Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 14/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.14/
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate, potrivit disp.art.2781Cod procedură penală, de petentul împotriva rezoluției nr.217/P/2008 din 27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, menținută prin rezoluția nr.1173/II/2/2008 din 21.11.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 23 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, potrivit disp.art.306 Cod procedură penală, Curtea a amânat pronunțarea în cauză la data de 28 ianuarie 2009.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra plângerii înregistrată la această instanță sub nr- formulată, în condițiile art.2781Cod procedură penală, de petentul împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.217/P/2008 din 27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.1173/II/2/2008 din 21.11.2008 a Procurorului - al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin rezoluția nr.217/P/2008 din 27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală și art.10 lit.a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de - notar public în circumscripția Judecătoriei Brăila, - primarul municipiului B, și - funcționari la Primăria B, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, și față de, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art.289 și art.291 Cod penal.
Pentru a dispus astfel procurorul a reținut următoarele:
Reclamantul, din B, a solicitat efectuarea urmăririi penale față de:, notar public în circumscripția Judecătoriei Brăila, -, primarul municipiului B, și, funcționari la Primăria B, prin mai multe plângeri penale adresate Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, care au fost conexate și înregistrate la cauze penale cu numărul 217/P/2008.
În plângerile formulate reclamantul a contestat faptul că imobilul situat în B,-, ar fi fost proprietatea familiei și, decedați, imobil lăsat de aceștia moștenire prin testament numitei, căreia i s-a eliberat certificatul de moștenitor.
Reclamantul a susținut că acest lucru a fost posibil ca urmare a încălcării atribuțiilor de serviciu de către notarul public, care nu a solicitat toate actele necesare pentru deschiderea succesiunii, precum și de către primarul municipiului B și ceilalți funcționari ai primăriei menționați anterior, care au eliberat diferite adrese prin care au dezinformat instituțiile statului neverificând situația juridică a imobilului care în realitate era proprietatea lui și nu au verificat dacă familia a plătit vreodată taxele pentru acel imobil, prin faptele săvârșite cauzându-i o vătămare a intereselor personale.
Reclamantul a mai arătat că la emiterea certificatelor de moștenitor, pe care le consideră nule, a contribuit și, care s-a folosit de acte false.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
Prin actul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr.380/13.02.1920, soții și au dobândit imobilul din B, strada - (- -) nr.62, fost 64, compus din casă cu etaj și suprafața de 386,70.p teren.
După decesul lui la data de 20 iulie 1974, printr-un antecontract de vânzare-cumpărare moștenitorii acestuia, și, au vândut șapte optimi din imobilul situat în B,- (același imobil anterior numerotat la nr.62) soților și, care au devenit coproprietari cu minorul, care la acea dată nu putea să vândă partea sa.
Prin contractul de vânzare-cumpărare, transcris sub nr.951 din 11 august 1948 la Tribunalul Brăila, a vândut soților și 1/8 (una optime) parte indiviză din imobilul situat în B,-. În acest contract s-a consemnat că celelalte 7/8 din imobil au fost vândute acelorași cumpărători la data de 20 iulie 1947 de către ceilalți moștenitori, respectiv de, și, vânzătorul făcând precizarea că nu a participat la acea vânzare, fiind minor.
Prin sentința civilă nr.1161 din 21 septembrie 1948, pronunțată în dosarul civil nr.4891/1947, Tribunalul Brăilaa admis acțiunea intentată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții, și și a constatat că prin actul de vânzare-cumpărare datat 20 iulie 1947, sub semnătură privată și transcris la Tribunalul Brăila, în referire la nr.4206 din 20 august 1947, pârâții au vândut reclamanților 7/8 (șapte optimi) părți indivize din imobilul situat în B,-. Prin aceiași hotărâre s-a dispus evacuarea pârâților din imobil și punerea în posesie a reclamanților, consemnându-se că hotărârea pronunțată ține loc de act de vânzare autentic și se transcrie în registrul de transcripțiuni al Tribunalului Brăila.
Apelul formulat de pârâții și a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr.105/15 octombrie 1952 Tribunalului Regional
Hotărârea civilă nr.1161/1948 a fost învestită cu formulă executorie nr.760/1952, iar reclamanții au fost puși în posesia imobilului, situație constatată prin încheierea din 16 martie 1953 Tribunalului Brăila (făcându-se referire la xerocopia de pe certificatul nr.4891/1947 din 3 martie 1954 eliberat de grefa Tribunalului Popular al Orașului B).
a decedat la data de 23 martie 1995, iar imobilul a fost moștenit de, care pe baza actelor prezentate a obținut certificatul de moștenitor nr.1498/28 august 1995 eliberat de notariatul de Stat
Numita s-a prezentat în fața notarului public și a dispus ca după încetarea sa din viață întreaga avere mobilă și imobilă ce se va găsi în patrimoniul său să fie moștenită de sora sa,.
a decedat la data de 4 decembrie 2005 și pe baza actelor prezentate de către, fiica moștenitoarei, în baza procurii primită de la aceasta, notarul public a eliberat certificatul de moștenitor nr.33 din 31 mai 2006.
