Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 13/2009. Curtea de Apel Pitesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- SENTINȚA PENALĂ NR. 13/

Ședința publică din 12 februarie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Corina Voicu judecător

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin

- procuror

S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petiționarii GH. și, împotriva rezoluțiilor nr. 138/P/2008 din 26 septembrie 2008 și respectiv 1049/II/2/ 2008 din 23 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și menține rezoluțiile atacate.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petiționarii personal, lipsind intimații.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Petiționarii solicită proba cu înscrisuri în dovedirea plângerii.

Reprezentantul parchetului nu se opune administrării probei cu înscrisuri.

Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de petiționari, aceștia depunând la dosar un set cu acte.

Petiționarii și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată plângerea în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acesteia.

Petiționarii, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de for mulat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra plângerii.

Petiționarii solicită admiterea plângerii, pronunțarea unei hotărâri urgente prin care să-și poată recupera un și trimiterea cauzei la parchet pentru a se efectua cercetări.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea plângerii ca nefondată, menținerea rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, în cauză nu se poate reține vinovăția intimaților.

CURTEA

Deliberând, constată:

La data de 2 februarie 2009 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, plângerea petiționarilor și împotriva rezoluțiilor nr.138/P/2008 și 1049/II/2/2008 (la care se face referire menționându-se doar numele procurorului), plângere ce a fost înaintată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, deoarece acestei din urmă instituții i-a fost trimisă prin poștă de către petiționari.

La data de 12 februarie 2009, petiționarii au depus la dosar un memoriu și mai multe înscrisuri, respectiv: o parte din rezoluția nr.375/P/2007 a aceluiași parchet, procesul verbal din 4 mai 2007, întocmit în dosarele de executare nr.96/2005 și 99/2006, adeverința nr.65/2008 eliberată de Primăria Comunei, județul V, sentința civilă nr.472/2008 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, decizia civilă nr.316/R/2008 a Tribunalului Vâlcea, sentința civilă nr.5443/2007 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, sentința din 11 octombrie 2007 Curții de Apel Pitești, decizia civilă nr.822/1988 a Tribunalului Vâlcea, încheierea din 14 aprilie 2008, dată în dosarul nr- și sentința din 15 aprilie 2008 ale Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și actele premergătoare efectuate de parchet, curtea constată următoarele:

Prin rezoluția nr.138/P/2008 din 26 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Piteștis -a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe, și - judecători la Tribunalul Vâlcea, cercetați sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, întrucât fapta nu există.

In adoptarea acestei soluții s-a reținut că, din plângerea penală formulată la data de 27 martie 2008, de către Gh. și din declarația dată la procuror, rezultă că persoana vătămată este nemulțumită de modul în care a fost soluționat dosarul nr- al Tribunalului Vâlcea, în care a fost adoptată decizia civilă nr.316/R din 4 martie 2008 (magistrați, și ).

Persoana vătămată Gh. a cerut Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în contradictoriu cu intimatul G, să se dispună anularea formelor de executare silită instituite de executorul judecătoresc, în dosarul de executare nr.299/2006, solicitând suspendarea executării silite și restituirea celor două bovine care au făcut obiectul executării. In motivarea cererii sale, Gh. a susținut că sora sa a fost condamnată penal și obligată la cheltuieli judiciare față de creditorul G, acesta din urmă solicitând executarea silită asupra celor două bovine deținute de către contestatori.

Procurorul a făcut un istoric al cauzei. Inițial, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.4165 din 21 august 2007, respins cererea formulată de contestator, motivându-se că nu s-a achitat cauțiunea de 10% din valoare.

Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă nr.1389/R din 18 octombrie 2007, casat sentința în totalitate și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, reținând că nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere.

Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentința civilă nr.472 din 29 ianuarie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare. In schimb, a admis cererea de ordonanță președințială și cererea de intervenție accesorie și a obligat intimatul-creditor G să restituie un taur de culoare neagră, de circa 200 kg. și un alt taur rasă, în vârstă de 3 ani și greutate de 350 kg.

Impotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul G, care a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Tribunalul Vâlcea - Secția civilă, prin decizia nr.316/R din 4 martie 2008, pronunțată de către judecătorii, și în dosarul nr-, a admis recursul declarat de recurentul pârât G, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Râmnicu Vâlcea.

Susținerea persoanei vătămate Gh. în sensul că judecătorii, și, prin adoptarea deciziei civile sus-menționate, au săvârșit infracțiunea prevăzută de art.246 Cod penal, nu este justificată, a considerat procurorul. Acesta a arătat în rezoluție că, potrivit practicii judiciare în materie, judecătorii care instrumentează cauzele civile sau penale pe care le au de soluționat, nu pot fi trași la răspundere penală și nici măcar civilă, pentru interpretările date legii, pentru acest lucru existând doar căile de atac prevăzute de lege.

Răspunderea lor juridică poate fi atrasă numai atunci când se dovedește că au lucrat cu rea-credință ori din culpă grosieră, ceea ce nu este cazul în situația de față. Pe de altă parte, potrivit art.124 alin.3 din Constituție și art.2, 3 și 4 din Legea nr.303/2004, privind statutul magistraților, judecătorii sunt independenți și se supun numai legii, iar orice persoană, organizație, autoritate sau instituție este datoare să le respecte independența.

Drept consecință, judecătorul nu poate fi tras la răspundere penală pentru soluțiile pronunțate în activitatea pe care o desfășoară. Hotărârile judecătorești în părțile lor componente și în totalitatea lor nu por fi criticate decât prin căile legale de atac. Pentru aceste motive, s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Impotriva acestei rezoluții petiționarii și au formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești. Prin rezoluția acestuia nr.1049/II/2/2008 s-a respins ca neîntemeiată plângerea petiționarilor.

Pentru a dispune astfel s-a constatat că situația de fapt reținută, pe baza actelor administrate, este corectă, iar soluția adoptată este legală și temeinică. In ce privește pe executorul judecătoresc, la care petenții au făcut referire în plângerea penală, procurorul a arătat că pe rolul parchetului se află în lucru un dosar distinct înregistrat cu nr.156/2007, în care se efectuează acte de cercetare penală, astfel că nu s-a mai impus extinderea cercetărilor penale față de acest executor. În consecință s-a dispus respingerea plângerii formulată de petenți.

După parcurgerea acestei proceduri, petiționarii au formulat o nouă plângere tot la parchet, plângere ce a fost înaintată curții pentru aos oluționa conform art.278/1 Cod pr.penală. Plângerea petenților și împotriva rezoluțiilor menționate este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

O primă chestiune ce a fost avută în vedere de curte a fost împrejurarea că plângerea penală inițială depusă la parchet a fost formulată doar de către petiționarul, însă, plângerea împotriva rezoluției, la procurorul ierarhic superior a fost formulată atât de către acest petiționar, cât și de petiționara. Și prezenta plângere la judecător este formulată de ambii petiționari și este admisibilă în ce o privește pe petiționară deoarece, conform art.278/1 alin.1 Cod pr.penală, împotriva rezoluției procurorului poate face plângere nu doar persoana vătămată, ci și alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate. În plus, prin respingerea ca nefondată a plângerii întemeiată pe art.278 Cod pr.penală, procurorul general i-a recunoscut implicit calitatea de a formula o plângere la instanță și petiționarei și nu i s-ar putea agrava situația în propria cale de atac.

In ceea ce privește fondul plângerii, curtea reține că petiționarii au dreptate când susțin că hotărârea pronunțată de cei trei judecători (împotriva cărora au formulat plângere) nu putea fi controlată prin intermediul căilor de atac, deoarece decizia civilă nr.316/R din 4 martie 2008, este irevocabilă și nu sunt incidente motive de revizuire sau contestație în anulare. Aceasta nu înseamnă, însă, că petiționarii trebuie să obțină o sancțiune penală sau de alt tip împotriva judecătorilor care au pronunțat-o, pentru ca, ulterior, să poată promova o cerere de revizuire.

Curtea constată că prin această decizie nu s-au dat dispoziții care să fi fost executate, care să determine schimbări în statutul juridic al unor bunuri, dispunându-se doar "refacerea judecății" la instanța de fond, deci nu există prejudicii, urmare acestei hotărâri, în patrimoniul petiționarilor.

Decizia pronunțată de intimați este una de casare a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar sentința pronunțată după rejudecare are, de asemenea, efecte juridice restrânse, chiar dacă, spre deosebire de sentința civilă nr.472 din 29 ianuarie 2008, dispunea restituirea doar a unui taur, în loc de doi.

Practic, obiectul cererii soluționat pe fond era acela de ordonanță președințială, adică o procedură mai urgentă decât una obișnuită, de restituire a unui bun mobil.

Petiționarii, însă, își pot valorifica dreptul de a li se restitui și celălalt taur în baza sentinței civile nr.5443 din 25 octombrie 2007 Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, prin care s-a admis contestația la executare și s-au anulat toate formele de executare, deoarece, așa cum susțin și aceștia, judecătorul a apreciat că bovinele sechestrate serveau la exercitarea ocupației debitoarei și contestatorului și nu puteau fi executate silit.

Față de conținutul acestei ultime hotărâri judecătorești menționate, petiționarii pot obține restituirea ambelor animale, hotărârea pronunțată în ordonanța președințială enunțată neputând fi invocată ca având autoritate de lucru judecat de către adversarii lor, într-o altă acțiune, ce ar putea avea ca obiect obligația de a face sau revendicare mobiliară.

In consecință, judecătorii împotriva cărora s-a formulat plângere penală nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, pe de o parte, deoarece nu au pronunțat o hotărâre nelegală, iar, pe de altă parte, datorită faptului că recursul judecat de aceștia nu a dat naștere unor drepturi sau obligații părților din dosar.

Din această perspectivă, pe lângă argumentele procurorului general și ale procurorului de caz, soluția de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și urmează a fi menținută, iar plângerea va fi respinsă, față de dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală.

Văzând și prevederile art.192 alin.2 Cod pr.penală, curtea va obliga pe petiționarii cărora li s-a respins plângerea, la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

În baza art. 278/1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționarii și, ambii domiciliați în comuna, sat Ciutești, județul V, împotriva rezoluțiilor nr.138/P/2008 din 26 septembrie 2008 și respectiv 1049/II/2/ 2008 din 23 decembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești și menține rezoluțiile atacate.

În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare petiționar la câte 20 lei cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petiționari și procuror și de la comunicare pentru intimați.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

PREȘEDINTE,

- -

Grefier,

Red.

Tehnored.

Ex.3/25 februarie 2009

Președinte:Corina Voicu
Judecători:Corina Voicu

Vezi şi alte speţe de drept penal: