Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 146/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚĂ PENALĂ Nr. 146
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale directe, având ca obiect " plângere rezoluție procuror" promovată de petentul - împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr.1065/II/2/2008 din 14.11.2008 și, respectiv, rezoluția din 20.10.2008 dată în dosarul nr.245/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește atât petentul - cât și intimatul -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, că este primul termen de judecată, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind de formulat cereri, Curtea acordă cuvântul în susținerea plângerii promovată de petentul -.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că petentul - a formulat plângere împotriva rezoluției nr.245/P/2008 prin care s-a dispus neânceperea urmăririi penale, constatându-se incidența disp.art.10 lit.a Cod procedură penală împotriva numitului - pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Solicită a se observa că toate aspectele pe care a înțeles petentul să le invoce în prezenta plângere au fost susținute și în plângerea adresată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, iar prin rezoluția nr.1065/II/2/2008 au fost apreciate ca neîntemeiate, plângerea fiind respinsă în conformitate cu disp.art.275 - 278 Cod procedură penală.
Susține procurorul că rezoluția contestată este legală și temeinică raportat la acuzațiile pe care petentul - a înțeles să le formuleze, ele au vizând în mod exclusiv modul în care au fost îndeplinite actele de urmărire penală într-o cauză în care petentul a fost cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea circulației, și din această perspectivă, urmează a se observa că din actele premergătoare în cauză rezultă în mod indubitabil că petentul nu a uzat de disp.art.220 Cod procedură penală conform cărora orice act de urmărire penală poate fi verificat în temeiul dispozițiilor evocate.
Fără ca în cauză să se fi conturat vreun element care să justifice concluzia că procurorul nu și-ar fi îndeplinit în mod legal atribuțiile de serviciu în momentul în care a instrumentat dosarul în care petentul a fost cercetat, apreciază că în mod legal s-a dispus neânceperea urmăririi penale, motiv pentru care pune concluzii de respingere a plângerii ca fiind neîntemeiată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:.
Asupra plângerii penale de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus, petentul, a formulat plângere împotriva rezoluției procurorului din 20.10.2008 dată în dosarul nr.245/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, privind infracțiunile prev. de art. 246, art. 259 și art. 268 Cod penal și, implicit, împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI,nr.1065/II/2/2008 din 14.11.2008, prin care a fost respinsă plângerea petentului.
În susținerea plângerii formulate, petentul precizează că soluția pronunțată de procuror este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că este rezultatul unei cercetări lacunare, nefiind administrate probe care să susțină soluția pronunțată. Arată petentul că deși a dovedit săvârșirea infracțiunilor de către persoanele menționate, în sensul că acestea nu și-au îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu, dimpotrivă, au desfășurat cercetare în mod abuziv și au coordonat în mod defectuos activitățile specifice atribuțiilor de serviciu procurorul a ignorat probele evidente, pronunțând o soluție lipsită de temei. Precizează petentul că soluția pronunțată de procuri s-a făcut fără administrarea probelor solicitate în dovedirea plângerii formulate, fapt de natură sa atragă netemeinicia și nelegalitate acesteia.
Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin rezoluția din 20.10.2008 dată în dosarul nr. 245/P/2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246, art.259 ȘI ART. 268 cod penal.
A reținut procurorul că petentul - a formulat, la data de 20.06.2008, o plângere penală, prin care a sesizat faptul că -, în calitate de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău, a dispus începerea urmăririi penale împotriva petentului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, deși anterior nu a verificat dacă i-a fost comunicată măsura suspendării permisului de conducere.
De precizat că - raportat la obiectul prezentei plângeri penale - respectiv modul în care a fost începută urmărirea penală împotriva petentului - nu este necesară audierea acestuia, aspectele sesizate urmând a fi apreciate din perspectiva dispozițiilor legale prevăzute în cap. IV, secțiunea II - partea specială Cod procedură penală.
Din aceleași considerente, a fost respinsă și cererea de probe formulată de către petent prin plângerea penală.
Din actele premergătoare efectuate în cauză au rezultat următoarele:
La data de 09.04.2008, în jurul orei 13,30, numitul a fost solicitat de către un echipaj de poliție din, să participe la întocmirea unui act de constatare privind conducerea autoturismului marca cu nr. de înmatriculare IȘ-01- de către numitul -, pe str. - din orașul., în calitate de șef al Serviciului Poliției Rutiere I, a efectuat verificările necesare și a constatat că - avea suspendat dreptul de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, ca urmare a săvârșirii infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, faptă ce constituia obiectul cauzei penale nr. 1040/P/2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Hârlău.
Urmare constatării evocate, organele de poliție i-au întocmit numitului - dosar penal, înregistrat sub nr. 503/P/2008, cauză care a fost conexată ulterior cu dosarul nr. 1040/P/2007.
Prin rezoluția nr. 503/P/2008, procurorul -, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin. 31Cod de procedură penală, a confirmat propunerea de începere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 din nr.OUG 195/2002, săvârșită de -.
La data de 27.06.2008, Pachetul de pe lângă Judecătoria Hârlăua emis rechizitoriul în dosarul nr. 1040/P/2007, dispunându-se trimiterea în judecată a inculpatului -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 2 și art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
Prin urmare, organele de urmărire penală au verificat în cauza finalizată cu trimiterea în judecată a petentului, toate apărările pe care acesta a înțeles să și le facă.
De altfel, actele a căror atașare a solicitat-o petentul prin prezenta plângere penală ( 3 plângere) pot constitui eventuale probe în cauza în care acesta este judecat, nefiind utile prezentei cauze, raportat la obiectul plângerii formulate.
Față de cele de mai sus, în sarcina magistratului procuror - nu poate fi reținută săvârșirea vreunei fapte de natură penală, din următoarele considerente:
Actul a cărui dispoziție o contestă petentul a fost emis cu respectarea dispozițiilor procedurale prevăzute în capitolul IV, secțiunea II Cod procedură penală.
Astfel, conform art. 228 alin. 31Cod procedură penală, "rezoluția de începere a urmăririi penale emisă de organele de cercetare penală se supune confirmării motivate a procurorului".
În cauză, prin rezoluția nr. 503/P/2008,procurorul a făcut aplicarea textului de lege evocat.
De altfel, în situația în care se constată încălcarea unor dispoziții procedurale cu prilejul efectuării cercetării penale de către organele de urmărire penală, actele sau măsurile nelegale pot fi verificate și infirmate în cadrul procedurii prev. de art. 220 Cod procedură penală.
Din perspectiva celor de mai sus, nu se poate reține în cauză incidența disp. art. 246 și art. 259 alin. 2 Cod penal doar pe considerentul invocat de petent, conform căruia actele sau măsurile procesuale efectuate sunt nemulțumitoare pentru acesta.
În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 268 Cod penal, este de subliniat faptul că rechizitoriul din 27.06.2008 s-a întemeiat pe o serie de probe administrate în cursul urmăririi penale, probe indicate și în expozitivul actului menționat la filele 2 și 5 și care au confirmat vinovăția numitului - pentru infracțiunea prev. de art. 86 alin. 2 și art. 87 alin. 1 din nr.OUG 195/2002, cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal.
În situația în care, în cauză nu există o hotărâre penală definitivă de achitare a numitului -, care ar putea, eventual, să ridice doar semne de îndoială cu privire la oportunitatea sesizării instanței de judecată, susținerea conform căreia în cauză s-ar fi comis și infracțiunea de represiune nedreaptă, este lipsită de substanță.
Nu lipsit de semnificație este și faptul că, (chiar în ipoteza unei hotărâri de achitare), pentru a se putea invoca incidența disp. art. 268 Cod penal, este necesar ca trimiterea în judecată să se fi făcut cu rea-credință, aspect care rezultă din sintagma folosită de legiuitor, respectiv "știind că este nevinovat".
Astfel, din conținutul textului de lege rezultă fără echivoc faptul că, pentru existența infracțiunii prev. de art. 268 Cod penal, este necesar ca actul de sesizare a instanței de judecată să nu fie întemeiat și susținut de nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI care a fost respinsă, ca neîntemeiată,m prin rezoluția nr. 1065/II/2/2008 din 14.11.2008, cu însușirea considerentelor procurorului de caz.
Instanța, fără a relua situația de fapt pe care o însușește ca fiind cea reținută de procuror, constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.246 Cod procedură penală, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, una din faptele reclamate de petent., constă în "fapta funcționarului public, care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act sau îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane."
În cauza, nici una din condițiile de existență ale acestei infracțiuni, nici punct de vedere obiectiv, nici din punct de vedere subiectiv, nu este îndeplinită.
Astfel, așa cum a reținut și procurorul în urma cercetărilor efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, persoana reclamată și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu in conformitate cu specificul activității pe care o desfășoară și în concordanță cu normele care reglementează activitatea desfășurată de acesta, respectiv dispozițiile codului penal și de procedură penală.
Mai mult, prin "îndeplinirea în mod defectuos a unui act" sau prin "neîndeplinirea acestuia", se înțelege efectuarea unei operații altfel de cum trebuia efectuată sau neîndeplinirea acesteia, aspecte care nu se regăsesc în prezenta cauză, nefiind evidențiate, în urma probelor administrate de către procuror, nici un element de nelegalitate a actelor întocmite de persoana cercetată în exercitarea atribuțiilor ce îi revin.
Fără a expune aspectele de drept cu privire la infracțiunile reclamate de către petent, în ce privește condițiile de existență a acestora, instanța urmează să rețină că simpla nemulțumire a petentului legată de soluția dispusă de procurorul, nu poate constitui, în condițiile date, un temei pentru angajarea răspunderii penale a acestuia. Conduita acestuia, în ce privește actele întreprinse față de petent în calitatea sa de învinuit, se înscrie în sfera atribuțiilor de serviciu și în limitele procesual penale, nefiind elemente care să dovedească vreo vătămare sau încălcare a drepturilor petentului. Actele îndeplinite de procuror sunt consecința activității sale de interpretare a probelor, faptelor și dispozițiilor legale în materie, așa încât adoptarea unor hotărâri sau soluții nu poate atrage, pur și simplu, angajarea răspunderii penale sau disciplinare a procurorului, urmare a plângerii părții nemulțumite, aceasta având la îndemână exercitarea căilor legale de atac.
Concluzionând, față de toate aspectele de fapt și de drept expuse, instanța apreciază că cercetarea efectuată de procuror este completă, sprijinind cu suficiență concluzia că infracțiunile reclamate de către petent nu există în materialitatea lor.
Așa fiind, curtea apreciază ca fiind legală și temeinică atât rezoluția procurorului prin care a dispus a nu se începe urmărirea penală față de persoana cercetată, în cauză neexistând infracțiunea reclamată, cât și rezoluția procurorului ierarhic superior prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva soluției pronunțate.
În consecință, pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul disp. art. 278 ind.1 alin.8 lit."a" Cod procedură penală, să respingă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul și să mențină rezoluțiile procurorilor.
Văzând și disp. art. 192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul disp. art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. "a" Cod procedură penală respinge plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI nr. 1065/II/2/2008 din 14.11.2008 și, respectiv, rezoluția din 20.10.2008 dată în dos. nr. 245/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, pe care le menține.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 2008.-
PREȘEDINTE,
-
Grefier,
Red. -
Tehnored. -/
17.12.2008
2 ex.-
Președinte:Iulia Elena CiobanuJudecători:Iulia Elena Ciobanu