Din situația prezentată, pe baza actelor existente la dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIa constatat că rezultă cu certitudine că soții și au fost proprietarii legali ai imobilului situat în B,-, care anterior a aparținut soților și, fiind obținut prin cumpărare de la moștenitorii acestora.
Reclamantul a susținut că acel imobil ar fi fost confiscat de stat și, prin urmare, ar fi trebuit să fie restituit moștenitorilor familiei, în baza Legii nr.112/1995.
Reclamantul a prezentat și unele acte provenite de la instituțiile statului din care rezultă că imobilul ar fi fost adjudecat de Ministerul Finanțelor la data de 6 aprilie 1951 la licitația organizată de Tribunalul Brăila.
Reclamantul a omis însă să arate că împotriva încheierii prin care imobilul fusese adjudecat de Ministerul Finanțelor, soții și au formulat contestație, care a fost admisă de Tribunalul Brăila și prin sentința civilă nr.758 din 22 august 1953 - rămasă definitivă - s-a anulat încheierea de adjudecare și actele ce i-au urmat, reținând că proprietarii imobilului erau contestatorii al căror drept de proprietate fusese transcris cu mult înainte ca Secția Financiară a orașului B să ceară scoaterea la vânzare prin licitație a imobilului, pentru debite restante.
Întrucât din actele premergătoare efectuate a rezultat că notarul public, primarul municipiului B și funcționarii de la Primăria B, reclamați în cauză, și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în conformitate cu legea și cu sarcinile de serviciu nesăvârșind infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, făptuitoarea nu a întocmit acte false și nici nu a folosit în fața notarului public actele false, nesăvârșind nicio faptă penală, s-a apreciat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.10 lit.a Cod procedură penală deoarece faptele nu există.
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere conform dispozițiilor art.278 Cod procedură penală, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin Rezoluția nr.1173/II/2/2008 din data de 21.11.2008 a Procurorului - al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, reținându-se în esență că soluția pronunțată este temeinică și legală.
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Penale a Curții de APEL GALAȚI sub nr-, petentul a formulat plângere întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod procedură penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr.217/P/2008 din 27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin Rezoluția nr.1173/II/2/2008 din 21.11.2008 a Procurorului - al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
În motivarea plângerii petentul a arătat că nu a fost audiat, că nu s-au luat în considerare declarațiile scrise precum și actele depuse în copie la dosar.
Că imobilul în discuție, proprietatea bunicilor săi, a fost făcut cadou moștenitorilor familiei și (care au "folosit tot felul de tertipuri dezinformând notara cu certificat necorespunzător"), de către reprezentanții Administrației Financiare B prin acceptarea certificatului de moștenitor nr.33/31.05.2006.
S-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva intimaților pentru săvârșirea infracțiunilor reclamate.
Pe aceeași cale a solicitat să-i fie remis un certificat fiscal prin care să se ateste că familia și au plătit impozit în perioada 1947 - 2005, anularea certificatelor de moștenitor nr.1498/28.08.1995, nr.33/31.05.2006 și nr.189/13.11.2008 și eliberarea unui act prin care să se ateste că toate bunurile arătate în aceste certificate de moștenitor îi aparțin, precum și restituirea în natură, conform procedurilor Legii nr.10/2001 a imobilului din B, strada - - nr.12.
Verificând Rezoluția atacată pe baza actelor și lucrărilor dosarului parchetului, față de criticile formulate de petent, Curtea constată că plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce se vor arăta.
Scopul oricărui proces este acela al constatării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Potrivit dispozițiilor art.228 alin.1 Cod procedură penală, organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art.221 Cod procedură penală, dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art.10, cu excepția celui de la lit.1.
Potrivit dispozițiilor art.224 alin.1 Cod procedură penală organul de urmărire penală poate efectua acte premergătoare în vederea începerii urmăririi penale.
Din interpretarea acestor texte de lege rezultă că verificarea unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare, inclusiv cel din oficiu, se face prin investigații proprii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existenței sau inexistenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.10 Cod procedură penală, cât și la luarea hotărârii de a începe sau nu, urmărirea penală.
În cauza de față nu se poate susține că organul de urmărire penală nu a desfășurat în cadrul actelor premergătoare, toate activitățile ce se impuneau pentru a ajunge la soluția dată.
Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, acte care au stat la baza rezoluției atacate, Curtea constată că afirmațiile petentului cu privire la presupusa activitate infracțională a intimaților, nu se confirmă.
Astfel, potrivit art.246 Cod penal constituie infracțiune fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Din conținutul art.289 Cod penal rezultă că falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia de către un funcționar aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări constituie infracțiunea de fals intelectual, iar folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice, constituie infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal.
Pentru a se reține în sarcina intimaților:, și comiterea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.246 Cod penal, era necesar să se dovedească că aceștia au acționat în exercițiul atribuțiilor de serviciu cu intenția de a prejudicia partea reclamantă. Or, în cauză nu s-a făcut dovada că fiecare dintre intimați nu ar fi îndeplinit un act ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos, cu intenție și astfel să fi cauzat petentului vreo vătămare a intereselor sale legale.
