Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 14/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA PENALĂ NR.14/
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat Procuror -
S-a luat în examinare plângerea penală formulată de petenta - domiciliată în municipiul T,-, Bl.8, Sc.A, Ap.6, județul T, prin procurist - domiciliat în municipiul T, strada - nt.47, Bl.10, Sc.B,.2, Ap.13, județul C împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și a rezoluției din 10.08.2009, dispusă de procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.275/II/2/2009, de respingere a plângerii formulată împotriva rezoluției din 06.07.2009, dispusă în dosarul nr. 70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă:
- petenta prin procurist - în baza procurii de reprezentare depusă la dosar;
Se constată lipsa:
- intimatei.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că petenta, prin procurist, a depus la dosarul cauzei, un set de înscrisuri în susținerea plângerii formulate.
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
, având cuvântul, solicită conexarea dosarului penal nr- la dosarul penal nr.1127/-, dosar aflat pe rolul instanței întrucât privesc aceleași părți și au același obiect.
Procurorul, având cuvântul, precizează că nu se opune cu privire la cererea formulată de procurist și anume aceea de conexare a dosarului penal nr- la dosarul penal nr.1127/-.
Curtea, deliberând, respinge cererea de conexare formulată, având în vedere că sunt fapte diferite care au fost cercetate, existând încă două persoane cercetate cu privire la care s-a dispus conexarea iar petenta a înțeles să sesizeze instanța separat pentru faptele reclamate.
celor două dosare ar îngreuna și soluționarea acestora având în vedere aspectele diferite care se invocă în fiecare caz în parte.
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de art.339 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.340 Cod procedură penală.
, având cuvântul pentru petenta, precizează că a formulat plângere pentru ca instanța să caseze rezoluțiile pronunțate în cauză și a se dispune începerea urmăririi penale împotriva făptuitoarei întrucât a efectuat ieșirea din indiviziune, fără acceptul bătrânei.
Procurorul, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiată a plângerii formulată de petentă, prin procurist și să se constate că soluția pronunțată de procuror, respectiv rezoluția nr. 70/P/2009 din 06 iulie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, este legală și temeinică și a fost menținută ca atare de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în raport de faptul că, din actele premergătoare ce s-au efectuat, a rezultat că petenta a consimțit de la început ca avocata să redacteze și să o reprezinte în instanță în acțiunea civilă de ieșire din indiviziune, a fost de acord cu efectuarea expertizei tehnice privind evaluarea imobilului, a fost prezentă la termenul de judecată.
Consideră că din actele premergătoare efectuate în cauză, nu rezultă indicii de comitere a vreunei fapte penale, soluția de neîncepere a urmăririi penale, este legală și temeinică, solicitând menținerea acesteia ca atare și, obligarea petentei la cheltuieli de judecată.
, având cuvântul pentru petenta, având cuvântul, precizează că petenta nu a avut cunoștință de procesul civil, doar a primit o citație, s-a dus iar când a fost văzută în sală, s-a oprit procesul iar din acel moment, nu a mai primit nicio citație, totul s- petrecut pe ascuns.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra plângerii de față,
Petenta a formulat la data de 30.01.2008 plângere penală, împotriva avoctei din Baroul Tulcea pentru săvârșirea a două infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 cod penal.
În considerentele plângerii s-a susținut că, numita a semnat-o în fals pe petentă la rubrica "client" pe contractul de asistență juridică nr.45/24.06.2002 întocmit de Cabinet Individual "", document în baza căruia s-a eliberat la aceiași dată împuternicirea avocațială depusă în dosar nr.3319/2002 al Judecătoriei Tulcea, precum și pe cererea de chemare în judecată depusă la data de 03.06.2002, fără ca petenta să o fi împuternicit pe avocată prin contractul de asistență juridică nr.45/24.06.2002.
Se relevă că, după decesul soțului petentei, intervenit la data de 06.02.2002, a aflat că, fii soțului său, rezultați dintr-o altă căsătorie ar putea emite pretenții la moștenirea acestuia, fiindu-i recomandată de o prietenă a petentei o avocată, respectiv care ar putea să rezolve problema.
După aceste discuții, fără ca petenta să ia legătura cu avocata și fără ca aceasta să semneze contractul de asistență juridică nr.45/24.06.2002, în luna iunie 2002 aflat că, în numele petentei s-a promovat o cerere de chemare în judecată având ca obiect ieșirea din indiviziune, în care, reclamant figura petenta iar pârâți fii fostului soț.
Se susține că petenta ar fi fost de câteva ori la Judecătoria Tulcea însă ar fi fost trimisă acasă de către, aceasta spunându-i că procesul este în curs de desfășurare.
Petenta a luat cunoștință de la arhiva instanței că se promovase, fără ca aceasta să aibă cunoștință, un proces și întrucât a fost pusă în fața faptului împlinit a continuat să se prezinte la termenele de judecată.
Se arată că petenta nu a declanșat acest proces, nu a semnat contractul de asistență juridică nr.45/24.06.2002 și nu a plătit cu titlu de onorariu suma de 200 lei, astfel cum ar rezulta din chitanța seria - - nr.-/21.10.2002.
Ulterior, după ce s-a pronunțat sentința civilă nr.4286/2002 și i-a fost atribuit apartamentul, avocata a convins-o pe petentă să achite celorlalți moștenitori sulta la care a fost obligată prin hotărâre, intrând în întrucât nu avea suma de bani necesară, situație în care, soții i-au spus că o vor împrumuta, sens în care au pus-o să semneze un act, fără a-i da banii, fără martori și fără avocată.
Ulterior, petenta a constatat că, de fapt nu era vorba despre un contract de împrumut ci un act de vânzare cumpărare.
Se relevă că, deși a încercat să atace acest act, în acest moment, avocata a abandonat-o și a trecut de partea soților, apărându-i în procesul de anulare a actului pe care petenta l-a promovat și care a făcut obiectul dosarului nr.6773/2004 al Judecătoriei Tulcea.
Prin rezoluția din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin.2 cod penal.
S-a reținut, din actele premergătoare că, declarațiile și apărarea petentei nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă iar toate dovezile existente în dosarul nr.3319/2002 al Judecătoriei Tulcea ce privesc ieșirea din indiviziune, respectiv taxă de timbru, împuternicire avocațială, citarea și dovezile de citare a părților, prezența părților prin citativul dispus în încheierile instanței, întocmirea expertizei imobiliare și recipisa de plată a expertului desemnat de instanță, cu știința și consimțământul petentei.
Se face trimitere și la raportul de expertiză tehnică judiciară potrivit căruia, expertul a convocat părțile în vederea efectuării măsurătorilor pentru data de 15.10.2002, dată la care au fost prezenți, în apartamentul ce urma să fie partajat, atât cât și moștenitorul.
Au fost înlăturate susținerile petentei potrivit cu care nu a fost prezentă la nici un termen de judecată al procesului promovat de avocat și aceasta în baza încheierii instanței din 21.10.2002 din dosarul nr.3319/2002 al Judecătoriei Tulcea în care se arată că, la apelul nominal făcut în ședință publică a fost prezentă reclamanta asistată de avocat și avocat pentru pârâți.
De asemenea, s-au avut în vedere declarațiile martorilor și, aflate la dosarul nr.6773/2004 al Judecătoriei Tulcea, care, au arătat că, petenta a discutat în repetate rânduri cu vecinii din bloc cărora le spusese despre ieșirea din indiviziune cu copii soțului defunct și că urma să se ocupe de proces o prietenă de-a sa, numita, fostă colegă de serviciu, care s-a oferit să o ajute prin intermediul cumnatei sale, avocat.
Referitor la contractul de asistență juridică, se face trimitere la declarația numitei potrivit cu care acesta s-a încheiat în două exemplare, un exemplar fiind înmânat clientului însă exemplarul rămas la avocat nu a putut fi prezentat întrucât declarațiile și contractele de asistență juridică au termen de păstrare 5 ani după care, acestea pot fi distruse. Și aceasta potrivit Anexei nr.1 la Decizia nr.1490/14.12.2007 a Comisiei privind Regulamentul Cadru - privind contractele de angajament și delegațiile care au termen de păstrare 5 ani, după care aceste acte pot fi distruse, ceea ce s-a și întâmplat.
Se reliefează că, întrucât avocatul a redactat acțiunea în numele clientului și a semnat în numele acesteia, prezentând instanței împuternicirea avocațială, care constituie garanția reprezentării petentei în instanță, fapta avocatei nu este prevăzută de legea penală.
Împotriva acestei rezoluții s-a formulat, de către petenta plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta.
Prin rezoluția din 10.08.2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.275/II/2/2009, s-a dispus respingerea plângerii formulată împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
S-a reținut, din actele premergătoare că, la data de 06.02.2002 a decedat soțul petentei, care avea dintr-o căsătorie anterioară, doi copii, respectiv și.
Prin acțiunea civilă promovată la data de 03.06.2002, petenta, reprezentată de avocata, a solicitat ieșirea din indiviziune asupra apartamentului pe care îl deținea în
La termenul de judecată din 21.10.2002, când s-a soluționat fondul cauzei, petenta a fost prezentă la dezbateri și asistată de avocata iar pârâții, numiții și au fost asistați de avocata.
Prin sentința civilă nr.4286/22.10.2002, rămasă definitivă s-a admis acțiunea reclamantei având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra masei succesorale rămasă de la defunctul soț, stabilindu-se valoarea apartamentului la suma de 288.243.000 lei, conform raportului de expertiză, apartament ce a fost atribuit petentei, aceasta fiind obligată la plata unei sulte de 108.091.125 lei, către pârâți.
Din raportul de expertiză întocmit la solicitarea instanței, a rezultat că pe data de 15.02.2002 au fost convocate părțile, iar petenta a fost prezentă împreună cu.
Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost criticată sub următoarele aspecte:
Urmărirea penală este incompletă întrucât se impunea începerea urmăririi penale și administrarea unor probe, respectiv expertiză grafoscopică și atașarea registrului special pentru evidența contractelor de asistență juridică avocat.
S-a considerat că, actele premergătoare efectuate au demonstrat că petenta a consimțit de la început ca avocata să redacteze cererea de chemare în judecată și să o reprezinte în instanță în acțiunea civilă având ca obiect ieșirea din indiviziune, că petenta a fost de acord cu efectuarea expertizei tehnice de evaluare a imobilului, fiind prezentă la termenul de judecată când s-au pus concluzii pe fond și, urmare a ieșirii din indiviziune, petenta, în calitate de debitor, a achitat sulta pe care o datora copiilor fostului soț.
Se relevă că, nu există date sau probe temeinice de săvârșire a unor fapte penale care să angreneze răspunderea penală.
În conformitate cu dispozițiile art.278 ind.1 cod procedură penală, petenta a formulat plângere împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și a rezoluției din 10.08.2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.275/II/2/2009, de respingere a plângerii formulată împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
Se consideră că rezoluțiile mai sus menționate sunt nelegale și netemeinice, în raport de următoarele considerente:
Procurorul care a efectuat cercetarea nu a dorit să efectueze o investigație serioasă a cazului.
Se relevă că, în conformitate cu dispozițiile art.126 alin.6 din Statutul Profesiei de Avocat, este obligatorie ținerea unei evidențe stricte a contractelor încheiate într-un registru special, act pe care procurorul de caz nu l-a solicitat a fi depus la dosar și din examinarea căruia se putea observa dacă avocata, avea sau nu încheiat contract de reprezentare cu petenta, registru care se păstrează 50 de ani și puteau fi verificate de către procuror.
Se susține că, făptuitorul era obligat să solicite în dosarele ce se aflau în instrumentarea sa acest contract de asistență juridică, cu atât mai mult cu cât s-a solicitat în mod expres aceasta.
Se arată că, intimata, avea obligația, știind că are pe rol plângeri penale, să păstreze contractul de asistență juridică perfectat cu petenta iar faptul că s-a grăbit să îl distrugă constituie un argument în reținerea vinovăției sale, cu atât mai mult cu cât, potrivit art.25 din Legea nr.82/1991, privind evidența contabilă, aceasta era obligată să păstreze acest contract timp de 10 ani, iar dacă acesta ar fi fost distrus sau sustras, avea obligația să îl reconstituie.
Se relevă că, față de această dispoziție legală, procurorul în mod greșit a luat în considerare Anexa nr.1 la Decizia nr.1490/14.12.2007 a Comisiei privind Regulamentul Cadru - privind contractele de angajament și delegațiile potrivit cu care, acestea au termen de păstrare 5 ani, după care pot fi distruse.
Nu s-a luat în considerare faptul că petenta a negat semnarea unui act de vânzare cumpărare cu familia sau că ar fi primit vreo sumă de bani de la aceasta, cu titlu de preț, casa fiind luată în mod fraudulos, respectiv prin vicierea consimțământului, pe care petenta nu l-a dat niciodată.
Se arată, în acest sens, că nu s-a administrat proba cu expertiza semnăturii și a scrierii de pe aceste acte și nu s-a depus nici o chitanță din care să rezulte plata vreunui preț al locuinței petentei.
Se arată că, intimata, i-a reprezentat pe soții, după ce s-a autonumit avocat al petentei în dosarul având ca obiect ieșire din indiviziune.
Nu sunt reale susținerile procurorului general în sensul că petenta nu a fost de acord cu efectuarea vreunei expertize, nu a fost prezentă la judecarea cauze, nu a achitat nici o sultă și nici nu cunoaște cine a achitat în locul acesteia, în numele și fără acordul petentei și nu a avut cunoștință de proces.
Se solicită, sub aspect probatoriu, atașarea unei copii de pe registrul special de evidență a contractelor de asistență juridică, depunerea acestui registru, în original, pentru verificare de scripte și efectuarea unei expertize grafoscopice cu obiectivul verificării vechimii scrisului și identității scrisului de la mențiunea referitoare la contractul de asistență juridică cu celelalte mențiuni din registru.
Examinând legalitatea și temeinicia rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA Curtea constată:
În mod corect a fost înlăturată susținerea petentei potrivit cu care, fără ca petenta să ia legătura cu avocata și fără ca aceasta să semneze contractul de asistență juridică nr.45/24.06.2002, în luna iunie 2002 aflat că, în numele petentei s-a promovat o cerere de chemare în judecată având ca obiect ieșirea din indiviziune, în care, reclamant figura petenta iar pârâți fii fostului soț.
În sensul acestei concluzii sunt atât propriile declarații ale petentei potrivit cu care, a cunoscut-o pe intimata prin intermediul unei foste colege de serviciu, respectiv numita împreună cu care s-a deplasat la locuința avocatei unde au discutat despre modalitățile de rezolvare a afacerilor judiciare determinate de dezbaterea succesorală după defunctul său soț, fiindu-i adus la cunoștință că modalitatea constă într-o acțiune de ieșire din indiviziune în raport de ceilalți moștenitori și oferirea unei sume de bani copiilor defunctului, ocazie cu care i s-a adus la cunoștință și onorariul de avocat.
Potrivit propriilor susțineri ale petentei din conținutul plângerii adresată procurorului precum și din declarațiile petentei rezultă că, petenta a primit mai multe citații și s-a prezentat la instanță, de câteva ori, unde s-a întâlnit cu avocata, care i-a spus să se întoarcă acasă pentru că procesul este în curs de desfășurare.
Din această atitudine precum și datorită faptului că în nici un moment petenta nu i-a solicitat avocatei să îi explice cum s-a ajuns să fie chemată în instanță și în ce bază se prezintă, în calitate de avocat, în dosarul care privește propriile afaceri judiciare, este fără dubiu că a existat un contract de asistență juridică în baza căruia intimata a semnat cererea de chemare în judecată având ca obiect ieșire din indiviziune și a reprezentat-o pe petentă în acest dosar.
În același sens este și faptul că, petenta a adoptat atitudinea solicitată de avocată, de a nu asista la ședințele de judecată, cu mențiunea că, dacă petenta nu ar fi încheiat contract de asistență juridică cu intimata ar fi adus la cunoștința judecătorului acest aspect precum și faptul că nu a semnat nici o cerere de chemare în judecată și nici nu a dat o împuternicire în acest sens, s-ar fi anulat cererea de chemare în judecată.
Mai mult, se impune întrebarea logică, de unde cunoștea petenta, la datele la care s-a prezentat la sediul instanței, să ia legătura tocmai cu avocata cu care anterior doar a avut o discuție despre afacerile sale judiciare.
Relevant, în sensul aceleiași concluzii, este și faptul că, la ultima înfățișare a procesului, când s-a judecat cauza pe fond, petenta a fost chemată în față de judecător, și deci avea posibilitatea să anunțe judecătorul că nu a formulat cerere de chemare în judecată și că nu a încheiat contract de asistență juridică cu avocata, ori, petenta nu a adoptat o astfel de atitudine, dimpotrivă a asistat la dezbateri și i-a permis avocatei să susțină acțiunea având ca obiect ieșire din indiviziune.
Împrejurarea că acțiunea având ca obiect ieșire din indiviziune reprezintă propria voință a petentei, este probată și de faptul că, în cursul derulării procesului, a acceptat efectuarea expertizei bunului succesoral, respectiv a apartamentului în care locuia prin aceea că, a permis accesul în locuință a expertului, în urma înștiințării de către acesta că se va prezenta pentru efectuarea măsurătorilor și pentru evaluare, acces pe care l-a permis, cu aceiași ocazie și unuia dintre pârâți.
Același aspect este probat și de faptul că, petenta a achitat onorariul pentru expert, sens în care facem trimitere la onorariul pentru efectuarea expertizei.
Relevante sunt și declarațiile martorilor și, aflate la dosarul nr.6773/2004 al Judecătoriei Tulcea, care, au arătat că, petenta a discutat în repetate rânduri cu vecinii din bloc cărora le spusese despre ieșirea din indiviziune cu copii soțului defunct și că urma să se ocupe de proces o prietenă de-a sa, numita, fostă colegă de serviciu, care s-a oferit să o ajute, prin intermediul cumnatei sale, avocat.
Mai mult,chiar petenta recunoaște, în declarația dată la procuror că avea cunoștință că are un proces în urma căruia urma să plătească copiilor defunctului o sumă de bani și că a acceptat ca soții să le dea celorlalți moștenitori suma de 108 milioane lei, reprezentând dreptul copiilor.
În consecință, reținem ca și organul de urmărire penală că, petenta a împuternicit-o pe avocata să o reprezinte în procesul având ca obiect ieșire din indiviziune, sens în care s-a semnat contractul de asistență juridică nr.45/24.06.2002 întocmit de Cabinet Individual "", document în baza căruia s-a eliberat, la aceiași dată, împuternicirea avocațială depusă în dosar nr.3319/2002 al Judecătoriei Tulcea, precum și faptul că, în baza acestei împuterniciri, în mod legal,intimata a semnat cererea de chemare în judecată, în numele clientului său.
Față de cele reliefate, aspectele învederate de petentă, în conținutul plângerii, nu se susțin, iar probele ce au fost solicitate de a fi efectuate în cauză, pentru completarea urmăririi penale, pentru faptele ce fac obiectul plângerii, respectiv, semnarea, în fals a petentei de către intimata, pe contractul de asistență juridică și pe cererea de chemare în judecată, nu sunt utile cauzei, neputându-se reține că cercetările efectuate de către procuror nu sunt serioase sau că se impune completarea materialului probator.
Aspectele susținute de către petentă în ceea ce îi privește pe făptuitorii și soții și faptele despre care se susține că au fost comise de către aceștia nu fac obiectul prezentei cauze, astfel încât, instanța nu le va analiza.
Față de cele reliefate, instanța, în baza art.278 ind.1 alin.8 lit. a cod procedură penală, va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și a rezoluției din 10.08.2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.275/II/2/2009, de respingere a plângerii formulată împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, petenta va fi obligată la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278 ind.1 alin.8 lit. a cod procedură penală
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta - domiciliată în municipiul T,-, Bl.8, Sc.A, Ap.6, județul T prin procurist - domiciliat în municipiul T, strada - nt.47, Bl.10, Sc.B,.2, Ap.13, județul C, împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA și a rezoluției din 10.08.2009 dispusă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr.275/II/2/2009, de respingere a plângerii formulată împotriva rezoluției din 06.07.2009 dispusă în dosarul nr.70/P/2009 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală,
Obligă petenta la plata sumei de 300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.și tehnored.Hot.Jud.-/ 2 ex.
Data: 25.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu
