Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 133/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 133
Ședința publică din data de 06 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram JUDECĂTOR
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public - reprezentat de Procuror -
in cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea plângerii formulate de petentul împotriva rezoluției nr. 276/P/2007 din 10.07.2007 (ordonanța nr. 276/P/2007 din 10.09.2007) a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, privind pe făptuitoarele și.
La apelul nominal a răspuns petentul, lipsă fiind făptuitoarele - reprezentată de avocat cu delegație la dosar, lipsă fiind și făptuitoarea.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că dosarul se află la primul termen, după care:
Petentul solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul făptuitoarei nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Petentul susține că a formulat prezenta plângere nefiind mulțumit de soluția dată, întrucât nu se face vinovat de săvârșirea celor două infracțiuni reținute.
Invocă probele de la dosar din care rezultă că în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, consideră că aceasta nu poate fi reținută, deoarece acțiunea de a folosi înscrisul fals realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 291 Cod penal în măsura în care este îndeplinită și cerința esențială, și anume ca folosirea să fie în vederea producerii de consecințe juridice.
Solicită a se ține seama că adeverința respectivă a depus-o la dosar, fără a fi necesară, la insistențele numitei, sora inculpatului, din care rezultă că acesta pe o perioadă de 7 zile necesită un tratament medical, suferind de o viroză respiratorie. La acel moment instanța de judecată a pus în discuție valoarea înscrisului depus la dosarul care avea ca obiect un recurs împotriva unei încheieri de ședință și ținându-se seama de vârsta inculpatului, care era major și nu era minor ca să aibă obligația de a se prezenta în instanță, nu se putea da o valoare juridică înscrisului medical.
Consideră că exista posibilitatea de producere a unor consecințe juridice în cauza respectivă, în măsura în care inculpatul fiind minor și lipsea nemotivat din instanță și s-ar fi considerat că se sustrage de la judecată.
Solicită a se avea în vedere că la data depunerii la dosar a înscrisului medical nu a solicitat instanței amânarea cauzei, fiind depus la insistențele numitei.
În ceea ce privește faptul că ar fi cunoscut împrejurarea că numitul era plecat în Spania, solicită a se avea în vedere că sora acestuia i-a adus la cunoștință că este bolnav, motiv pentru care i-a solicita să aducă dovadă medicală din care să rezulte că are afecțiuni cronice ca și împrejurarea că este elev la școală ca acte în circumstanțiere. De la numita a aflat că inculpatul nu dorea să se prezinte în instanță întrucât nu dorea "să de-a ochii cu anumite persoane" și nicidecum că ar fi știut că acesta este plecat din țară. Faptul că parchetul a reținut că ar fi știut de situația respectivă este o simplă supoziție și nu s-a dovedit acest aspect.
Totodată, consideră că adeverința medicală la care se face referire este lovită de nulitate, întrucât la rubrica "s-a eliberat pentru a-i servi la" se indică și școală și tribunal, două locații, în loc de o singură locație pentru care se depune adeverință autentică.
Solicită în baza art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală și art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală să se dispună achitarea sa, pentru că nu există cerința esențială a folosirii adeverinței medicale false în vederea producerii unei consecințe juridice. Nu a solicitat instanței ca luând act de adeverință să dispună în vreun fel.
Referitor la infracțiunea de favorizare a infractorului prev. de art. 264 Cod penal, pentru că a depus adeverința medicală la dosar cu scopul de a tergiversa soluționarea cauzei, consideră că aceasta nu este susținută de probe sau de vreun raționament logic. Conform susținerilor făcute la instanță și cuprinse în încheiere, nu a formulat vreo solicitare instanței de recurs, cu referire la actul medical și nu avea nici un motiv de a tergiversa atâta timp cât inculpatul era plecat din țară de o săptămână iar adeverința nici nu era aptă de a duce la amânarea cauzei.
Prin ordonanța de respingere a plângerii formulate în cauză și prin care s-a formulat amenda administrativă s-a precizat că pe cale de consecință subzistă și fapta de favorizare a infractorului în sarcina sa, fără o altă motivare și lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect. Consideră că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a infractorului vis a vis de depunerea adeverinței medicale.
Solicită admiterea plângerii, conform art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală și art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 al. 1 lit. d Cod procedură penală să se dispună achitarea sa, pentru că fapta nu există.
În cel mai rău caz, ca și încadrare juridică, se putea reține participația improprie prevăzută de art. 31 al. 2 Cod penal și solicită în subsidiar a se face aplicarea și acestui articol de lege, în sensul comiterii faptei fără vinovăție la insistențele și sub instigarea numitei.
Apărătorul ales al făptuitoarei apreciază că ordonanța parchetului este legală și temeinică, nu o afectează cu aceasta și solicită respingerea plângerii petentului.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că plângerea petentului este nefondată iar solicitarea petentului de a se dispune achitarea sa în raport cu aspectele motivate oral, este nelegală pentru că nu există nici o dispoziție legală care să permită instanței o atare dispoziție.
Art. 2781al. 8 lit. c Cod procedură penală care a fost invocat, se referă la ipoteza în care instanța pune în mișcare acțiunea penală în cauză și care urmare acestei dispoziții, a efectuării unei cercetări judecătorești, care urmează toate regulile de drept comun ale judecății în primă instanță, se poate dispune ulterior o soluție de achitare. Consideră că în prezenta cauză nu poate fi vorba despre o atare situație, nu există nici un text de lege și nu este un procedeu legal ca în condițiile în care în cauză nu este pusă în mișcare acțiunea penală de procuror sau de instanță, ci dispusă doar o soluție de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative, instanța să dispună o soluție de achitare.
În consecință, cererea formulată sub acest aspect este nelegală și reținerea art. 31 al. 2 s-ar putea aplica eventual printr-o schimbare de încadrare juridică, prin aplicarea art. 334 Cod procedură penală care, de asemenea, presupune situația premisă a punerii în mișcare a acțiunii penale și a derulării unei cercetări judecătorești potrivit regulilor de drept comun.
Pe fondul cauzei, urmează a se constata că probele administrate dovedesc faptul că petentul cunoscuse împrejurarea că inculpatul părăsise teritoriul țării, fiind în cunoștință de cauză a depus acel înscris medical la dosar, înscris care nu prezintă vreo nulitate și având aptitudinea de a produce consecințe juridice și nu există vreo dispoziție legală care să constate că a fost indicat neechivoc scopul adeverinței, spre a-i servi la școală sau la o altă instituție, această adeverință atestând doar o împrejurare, instituția la care a fost depusă o are sau nu în vedere în scopul producerii de consecințe juridice.
Consideră că împrejurarea care trebuie analizată în cauză nu este dacă acest înscris a produs sau nu consecințe juridice, ci dacă avea aptitudinea de a produce consecințe juridice - în mod evident având această aptitudine, aceasta putea face dovada că inculpatul a fost de bună credință, că nu s-a sustras de la cercetări în recurs, deși el părăsise teritoriul țării și ar fi putut duce la amânarea succesivă a cauzei sau ca element de circumstanțiere pentru a aprecia asupra persoanei inculpatului cu privire la care se putea problema arestării preventive în recurs.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare
CURTEA
Asupra plângerii penale de față:
Examinând actele și lucrările dosarului rezultă următoarele:
Prin rezoluția nr. 276/P/2007 din 10.07.2007 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa dispus începerea urmăririi penale față de învinuiții pentru infracțiunea prev. de art. 264 al. 1 Cod penal și uz de fals prev. de art. 192 Cod penal; - pentru infracțiunea de instigare la fals prev. de art. 25 raportat la art. 289 al. 1 Cod penal și instigare la uz de fals prev. de art. 25 rap. la art. 291 Cod penal și pentru infracțiunea de fals intelectual prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal.
Pentru a fi dispus astfel, organul de anchetăa reținut că în ziua de 2.02.2007 la solicitarea învinuitei și a întocmit o adeverință medicală din care rezultă că numitul a fost diagnosticat cu "viroză respiratorie" și a recomandat scutire medicală 2-9 zile, în condițiile în care acesta nu a fost consultat și a plecat din România în seara zilei de 31.01.2007 ora 23,00 spre localitatea Madrid din Spania.
Se reține, de asemenea că adeverința medicală a fost înmânată apoi avocatului care avea calitatea de apărător ales al numitului.
La data de 7.02.2007 învinuitul a depus adeverința medicală în dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI deși cunoștea faptul că este falsă, cu scopul de a tergiversa judecarea cauzei, în recursul declarat de Parchet cu privire la luarea măsurii arestării preventive față de numitul.
Prin Ordonanța nr. 276/P/2007 din 10.09.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru faptele în care s-a dispus începerea urmăririi penale, aplicându-se sancțiunea amenzii administrative - 1000 lei pentru învinuitul, 900 lei pentru învinuita și 1000 lei pentru învinuita -.
Împotriva soluției date prin ordonanța nr. 276/P/2007 din 10.09.2007 în termenul prevăzut de lege a formulat plângere petentul.
Prin plângerea introductivă petentul consideră că soluția dată de parchet este greșită și că nu se face vinovat pentru faptele în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei amenzi administrative.
Se arată că infracțiunea de uz de fals nu poate fi reținută, întrucât adeverința pe care a depus-o la dosar în instanță nu și-a produs efecte, respectiv consecințe juridice și că a procedat astfel la insistențele învinuitei - sora inculpatului.
Petentul susține, de asemenea că adeverința medicală ar fi fost lovită de nulitate întrucât a fost emisă pentru a servi la două instituții - școală și la tribunal.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 264 Cod penal se arată de petent că aceasta nu este susținută de probe iar adeverința medicală depusă în instanță nu a avut drept scop tergiversarea soluționării cauzei și nu a solicitat în acest sens vreun termen.
Se solicită ca judecând plângerea să se dispună achitarea pentru cele două fapte, întrucât acestea nu există.
Plângerea formulată de petent este nefondată.
Din verificarea rezoluției și ordonanței nr. 274/P/2007 din 10.09.2007 și analiza probelor, instanța constată că soluția dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI este temeinică și legală.
Organul de anchetă a făcut o justă analiză a situației de fapt având în vedere conjuctura și modalitatea în care faptele s-au derulat, funcție de care, în mod corect a apreciat pericolul social al faptelor comise.
Solicitarea petentului de a se dispune achitarea pentru cele două fapte în sensul că ele nu există este inoportună, atâta timp cât ele nu au fost incriminate ca fiind fapte al căror grad de pericol social să le califice ca întrunind elementele constitutive ca infracțiune, petentul fiind scos de sub urmărire penală și aplicarea doar a unei sancțiuni cu caracter administrativ.
Din declarația numitei - sora inculpatului al cărui apărător ales a fost petentul, rezultă că acesta a cunoscut realitatea dar cu toate acestea a acceptat scoaterea adeverinței, dată fără consultație pentru numitul, acesta fiind plecat în Spania și mai mult, a depus-a ca act oficial la dosarul cauzei, ca document justificativ, chiar dacă nu și-a produs imediat un efect.
Susținerile făcute de sora inculpatului nu au fost combătute în vreun fel ca fiind neadevărate, aspect care atrage pentru petent responsabilitate civilă dar și deontologică.
Consecințele adeverinței medicale chiar dacă nu au fost exprese și imediate, ele totuși sunt elementare, sens în care pentru lipsa inculpatului de la termenul de judecată, starea precară a inculpatului într-adevăr putea fi precară și justificată prin actul medical emis în contextul bunei credințe din partea celor implicați, numai că realitatea a dovedit contrariul.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondată plângerea formulată de petent.
Având în vedere dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat petentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul ( domiciliat în G,-, județul G ) împotriva rezoluției nr. 276/P/2007 din 10.07.2007 (ordonanța nr. 276/P/2007 din 10.09.2007) a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, cu menținerea soluției.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă petentul la 20 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentul și de la comunicare pentru intimatele din G,-, - 3,. 147, cod -, județul G și din G,-, - 6, scara 1, etaj 10,. 39.
Pronunțată în ședință publică azi, 06 Octombrie 2008.
Președinte,
- -
Grefier,
- -
Red. - /08 Octombrie 2008
Tehnored. 09 Octombrie 2008
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram
