Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar - - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
Sentința penală nr. 13
Ședința publică din 30 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Arthur
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta Banca Comercială Română SA, împotriva rezoluției din 05.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dată în dosarul nr. 168/P/2007 și a rezoluției nr. 403/II/2/2008 din 29.10.2008 a Procurorului General al aceleiași instituții.
Dezbaterile asupra plângerii au avut loc în ședința publică din 23 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
După deliberare,
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
BCR - Sucursala Baf ormulat plângeri penale împotriva numitului (cauza fiind soluționată prin Ordonanța nr. 987/P/2006 din 24.05.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, prin scoatere de sub urmărire penală și neînceperea urmăririi penale) dar și împotriva executorului judecătoresc, cerând ca acesta din urmă să fie cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de furt calificat, înșelăciune, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual în înscrisuri oficiale și uz de fals, prevăzute de art. 208-209 Cod penal, 215 Cod penal, 246 Cod penal, 289 și 291 Cod penal.
Prin rezoluția din 05.06.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 168/P/2007, în temeiul art. 10 lit. a și d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. 208, 209 Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal, fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals prev. de art. 291 Cod penal.
Pentru a dispune astfel procurorul a reținut următoarele:
Numitul în calitate de reprezentant al SC SRL Bab eneficiat de credite pentru societate de la BCR, credite ce le-a garantat, printre altele, și cu un autofurgon, o semiremorcă și un Mercedes 950 6 CJ.
Ulterior, BCR a scos la vânzare prin licitație acele autovehicule, fiind adjudecate de SC SA B, prin procesul-verbal nr. 4553 din 30.05.1997.
SC SRL Baf ăcut contestație la executare, ce a fost respinsă mai întâi, prin sentința civilă nr. 115 din 04.02.1997 a Tribunalului Botoșani, sentință ce a fost modificată în totalitate, prin decizia nr. 112 din 12.06.1997 a Curții de Apel Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, care, admițând apelul SC SRL B, a admis în fond contestația la executare introdusă de aceasta, a anulat procesele-verbale de sechestru și procesul-verbal de vânzare prin licitație, dispunând repunerea în situația anterioară a actelor de executare ce au fost anulate și obligarea BCR B și SC SA B la restituirea către SC SRL Bab unurilor ce au făcut obiectul executării silite. Hotărârea a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1870/1998 a Curții Supreme de Justiție, ce a respins ca nefondate recursurile părților.
La 09.07.1997 SC SRL Bas olicitat Judecătoriei Botoșani, în contradictoriu cu BCR B și SC SA B să constate valoarea bunurilor aparținând societății, la data sechestrării cât și la data efectuării expertizei. Prin încheierea din 02.10.1997 (dosar nr. 7094/1997 al Judecătoriei Botoșani ) s-a constatat diferența și în temeiul art. 998 Cod civil, BCR a fost obligată să plătească în favoarea SC SRL B, prin lichidator, întrucât acesta din urmă se afla în faliment, suma totală de 175.619.000 ROL.
a solicitat în mod insistent executarea silită.
Între timp, vehiculele i-au fost restituite, dar nu și diferența lor de valoare stabilită prin încheierea din 02.10.1997 a Judecătoriei Botoșani, fapt considerat atât de cât și de executorul judecătoresc, ce se ocupă de această executare, ca fiind o executare incompletă.
În decursul anilor au existat între părți o multitudine de procese privind această executare, procese în care instanțele au dat câștig de cauză ba uneia, ba alteia dintre părți.
La un moment dat executorul judecătoresc, care avea înființat dosarul de executare nr. 386/2005, unde Judecătoria Botoșani prin încheierea din 27.10.2005 a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 115/1997 a Tribunalului Botoșani (astfel cum fost modificată în apel), i-a comunicat lui că nu dorește să mai continue executarea. Acesta a formulat plângere împotriva lui, iar Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr. 1883 din 12.04.2006 (dosar nr. 3267/2006) a admis plângerea formulată de și a dispus ca să continue executarea în dosarul nr. 386/2005.
Mai mult, executorul a mai dispus odată (în mod unilateral) închiderea executării și ridicarea popririi, fapt menționat în sentința civilă nr. 3179/2006 a Judecătoriei Botoșani, iar instanța "anulează actele executorului judecătoresc de suspendare și încetare a executării" și "respinge, ca neîntemeiată, cererea de abținere a ".
BCR, prin plângerea formulată, apreciază ca abuzive încercările repetate ale executorului judecătoresc de a indisponibiliza sumele de bani reprezentând diferența de valoare dintre bunurile sechestrate și cele restituite, diferență stabilită de instanța de judecată. Se mai pretinde în plângere că această sumă nu poate face obiectul unei executări silite, căci ea nu face parte integrantă din sentința ce este titlu executoriu și nici nu poate să o completeze, fapt afirmat în unele hotărâri judecătorești.
Cu toate acestea, în contestația la executare formulată la 21.11.2005 de BCR pentru dosarul 386/2005, Judecătoria Botoșani prin sentința civilă nr. 3179 din 04.07.2006 a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de BCR și a reținut că executarea făcută de BCR contra SC SRL B, în baza contractelor de creditare a fost greșită, întrucât acestea nu constituiau titlu executoriu, în sensul prevederilor legii.
Instanța a reținut în principal că există titlul executoriu care prevede restituirea bunurilor sechestrate, a mai reținut că modul de restituire trebuie să îndeplinească o condiție esențială, și anume să obligația, prin predarea bunurilor în aceeași stare, că potrivit încheierii de asigurare de dovezi se arată pe deplin că nu s-a stins obligația, bunurile predate fiind incomplete și uzate din culpa debitoarei BCR, care era ținută să obligația sa, prin plata sumei reactualizate, ce reprezintă contravaloarea prejudiciului suferit de creditor și arătat în încheierea de asigurare de dovezi.
De asemenea, instanța de judecată a reținut că executorul judecătoresc a întocmit acte de executare corecte și a indicat baza de calcul de la care a efectuat actualizarea, acesta fiind, de altfel, scopul asigurării de dovezi.
Cu privire la actele de executare, se contestă practic faptul că executorul judecătoresc ar fi ținut cont de încheierea Judecătoriei Botoșani din 02.10.1997 ca de un titlu executoriu, ceea ce este inexact. Se reține în hotărâre că executorul a procedat corect la urmărirea sumei datorate pentru stingerea integrală a obligației de restituire bunuri mobile folosind, în acest scop, o asigurare de dovezi, fără de care este imposibilă întoarcerea executării în forma prevăzută de procedura civilă - până la reactualizarea dreptului recunoscut în titlul executoriu.
Împotriva sentinței civile nr. 3179 din 04.07.2006 a Judecătoriei Botoșania declarat recurs BCR, iar prin decizia civilă nr. 379/R din 16.04.2007 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă s-a admis recursul, s-a desființat sentința, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la Judecătoria Botoșani. Aici dosarul a fost înregistrat la nr- iar prin sentința civilă nr. 1027 din 05.03.2008 s-a dispus: "s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a creditorului și pe cale de consecință, respinge contestația la executare, ca inadmisibilă".
Prin încheierea de ședință din 17.03.2007 pronunțată în același dosar, s-a dispus îndreptarea de eroare materială, în sensul că dispozitivul sentinței civile nr. 1027 din 05.03.2008 va fi citit "admite excepția lipsei calității procesuale active creditorului și, pe cale de consecință, anulează actele de executare silită emise".
Împotriva sentinței civile nr. 1027 din 05.03.2008 a Judecătoriei Botoșani, a declarat recurs, ce este în curs de soluționare.
Față de împrejurările că pe rolul instanțelor mai sunt cauze ce tind a stabili dacă actele de executare făcute în dosarul nr. 386/2005 de executorul sunt corecte sau nu, dacă are dreptul sau nu la despăgubirile din încheierea din 02.10.1997 a Judecătoriei Botoșani, față de hotărârea instanței prin care este obligat să continue executarea în dosarul nr. 386/2005, procurorul a apreciat că nu este dată vinovăția sub aspectul intenției în ce privește comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dispunând pentru această infracțiune neînceperea urmăririi penale în temeiul art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Se mai arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de fals, uz de fals, înșelăciune, întrucât lipsește intenția de a comite astfel de fapte cât timp executorul judecătoresc era convins de legalitatea actelor îndeplinite bazându-se pe justificările din sentința civilă nr. 3719 din 04.07.2006 a Judecătoriei Botoșani, chiar dacă aceasta fusese ulterior desființată, iar cauza era în curs de rejudecare, iar infracțiunea de furt nu există.
Soluția procurorului a fost confirmată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluția nr. 403/II/2/2008 din 29.10.2008 a respins ca neîntemeiată plângerea petentei BCR - împotriva rezoluției nr. 168/P/05.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
În temeiul art. 2781Cod procedură penală împotriva celor două rezoluții ale procurorului, reiterând motivele inițiale a făcut plângere la instanță petenta BCR - SA-
Petenta arată că prin rezoluțiile procurorilor au fost apreciate în mod greșit dispozițiile legale în materia executării silite prevăzute de Codul d e procedură civilă, că în mod greșit s-a reținut că temeiul executării l-ar prezenta încheierea din 02.10.1997 a Judecătoriei Botoșani deși în realitate executarea silită s-a făcut în temeiul deciziei nr. 112/1997 a Curții de Apel Suceava dar această decizie nu a avut încuviințată executarea silită, fiind executată deja în anul 1997 prin intermediul altui executor și prevedea doar obligații în natură.
Examinând plângerea se constată că este nefondată.
Petenta reclamă că intimatul ar fi comis infracțiunile cu ocazia actelor pe care acesta în calitate de executor judecătoresc le-a efectuat în dosarul de executare nr. 386/2005, că intimatul a insistat în repetate rânduri în executarea petentei, că actele întocmite de executor sunt falsuri, uzuri de fals, etc.
Este de observat că în dosarul de executare nr. 386/2005, Judecătoria Botoșani, prin încheierea din 27.10.2005 a încuviințat executarea silită a sentinței civile nr. 115/1997 a Tribunalului Botoșani așa cum a fost ea modificată prin decizia civilă nr. 112/12.06.21997 a Curții de Apel Suceava și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1870/1998 a Curții Supreme de Justiție.
Deși petenta susține că decizia civilă nr. 112/1997 a Curții de Apel Suceavaa fost executată în anul 1997 prin alt executor și că privește doar restituirea unor bunuri în natură, că ar fi nelegală executarea silită a încheierii din 02.10.1997 a Judecătoriei Botoșani prin care s-a stabilit și a fost obligată petenta la plata diferenței de valoare a bunurilor degradate, totuși intimatul a refuzat să mai continue executarea silită, creditorul a formulat plângere împotriva executorului, iar Judecătoria Botoșani prin sentința civilă nr. 1883/12.04.2006 a admis plângerea și a dispus ca să continue executarea silită în dosarul de executare nr. 386/2005 ( 280 vol. II).
Ori cenzura asupra legalității titlului executoriu nu a făcut-o executorul judecătoresc ci instanța, care inițial a încuviințat executarea silită iar ulterior prin sentința civilă nr. 1883/2006 chiar a obligat executorul să continue executarea. Dacă executarea silită a respectivului titlu ar fi avut loc deja cu ani în urmă, potrivit normelor de procedură civilă petenta putea formula contestație la executare.
Apoi reluările executării silite au fost făcute ca urmare a cererilor insistente ale creditorului, intimatul abținându-se de câteva ori de la executare, cereri ce i-au fost însă respinse, fiind și obligat de instanță să continue executarea.
În aceste împrejurări, este dovedit că intimatul nu a avut intenția de a comite vreo faptă penală, infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal lipsindu-i unul dintre elementele constitutive, respectiv vinovăția sub forma intenției. Cât privește săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 208, 209 Cod penal, înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, pretins a fi fost săvârșite în ipoteza în care, petenta, deși nu datora nicio sumă de bani creditorului, executorul judecătoresc a procedat la executarea silită, întocmind actele procedurale prin care s-a atestat și s-a urmărit executarea debitului nedatorat, acestea nu există, întrucât toate aceste activități și actele întocmite s-au efectuat în conformitate cu procedura legală a executării silite, declanșate oficial la cererea creditorului cât și a obligării intimatului de către instanță de a continua executarea.
În plus, chiar și în prezent continuă litigiile civile între părți pentru a se stabili întinderea creanței datorate.
Așa fiind, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală, va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentă împotriva actelor procurorului, urmând a fi menținute cele două rezoluții.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta Banca Comercială Română SA, cu sediul în mun. B, sector 3,-, împotriva rezoluției din 05.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dată în dosarul nr. 168/P/2007 și a rezoluției nr. 403/II/2/2008 din 29.10.2008 a Procurorului General al aceleiași instituții, pe care le menține.
Obligă petenta să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimat.
Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2009.
Președinte, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2/12.11.2009
Președinte:Ghertner ArthurJudecători:Ghertner Arthur