În egală măsură, pentru a se reține în sarcina intimatei săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual și de uz de fals, era necesar să se dovedească că aceasta, în calitate de funcționar în exercițiul atribuțiilor de serviciu, ar fi atestat unele fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului sau ar fi omis cu știință să insereze unele date sau împrejurări, cu prilejul întocmirii unui înscris oficial, înscris pe care să îl fi folosit, deși ar fi cunoscut că este fals, în vederea producerii unor consecințe juridice.
În raport de actele depuse la dosarul parchetului se constată că nemulțumirile petentului sunt aparent fundamentate, întrucât urmare demersurilor făcute de-a lungul timpului de acesta cu privire la imobilul din B, strada - - nr.12 (fost - - 19 și ulterior,-, respectiv nr.62 sau 64) atât autoritățile administrative locale cât și instanțele civile, prin relațiile furnizate ori hotărâri favorabile, i-au creat reprezentarea că imobilul în discuție ar fi aparținut la momentul preluării de către stat (6.04.1951) autoarei petentului și anume bunicii acestuia, fapt ce l-ar fi îndreptățit să beneficieze de prevederile Legii nr.10/2001.
Dar, toate aceste instituții au avut în vedere la emiterea unor adrese ori la pronunțarea unor hotărâri civile, relațiile furnizate de Direcția Arhivelor Naționale B, care a avut drept referință a cercetării registrelor de transcriere a actelor autentice doar perioada 1950 - 1951.
Or, prin sentința civilă nr.758/22.08.1953 a Tribunalului Popular ar Orașului B (filele 64 - 65 din dosarul parchetului nr.217/P/2008) s-a statuat în mod definitiv că la data scoaterii la vânzare prin licitație publică, imobilul în discuție (situat în B, - - nr.19) aparținea numiților și, al căror drept de proprietate fusese transcris cu mult înainte de a se cere de Ministerul Finanțelor prin Secțiunea Financiară Oraș B (5.08.1950), scoaterea la vânzare pentru debite restante, imobilul intrând în proprietatea familiei și urmare cumpărării a 7/8 părți indivize din imobil, în condițiile stipulate prin sentința civilă nr.1161/21.09.1948 (dosar nr.4891/1947) a Tribunalului Popular al Orașului B (filele 44 - 61 din dosarul parchetului), și partea indiviză de 1/8 din imobil de la conform actului de vânzare transcris sub nr.951/11.08.1948 (fila 43 din dosarul parchetului).
Se constată, așadar, că în mod corect procurorul care a instrumentat cauza a constatat că intimații nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamate, actele premergătoare efectuate reliefând fără dubiu că faptele nu există și că deci aceștia nu pot fi subiecți ai infracțiunilor invocate și nici a vreunei alte fapte cu conotație penală, context în care Curtea nu va examina celelalte cereri ale petentului privind eliberarea certificatului fiscal, anularea certificatelor de moștenitor ori restituirea în natură a imobilului.
Faptul că sesizările și cererile petentului nu au avut finalitatea dorită de acesta, nu este de natură să-i creeze reprezentarea că autoritățile statului ori alte persoane care își desfășoară activitatea în servicii de interes public, se comportă abuziv în exercitarea atribuțiilor de serviciu, ori că nu vor să-i soluționeze corect cauza.
Pentru toate aceste considerente constatând că în mod corect procurorul a făcut aplicarea dispozițiilor art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală, faptele reclamate neexistând, plângerea de față va fi respinsă ca nefondată conform dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală cu consecința menținerii rezoluției atacate și a obligării petentului, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală și art.193 alin.6 Cod procedură penală, la plata către stat și către intimata a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul (CNP:-, cu domiciliul în B,-, - 5, scara 4, etaj 2, apartament 71, județul B, Cod postal -, carte de identitate seria - nr.- ) împotriva rezoluției nr.217/P/2008 din 27.10.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr.1173/II/2/2008 din 21.11.2008 a Procurorului - al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Obligă petentul la plata către intimata (CNP:-, fiica lui și, născută la data de 16.04.1955 în B, cu domiciliul în B, sector 1,. nr.115, bloc 10 A2, scara B, apartament 47, Cod poștal -) a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat).
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru: petentul, intimata - și intimata, șide la comunicarepentru:intimata, în B, sector 1,. nr.115, bloc 10 A2, scara B, apartament 47, Cod poștal -, intimatul -, primar, la Primăria Municipiului B, în B,-, județul B, Cod poștal -,intimatul, la Primăria Municipiului B, în B,-, județul B, Cod poștal -,intimata,la Primăria Municipiului B, în B,-, județul B, Cod poștal -,intimata, la Primăria Municipiului B, în B,-, județul B, Cod poștal -,intimatul, la Primăria Municipiului B, în B,-, județul B, Cod poștal -, și pentruintimata,la Primăria Municipiului B, în B,-, județul B, Cod poștal -
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
- -
Red. /13.02.2009
Tehnored. -/ 2 ex./19.02.2009
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza
