Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 133/
Ședința publică din 15 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--, judecător
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, plângerea penală formulată de petentul, împotriva rezoluției nr.518/P/2007 din 31 martie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la dosar s-a depus, prin serviciul arhivă, o cerere de către petent prin care solicită suspendarea judecării cauzei până la soluționarea cererii de strămutare formulată sau de amânare a cauzei pentru a depune certificat în acest sens.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul asupra cererii petentului, pune concluzii de respingere și de a se acorda cuvântul pe fond.
Curtea, apreciază că nu se impune amânarea cauzei, astfel că va respinge cererea petentului de amânare și constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată în temeiul disp.art.278/1 alin-.8 lit.a Cod procedură penală.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, deliberând constată:
La data de 22.06.2009, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 518/P/2007 din data de 31.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, solicitând desființarea acesteia, cu consecința trimiterii cauzei la procuror, în vederea începerii urmăririi penale, pe motiv că prin actele de cercetare penală ce s-au efectuat a fost favorizat intimatul - făptuitor, care cu ocazia audierii unei martore, în calitatea sa de procuror, ar fi consemnat date ce nu corespundeau adevărului.
Susține petiționarul că intimatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291 și art. 292 din Codul penal.
A fost atașat dosarul parchetului, soluționat prin rezoluția atacată.
La termenul de judecată din data de 24.11.2009, petiționarul fiind prezent, a solicitat instanței amânarea cauzei, întrucât intenționează să formuleze o cerere de strămutare a cauzei.
A arătat acesta că are îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor acestei instanțe, întrucât în alte dosare în care a avut calitatea de parte a primit soluții ce-i sunt nefavorabile.
Curtea a încuviințat cererea de amânare, fixând un nou termen, la data de 15.12.2009, până la care petentul să poată face dovada că există pe rolul o cerere având ca obiect strămutarea prezentei cauze, însă în ziua stabilită acesta nu s-a mai prezentat și nici nu a depus la dosar certificatul din care să rezulte că s-a dispus suspendarea judecății potrivit art. 56 din Codul d e procedură penală, alineatul 3, sau că cel puțin a solicitat aceasta.
Examinând rezoluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, curtea reține următoarele:
La data de 16.08.2007, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteștia fost înregistrată plângerea penală pe care persoana vătămată a formulat-o împotriva făptuitorului, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, solicitând punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia și trimiterea sa în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, art. 264, art. 289, art. 291 și art. 292 Cod penal.
În motivarea acestei plângeri, persoana vătămată a precizat că făptuitorul procuror, soluționând o plângere depusă la parchetul în cadrul căruia își desfășoară activitatea, nu a ținut seama de contradicțiile apărute între declarațiile date de același martor și a consemnat în mod greșit cele declarate, cerându-i martorului să semneze fără a-i aduce la cunoștință în prealabil conținutul declarației.
Efectuând actele premergătoare, procurorul a dispus, prin rezoluția nr. 518/P/2007 din 31.03.2009, neînceperea urmăririi penale față de făptuitor, în temeiul art. 10 lit. b) din Codul d e procedură penală, constatând că nu există vreun indiciu, și cu atât mai puțin dovezi, că magistratul reclamat, prin modul în care a supravegheat cercetările și a soluționat dosarul penal, ar fi vătămat drepturile și interesele persoanei vătămate.
Împotriva acestei rezoluții, petiționarul s-a adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, potrivit art. 278 Cod de procedură penală, însă plângerea sa a fost privită ca neîntemeiată, așa încât a fost respinsă, prin rezoluția nr. 353/II/2/2009 din data de 20.05.2009.
S-a constatat, în cuprinsul acestei din urmă rezoluții, că procurorul a avut în vedere aspectele reclamate de petiționar, iar soluția adoptată are la bază materialul probator administrat, ajungând în mod corect la concluzia că în cauză aspectele imputate făptuitorului nu sunt prevăzute de legea penală.
În adevăr, așa cum s-a arătat mai sus, în plângerea pe care petiționarul a formulat-o împotriva procurorului acuzațiile aduse vizează modul în care au decurs audierile martorilor și împrejurarea că intimatul - făptuitor, "în scopul vădit de favorizare a infractorilor", ar fi luat declarații "în mod fraudulos" și ar fi indus-o în eroare pe martora.
Faptul că între declarațiile date în momente diferite de către martoră ar putea exista anumite contradicții, cum și modul în care procurorul, în rezoluția prin care a soluționat dosarul, a valorificat declarațiile, într-un mod nefavorabil petentului, nu poate atrage răspunderea acestuia, nefiind comisă vreo faptă prevăzută de legea penală în cauză.
Nu reiese nicidecum că martora, mama petiționarului, ar fi fost nemulțumită de modul în care procurorul a procedat la audierea sa, ori că ar fi fost împiedicată să lectureze conținutul declarației, înainte de aos emna.
Dimpotrivă, semnătura pe care ea a depus-o la finalul declarației contestate face dovada că a citit și și-a însușit cele declarate.
Dacă soluția dată de procuror l-a nemulțumit pe petent, acesta avea la îndemână căile legale pentru a solicita desființarea ei (pe care, de altfel, le-a și utilizat - 11 și urm. dosar parchet).
Urmează ca instanța pe rolul căreia se află plângerea depusă de petiționar să se pronunțe, în conformitate cu art. 278/1 Cod de procedură penală - ce constituie și temeiul plângerii ce face obiectul cauzei de față -, în legătură cu legalitatea și temeinicia ordonanței procurorului reclamat.
Modul în care acesta și-a desfășurat activitatea, cum și faptul că soluția pe care a adoptat-o îl nemulțumește pe petent nu intră, însă, sub incidența legii penale.
De aceea, va fi menținută rezoluția nr. 518/P/2007 din 31.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești, ca legală și temeinică și se va respinge plângerea formulată împotriva acesteia, cu consecința obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, potrivit art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 278/1 alin.8 lit.a Cod procedură penală, respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, menținând rezoluția atacată, nr.518/P/2007 din 31.03.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Pitești.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe petent la 400 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 2009 la Curtea de Apel Pitești - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte,
G -
Grefier,
Red.:
Tehnored.
2 ex./05.01.2010
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu
