1404/2006 de către petentul.

Judecătoria Piatra Neamț prin sentința civilă nr.2026 pronunțată la data de 07.05.2008 (rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare) a admis acțiunea, a constatat deschisă succesiunea defunctului, a constatat calitatea de moștenitori legal ai defunctului a numiților, soție supraviețuitoare, și, P și, și a dispus ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale.

Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1404/2006 de către petentul, a fost constatat ca fiind nul absolut, doar parțial, respectiv cu privire la a patra cameră din casa de locuit, identificată potrivit expertizei efectuate.

În aceste condiții, se constată că au devenit aplicabile disp. art.100 alin.1 din Legea nr.36/1995 privind notarii publici și activitatea notarială, potrivit cărora actele notariale pot fi atacate de părți sau de orice persoană interesată prin acțiune în anulare la instanța judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului d e Procedură Civilă.

Așa fiind, cum petentul a uzat de aceste dispoziții, formulând acțiune de partaj succesoral la instanța de judecată, care s-a pronunțat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, este evident că drepturile sale nu au fost prejudiciate prin acte sau fapte comise cu intenție de către petent, ele fiind în realitate consfințite prin hotărârea judecătorească pronunțată în cauză.

În acest sens, având în vedere faptul că prin ordonanța procurorului petentul a fost sancționat administrativ pentru comiterea infracțiunilor prev. de art.246 penal, art.289 penal și art.291 penal, infracțiuni care sunt susceptibile de a fi comise, în ceea ce privește latura subiectivă, doar cu intenție, în oricare dintre modalitățile sale.

Ori, în cauză nu s-a făcut în nici un fel dovada săvârșirii acestor fapte de către petentul cu intenție directă sau indirectă, dimpotrivă probele administrate pe parcursul urmăririi penale confirmând că acesta a procedat la redactarea încheierii de rectificare a actului de partaj voluntar, tocmai având reprezentarea faptului că astfel se realizează o îndreptare a erorilor cuprinse în acesta, ținând seama de considerentele pe care le-a avut în vedere la acel moment.

Așadar, cum în cauză petentul a acționat având în vedere disp. art.53 din Legea nr.36/1995 și cum disp. art.100 din același act normativ instituie posibilitatea ca în exercitarea accesului liber la justiție, actele notariale să fie supuse controlului judecătoresc, este evident că în sarcina petentului nu poate fi reținută existența acestor fapte și nici vinovăția sa, câtă vreme sub aspectul laturii subiective nu au fost administrat probe certe, indubitabile, care să conducă la concluzia săvârșirii acestora în oricare din modalitățile intenției.

Practic, modalitatea intenției prevăzută de art.19 alin.1 lit."a" cod penal este exclusă în cauză deoarece nu s-a probat în nici un fel că notarul public a urmărit să-l excludă pe petentul sau pe sora acestuia de la moștenirea tatălui lor, câtă vreme nici nu s-a pus problema existenței sau dezbaterii unei succesiuni sau a existenței vreunor moștenitori.

Nici cea de a doua modalitate a intenției, aceea prevăzută de art.19 alin.1 lit."b" cod penal nu este incidentă în cauză, deoarece nu se poate susține că deși nu ar fi urmărit un atare scop de excludere a acestora de la moștenire, notarul ar fi acceptat totuși posibilitatea producerii unui asemenea rezultat.

Aceasta deoarece, așa cum am arătat mai sus, la momentul efectuării rectificării actului de partaj voluntar, reprezentarea notarului a fost aceea că prin eliminarea mențiunii vizând coproprietatea lui, se realizează în fapt, o îndreptare a erorilor din acest act de partaj voluntar și că atare mențiune nu se regăsește în certificatul fiscal.

Ca să accepte posibilitatea producerii rezultatului de mai sus, deci a excluderii lui de la moștenire, ar fi trebuit ca de la bun început notarul să fi avut reprezentarea existenței unor moștenitori și deci, a existenței unei moșteniri în privința căreia ar fi putut opera o atare excludere.

Ori, cum din însăși declarațiile vânzătoarei și din declarațiile și din precizările făcute de petentul, pe parcursul urmăririi penale, se desprinde concluzia că în speță nu s-a pus în nici un fel problema existenței vreunor moștenitori ai defunctului și cu atât mai puțin problema prejudicierii intereselor acestora, rezultă că nici forma intenției indirecte nu poate fi reținută ca latură subiectivă.

Nu în ultimul rând trebuie observat că, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de petent a fost înstrăinată de către vânzătoarea doar nuda proprietate asupra construcțiilor, terenul rămânând în continuare în proprietatea vânzătoarei, fapt confirmat de altfel și de dispozițiile sentinței civile nr.2026/07.05.2008 a Judecătoriei Piatra Neamț prin care pârâtei i-a fost atribuită cota de 1/2 din imobilul edificat pe terenul proprietatea sa.

Așa fiind, Curtea constată căplângerea petentului este fondată, deoarece prin ordonanța procurorului în mod greșit s-a reținut existența faptelor și comiterea lor cu vinovăție în forma cerută de lege de către petent. chiar dacă prin aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor ca fiind minim, s-a dispus sancționarea administrativă a acestuia.

Câtă vreme, așa cum am arătat mai sus, latura subiectivă intențională nu poate fi reținută în cauză în niciuna din formele sa (intenție directă sau indirectă) și cum infracțiunile pentru care s-a dispus sancționarea administrativă nu pot fi comise decât cu intenție și nu din culpă, rezultă cu claritate că în cauză se impune admiterea plângerii petentului, în baza disp. art.278/1 pct.8 lit.c pr.penală.

Dispozițiile acestui text de lege au fost avute în vedere la pronunțarea deciziei nr.44/2008 de către Înalta Curte de Casație și Justiție (prin care s-a stabilit pe calea recursului în interesul legii că în aplicarea acestor dispoziții instanța de judecată poate modifica temeiul scoaterii de sub urmăririi penale sau al neînceperii urmăririi penale) astfel încât nu se mai impune ca după admiterea plângerii instanța să procedeze la reținerea cauzei spre judecată și trecerea acesteia la un alt complet, așa cum a solicitat petentul.

Ori, constatându-se că în cauză temeiul scoaterii de sub urmărire penală a petentului este greșit, deoarece au fost reținute de către procuror disp. art.10 lit.b/1 pr.penală, în realitate fiind vorba de disp. art.10 lit.d pr.penală, deoarece în cauză lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii și anume intenția, curtea admițând plângerea va desființa în parte ordonanța și respectiv rezoluția atacată și va dispune schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală, potrivit considerentelor arătate.

În consecință se va înlătura și amenda administrativă aplicată petentului.

În ceea ce privește plângerea formulată de petentul, împotriva aceleiași ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală cât și a rezoluției procurorului general, dată în aplicarea disp. art.278 pr.penală, Curtea observă, următoarele:

Cât privește susținerea potrivit căreia această plângere ar fi tardivă, e de observat că potrivit art.278/1 alin.1 pr.penală, termenul de introducere a plângerii la instanță este de 20 de zile de la data la care persoanei i s-a comunicat modul de rezolvare a plângerii de către procurorul ierarhic superior.

Ori, în speță, rezoluția nr.699/II/2/2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău (prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea petentului ) a fost emisă la 9 septembrie 2008, dată la care aceasta a fost expediată petentului în cauză.

Potrivit dovezii de comunicare (scrisoare recomandată) atașată acestui dosar, petentul a confirmat primirea acesteia la data de 18.09.2008, astfel încât plângerea introdusă de acesta la instanța de judecată- Curtea de Apel Bacău - la data de 26.09.2008, este formulată în termenul de 20 de zile prevăzut de lege.

În privința fondului acestei plângeri, Curtea observă că în raport de considerentele precizate mai sus, în legătură cu inexistența laturii subiective intenționale cât și față de argumentele potrivit cărora notarul public a acționat în limitele competențelor fixate de disp. art. 53 din Legea nr.36/1995 și față de disp. art.100 alin.1 din același act normativ, se impune respingerea ca nefondată a acestei plângeri.

Vor fi menținute în rest soluțiile dispuse prin ordonanța și respectiv rezoluțiile atacate.

Văzând și disp. art.192 pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

In baza art. 278/1 al.8 lit. c si C.P.P. conform deciziei nr. 44/2008 pronunțată de J pe calea recursului în interesul legii, admite plângerea formulată de petentul, împotriva Ordonanței nr. 355/P/2007 din 12.06.2008 a procurorului șef secție urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău si a rezoluției nr. 607/II/2/2008 din 6.08.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și în consecință:

Desființează in parte ordonanța și respectiv rezoluția atacată în sensul că dispune schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală a petentului, fiul lui și, născut la data de 26.05.1938 domiciliat in loc. P N,-, -3,.B,.27, jud. N, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 246, art. 289 și art. 291, din disp. art. 11 pct.1 lit. b rap C.P.P. la art. 10 lit. b/1 C.P.P. în disp. art.11 pct.1 lit. b rap la art. 10 lit. d

C.P.P.

Înlătură amenda administrativă în cuantum de 300 lei aplicată prin ordonanță petentului.

Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat in P N, comuna anexă,-, jud. N, împotriva aceleiași ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și a rezoluției nr. 699/II/2/2008 din 9.09.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Menține în rest soluțiile dispuse prin actele de neurmărire penală atacate.

Obligă petentul la plata sumei de 60 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.01.2009.

Președinte,

- -

Grefier,

- -

- Cr.

-

2 ex./09-02-2009

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006

Președinte:Cristina Georgescu
Judecători:Cristina Georgescu

Vezi şi alte speţe de drept penal: