Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 15/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- Sentința penală nr.15/PI
Ședința publică din 22 Februarie 2008
Curtea compusă din:
Președinte:dr. - -
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
procuror:.
S-au luat în examinare, pentru soluționare, plângerea formulată de petenta, prin mandatar, împotriva rezoluției dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr. 257/P/2007.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 21 februarie 2008, când susținerile părților au fost consemnate în scris în încheierea de ședință din aceeași dată ce face parte integrantă din prezenta sentință.
CURTEA:
Asupra plângerii de față;
Constată următoarele:
La data de 18 decembrie 2007, s-a înregistrat sub nr-, plângerea petiționarei, prin mandatara, domiciliată în B,-, sector 1, formulată în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, împotriva rezoluției din 21 septembrie 2007, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr.257/P/2007.
Examinând această plângere, cât și rezoluția atacată, în raport de toate actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
La data de 15 iunie 2007, fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, plângerea penală formulată de petiționara împotriva judecătoarei de la Judecătoria Bălcești, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art.246 Cod penal, și favorizarea infractorului prev. de art.264 Cod penal.
In esență, în motivarea plângerii, înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI sub nr.257/P/2007, se arată că, în calitatea sa de judecător, și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu în soluționarea dosarului civil nr- al Judecătoriei Bălcești, unde petiționara a figurat în calitate de pârâtă și, deși a invocat printr-o serie de cereri un număr considerat de excepții - chiar înscrierea în fals - acestea nu au fost luate în considerare de judecătoarea, pronunțând o hotărâre prin care le-a recunoscut surorilor sale un drept nedovedit, obligând-o să recunoască o hotărâre judecătorească dată prin fraudarea legii, ce a constat, printre altele, în semnarea în fals a sa de către un pretins mandatar -, ginerele uneia dintre surorile sale.
Procurorul, prin rezoluția din 21 septembrie 2007, dată în această cauză, a dispus, în baza art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.a Cod pr.penală, neînceperea urmăririi penale față de - judecător în cadrul Judecătoriei Bălcești, județul V, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 și art.264 Cod penal, întrucât, din probele administrate în cauză, nu se poate reține în sarcina persoanei reclamate comiterea unor astfel de infracțiuni, deoarece faptele nu există.
Pentru a dispune o atare soluție, în esență, din considerentele rezoluției menționate rezultă că la data de 21 decembrie 2006, sub nr.2057/2006, (număr nou -), a fost înregistrată la Judecătoria Bălcești, cererea prin care reclamantele și au chemat în judecată pe pârâții Comisia locală de fond funciar, - primarul comunei, județul V, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea Comisiei locale să întocmească și să înainteze Comisiei județene V, documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate pentru suprafața 19.162,4.
Totodată, se arată că reclamantele au chemat în judecată și pe, urmând ca aceasta să devină intervenientă în interes propriu.
Această cerere a fost judecată de către - judecător la Judecătoria Bîlcești, județul V, care, prin sentința civilă nr.298 din 17 mai 2007, dată în dosarul menționat, a admis cererea principală formulată de reclamante, în contradictoriu cu pârâții, admițând și cererea de chemare în judecată formulată de reclamante a intervenientei.
Analizând această hotărâre, procurorul a constatat că nu există indicii și cu atât mai mult probe, din care să rezulte comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor și favorizarea infractorului de către judecătorul, întrucât faptele nu există, susținând, totodată, că soluția pronunțată nu poate să fie atacată pe baza unor plângeri penale, deoarece ar însemna să se instituie noi căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil, o hotărâre judecătorească neputând fi considerată, prin ea însăși, o infracțiune.
Impotriva rezoluției dată de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, a fost formulată plângere, în condițiile art.278 Cod pr.penală, la procurorul ierarhic superior, de către petiționara, prin mandatarul său, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.857/II/2/2007 din 19 noiembrie 2007, dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
In esență, în această rezoluție, în considerentele exprimate, se arată că faptul că au fost respinse de către instanță excepțiile ridicate de părți atât cu privire la lipsa calității procesuale active cât și cu privire la nulitatea cererii de intervenție, nu se poate concluziona că au fost încălcate dispozițiile Codului d e procedură civilă, care să condusă la concluzia exercitării abuzive a atribuțiilor de serviciu de către JUDECĂTOR 1: Dumitru Diaconu
Activitatea judiciară fiind una de administrare și apreciere a probelor, nu poate fi cenzurată decât prin exercitarea căilor de atac, eventualele aspecte de nelegalitate sau netemeinicie ale sentinței civile ce face obiectul cauzei, puteau să fie invocate prin exercitarea termenului de recurs și, ca atare, nu poate fi admisă o plângere penală împotriva magistratului, pe motiv că soluția a nemulțumit pe una dintre părți, cât timp nu se conturează indicii privitor la comiterea faptelor sesizate.
Impotriva acestei rezoluții a formulat plângere la instanță, petiționara, prin mandatara sa, în condițiile art.278/1 Cod pr.penală, ce face obiectul prezentei cauze.
De menționat, că au fost respectate toate termenele legale prevăzute de art.278 și art.278/1 Cod pr.penală.
In plângerea introdusă la instanță, ce face obiectul prezentei cauze, petiționara solicită admiterea plângerii, în baza art.278/1 pct.8 lit.b Cod pr.penală, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii urmăririi penale a judecătoarei, pentru infracțiunile de abuz în serviciu și favorizarea infractorului, invocând în esență, faptul că rezoluția procurorului ierarhic superior este nelegală și netemeinică, întrucât există indicii, dovezi, acte ce susțin vinovăția judecătoarei reclamate, existând delegații avocațiale în care apare, printre altele, ca persoană care a angajat avocatul și petiționara, pentru care semnează mandatarul, în condițiile în care acesta nu a prezentat vreo procură semnată de petiționară, fiind astfel obligată să recunoască o hotărâre judecătorească ce a fost promovată în numele petiționarei, semnătura ei fiindu-i falsificată.
In raport de aceste susțineri și având în vedere actele și lucrările din dosarul cauzei, curtea apreciază că soluțiile pronunțate de parchet sunt legale și temeinice.
Astfel, așa cum rezultă din considerentele și dispozitivul sentinței civile nr.298 din 17 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești (15-18), judecătoarea a admis cererea principală formulată de reclamantele și, în contradictoriu cu pârâții Comisia locală de fond funciar și, primarul comunei, admițând, totodată, și cererea de chemare în judecată a intervenientei, formulată de reclamante.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantelor și intervenientei, excepția nulității cererii de intervenție și excepția lipsei calității procesuale a intervenienților.
A fost obligată Comisia locală să întocmească și să înainteze Comisiei județene V documentația necesară pentru emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 19.162,4. fiind obligată comisia locală la 300 lei cheltuieli judiciare față de reclamante.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond arată că în cauză, reclamantele, prin cerere formulată, au chemat în judecată și o altă persoană, petiționara în prezenta cauză, fiică a autoarei, îndreptățită și ea ca și celelalte două surori la emiterea titlului de proprietate pentru suprafețele ce au aparținut autoarei, urmând ca aceasta să devină intervenientă în interes propriu.
De asemenea, prin cererile de intervenție în interes propriu, numiții și au solicitat respingerea acțiunii, susținând că o suprafață din terenul pentru care solicită emiterea titlului de proprietate, de 2.400. le aparține, deținând și ei titlu de proprietate.
Totodată, instanța mai reține că intervenienta a invocat lipsa calității procesuale active a sa și a reclamantelor, arătând că reclamanta a renunțat expres la moștenire, astfel că nu poate să beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate și nici una dintre ele nu a formulat cerere de reconstituire.
A mai invocat și excepția nulității cererii de intervenție, nefiind semnată de intervenienți și lipsa calității procesuale a acestora, întrucât nu au probat calitatea de moștenitori, titlul de proprietate pe care-l dețin fiind nul.
Toate aceste excepții au fost respinse, motivat, de către instanța de fond, arătându-se că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor și a intervenientei, toate descendente ale autoarei, întrucât prin decizia civilă nr.869/2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, au fost considerate îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate ca moștenitoare ale autoarei.
Cât privește excepția nulității cererii de intervenție, motivată de lipsa semnăturii, instanța a apreciat-o tot neîntemeiată, întrucât a fost semnată de către avocatul părților, în numele acestora.
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale a intervenienților, instanța de fond reține că aceasta a rămas fără obiect, având în vedere că o atare cerere de intervenție a fost respinsă ca inadmisibilă.
In esență, instanța a statuat că în cauză au fost aplicabile prevederile art.57 Cod pr.penală, care dă posibilitatea chemării în judecată a altei persoane care poate pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul și, în aceste condiții, a fost admisă intervenția, reclamantele fiind îndreptățite la emiterea titlului de proprietate pentru terenurile ce au aparținut autoarei lor, în suprafață de 19.162,40. așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză, fapt stabilit irevocabil, prin decizia menționată nr.869 din 22 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, decizie prin care Comisia locală a fost obligată să pună în posesie atât pe reclamante cât și pe intervenienta, pe suprafața menționată.
Ca urmare, reținând culpa procesuală a pârâtei Comisia locală, întrucât aceasta nu și-a respectat obligația consacrată de disp.art.5 din Hotărârea Guvernului nr.890/2005, și anume aceea de a înainta comisiei județene documentația definitivă pentru emiterea titlului de proprietate, întocmind numai procesul verbal de punere în posesie, instanța a obligat, astfel comisia, să procedeze în acest sens.
Analizând, astfel, atât soluția cât și motivarea instanței, prin prisma plângerii penale formulate de petiționara, prin mandatar, curtea constată că în cauză a fost pronunțată o soluție care a nemulțumit pe petiționară, fără însă a exista indicii cu privire la eventuala săvârșire a infracțiunilor reclamate de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor sau de favorizarea infractorului.
După cum se poate observa, judecătorul și-a motivat respingerea excepției nulității cererii de intervenție, pe lipsa semnăturii intervenientei, întrucât aceasta a fost semnată de avocatul părților, în numele acestora, care avea o atare abilitate legală
In consecință, instanța a apreciat, față de soluția pronunțată sub acest aspect pe care petiționara îl consideră abuziv și cu caracter infracțional - în sensul că a trebuit să recunoască o hotărâre judecătorească ce a fost promovată în numele ei, semnătura fiindu-i falsificată - că o atare susținere nu este întemeiată, considerând, astfel, implicit că nu se impune procedura înscrierii în fals, potrivit art.180 și urm. Cod pr.civilă.
O astfel de apreciere, ce ține de judecata cauzei, de evaluarea susținerilor părților, circumscrise normelor procesuale civile, potrivit căreia judecătorul a și dispus în cauza civilă contestată, nu poate fi cenzurată printr-o plângere penală ca o altă cale de atac ci, eventual, în măsura în care au fost comise erori de procedură sau de fond numai prin căile de recurs abilitate de lege, așa cum corect, s-a stabilit prin rezoluțiile date, soluția pronunțată în această cauză rămânând, de altfel, definitivă, așa cum a fost dispusă de către Judecătoria Bălcești.
De menționat, că, în legătură cu expertiza în baza căreia a fost stabilită întinderea dreptului de proprietate și amplasamentele terenului pentru care comisia a fost obligată să înainteze documentația în vederea întocmirii titlului de proprietate, așa cum s-a stabilit prin sentința civilă ce face obiectul prezentei cauze, există pe rolul Judecătoriei Bălcești dosarul nr-, în curs de judecată, prin care petiționara solicită constatarea nulității acestei expertize, invocând, printre multiple alte motive, și aspecte similare, așa cum au fost reclamate în cauza dedusă prezentei judecăți, cum este acela al faptului că nu a fost reprezentată niciodată în vreo instanță sau autoritate publică de către, în sensul că acesta ar fi reprezentat-o în fals.
De altfel, curtea apreciază că petiționara are și posibilitatea, în măsura în care consideră că sunt indicii săvârșirii vreunei infracțiuni de fals, despre care judecătorul care a instrumentat cauza civilă nu a avut cunoștință sau nu le-a considerat ca atare, de a acționa, în condițiile legii, pentru eventuala stabilire a unei răspunderi penale și a constatări acestui, eventual, fals pe calea penală, urmând, desigur, ca, ulterior, în condițiile legii civile să acționeze pentru revizuirea hotărârii pronunțate de instanța civilă.
Așa fiind, față de cele mai sus precizate, curtea constată că plângerea formulată de petiționara, prin mandatara sa, este nefondată urmând a fi respinsă ca atare, în condițiile art.278/1 alin.8 lit.a Cod pr.penală, menținând rezoluția atacată.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligată petiționara la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
H OT ĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiționara, prin mandatară, cu domiciliul în B,- sector 1, împotriva rezoluției din 21 septembrie 2007, dată în dosarul nr.257/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționara la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE,
- -
Grefier,
Red.-
Tehnored.
Ex.2
11.03.2008
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu
