Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 152/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 152/
Ședința publică din 06 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Minodora Rusu judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Corina
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI este reprezentat prin
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de petentul, domiciliat în, județul V, împotriva sentinței penale nr. 230 din data de 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Reprezentantul parchetului, arată că nu mai are cereri.
Curtea în raport de această împrejurare, constată cauza în stare de
judecată și acordă reprezentantului parchetului cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a
recursului și de menținere a hotărârii atacate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin sentința penală nr.230 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, n baza art.2781pct.8 lit.b Cod pr.penală, s-a admis plângerea formulată de petiționarul, cu domiciliul în comuna, județul V, împotriva rezoluției din data de 13 iunie 2007, pronunțată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea în dosarul nr.433/P/2007.
S-a desființat rezoluția și s-a trimis cauza procurorului, respectiv la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în vederea completării cercetării penale, sub aspectul tuturor faptelor pentru care petiționarul a formulat plângere și pentru toți făptuitorii, în vederea justei soluționări a cauzei.
În baza art.192 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că în plângerea formulată petiționarul, a susținut, în esență, că la data de 25 octombrie 2006, în timpul executării silite a unei hotărâri civile în baza căreia avea calitatea de creditor, debitorii, executorul judecătoresc și polițistul care îl însoțeau pe acesta au săvârșit mai multe infracțiuni, iar, în final, executarea silită a fost amânată.
Ca urmare a modului în care executorul judecătoresc, precum și intimatul, dar și debitorii, au înțeles să respecte dispozițiile legale referitoare la punerea în executare a unei hotărâri judecătorești irevocabile, împotriva acestora a formulat mai multe plângeri penale.
Referitor la intimatul, petiționarul a susținut că în mod greșit s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.și ped.de art.246, 264, 289 și 291 Cod penal, fără să se observe că potrivit sarcinilor de serviciu acesta avea obligația să asigure desfășurarea în condiții normale a executării silite, iar în situația în care era depășit de situație, ca urmare a conflictului intervenit între creditor și debitori, trebuia să solicite sprijin de la Poliția municipiului D, astfel încât executarea silită să fie finalizată.
Cum, în ziua în care s-a efectuat executarea silită a fost lovit de către Bursă și familia sa, executorul nu și-a dus la îndeplinire atribuțiile ce-i reveneau conform normelor legale ce reglementează executarea silită, iar intimatul nu a luat măsurile necesare pentru ca acest proces să decurgă în condiții normale, consideră că în mod greșit din plângerea sa inițială s-au format mai multe dosare, în care au fost efectuate cercetări penale, pe de o parte, față de Bursă și alte persoane și intimat iar, pe de altă parte, față de executorul judecătoresc.
A învederat dispozițiile art.33 și urm.Cod penal, potrivit cărora cauzele trebuiau conexate, iar cercetarea penală trebuia să fie efectuată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, căruia îi revenea competența având în vedere calitatea de executor judecătoresc a numitului.
La dosarul cauzei s-a dispus atașarea dosarului de urmărire penală nr.433/P/2007, în care se află soluția atacată, din cuprinsul căruia rezultă următoarele:
După ce a formulat mai multe plângeri penale împotriva persoanelor mai sus arătate, petiționarul a adresat o altă plângere Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, prin care a solicitat să se efectueze cercetări penale față de intimatul, șeful Postului de Poliție, sub aspectul infracțiunilor prev.de art.249 alin.2, 246, 264, 289, 291 Cod penal, precum și pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la faptele comise de Bursă și familia sa, respectiv complicitate la art.271, 180 alin.2, 182, 211 și 217 Cod penal, cu reținerea disp.art.33 și art.75 Cod penal.
Toate faptele la care a făcut referire, a susținut că au fost săvârșite la data de 25 octombrie 2006.
Prin rezoluția din 18 iunie 2007, dată în dosarul nr.433/P/2007, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, potrivit art.10 lit.a Cod pr.penală, a dispus neînceperea urmăririi penale față de acest intimat, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.și ped.de art.246, 264, 289 și 291 Cod penal.
Analizând actele existente la dosar, în raport de motivele susținute în scris, dar și oral în fața tribunalului, s-a constatat că plângerea petiționarului este întemeiată.
În cuprinsul plângerii penale adresate Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea, petiționarul a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului, dar și a executorului judecătoresc, precum și a numiților Bursă, Bursă, Bursă, Bursă și, pentru mai multe infracțiuni, însă, procurorul a examinat faptele numai prin prisma infracțiunilor prev.de art.246, 264, 289 și 291 Cod penal.
Nu s-a examinat, a apreciat tribunalul, distinct, fiecare din faptele descrise în plângerea penală, în raport de probele ce trebuiau administrate, procurorul dispunând o soluție motivată succint, sau mai bine zis, nemotivată, privitoare doar la o parte din infracțiunile indicate în plângere.
În acest fel, au fost încălcate dispozițiile art.3, 4, 62 și 202 din Codul d e procedură penală.
Din cuprinsul plângerii rezultă că petiționarul s-a plâns și pentru săvârșirea de către intimat a infracțiunilor de complicitate la art.271, 180 alin.2, 211 și 217 Cod penal, fapte pentru care nu s-a efectuat nici un fel de cercetare și pentru care nu s-a analizat dacă există sau nu.
În același timp, prin aceeași plângere, a solicitat tragerea la răspundere penală și a altor persoane, față de care procurorul nu s-a pronunțat, în același timp, solicitând să se pronunțe o singură soluție în plângerea sa, în sensul de a fi conexate și dosarele aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani, respectiv să fie solicitat dosarul nr.1616/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Drăgășani.
Instanța de fond a constatat, că nu s-a soluționat în întregime plângerea penală și, în acest fel, au fost încălcate disp.art.6 din CEDO, ce se referă la dreptul la un proces echitabil, precum și prevederile art.13 din CEDO, care reglementează dreptul la un recurs efectiv.
S-a constatat, că rezoluția nr.433/P/2007 din 18 iunie 2007, nu este motivată în sensul cerut de legea română și de jurisprudența CEDO, întrucât procurorul s-a pronunțat numai asupra unor anumite fapte, deși erau mai multe fapte pentru care trebuia să se efectueze cercetări.
Pe de altă parte, potrivit disp.art.34 alin.1 Cod pr.penală, există conexitate când două sau mai multe infracțiuni sunt săvârșite prin acte diferite, de una sau mai multe persoane împreună în același timp și în același loc. se înfățișează ca o legătură între anumite infracțiuni, legătură ce poate conduce la cauzelor penale, care privesc infracțiunile conexe. cauzelor, în acest caz, conduce la o mai bună soluționare a lor, deoarece oferă posibilitatea organelor judiciare să aibă o viziune de ansamblu asupra tuturor împrejurărilor în care au fost comise faptele.
Tribunalul a apreciat deci că situația invocată de petiționar în plângerea sa îndeplinește cerințele prev.de art.34 alin.1 lit.a Cod pr.penală, întrucât petiționarul a reclamat mai multe persoane, fiind reclamat la rândul său de către Bursă și membrii familiei sale. Se impunea astfel, a constatat tribunalul, ca organul de urmărire penală să soluționeze plângerea petiționarului cu privire la toate faptele și cu privire la toate persoanele la care se referea.
În cauză, plângerea penală vizează, pe lângă alte persoane, un agent de poliție judiciară, precum și un executor judecătoresc. Petiționarul a formulat la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, plângere penală împotriva executorului judecătoresc, ce formează obiectului dosarului penal.nr.192/P/2007.
Având în vedere că s-a pronunțat o rezoluție nelegală și netemeinică, tribunalul a admis plângerea, a desființat rezoluția nr.433/P/2007 din 18 iunie 2007 și a dispus trimiterea cauzei procurorului în vederea completării cercetării penale, sub aspectul tuturor faptelor pentru care petiționarul a formulat plângere și pentru toți făptuitorii, în vederea justei soluționări a cauzei. Cum plângerea petiționarului a vizat și săvârșirea unor infracțiuni de către executorul judecătoresc, dosarul a fost trimis Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, spre competentă soluționare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul, pe care nu l-a motivat la momentul declarării lui.
Prin memoriul depus la data de 6 martie 2008, petiționarul a arătat că a declarat "eronat" acest recurs, deoarece sentința a fost pronunțată la data de 19 decembrie 2007 și acestei date i-au urmat zilele din perioada Crăciunului, care au fost libere, necunoscând soluția tribunalului. De asemenea, a arătat că relațiile obținute telefonic de la un grefier din arhiva Tribunalului Vâlcea au fost incomplete, neputând să stabilească la acel moment petiționarul dacă dosarul fusese trimis Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI sau Parchetului de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
Fiind nevoit să formuleze recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, a formulat, totuși, prezentul recurs. Petiționarul a solicitat să nu fie obligat la cheltuieli judiciare și să fie obligată persoana vinovată care i-a comunicat incomplet soluția.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, prin sentința penală nr.230 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis plângerea petiționarului împotriva rezoluției de netrimitere în judecată dată în dosarul nr.433/P/2007 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, și a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, spre competentă soluționare.
Această soluție a fost chiar cea solicitată de către petiționar, atât prin plângerea adresată instanței, cât și prin concluziile orale la termenul la care au avut loc dezbaterile. In aceste condiții, în care petiționarul a obținut tot ceea ce a cerut, recursul acestuia apare ca lipsit de interes.
Mai mult decât atât, în raport de actele și lucrările dosarului, sentința atacată este legală și temeinică, deoarece competența de efectuare a urmăririi penale aparținea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, față de calitatea de executor judecătoresc a uneia dintre persoanele împotriva căreia s-a formulat plângerea. Instanța de fond a reținut corect și existența conexității în interesul unei bune înfăptuiri a justiției, prin instrumentarea unitară a dosarului de urmărire penală, cu cercetarea tuturor aspectelor și persoanelor implicate într-un eveniment unic, în legătură cu care petiționarul a făcut plângere.
Pentru toate aceste considerente, recursul petiționarului apare ca nefundat, iar la momentul analizării lui, nu au relevanță judiciară împrejurările în care acesta a cunoscut parțial soluția, ci doar alegerea acestuia de a formula recurs împotriva sentinței menționate. Menținerea căii de atac determină adoptarea unei soluții de analiză a acesteia, care față de cele arătate va fi una de respingere, ca nefundat, a recursului, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală.
Dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală, sunt imperative în sensul obligării la cheltuieli judiciare către stat a persoanei căreia i s-a respins calea de atac, astfel încât petiționarul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, în această procedură neputându-se obliga vreo altă persoană, care, de altfel, nici nu a fost indicată și în contradictoriu cu care nu a fost judecată cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de petentul, domiciliat în, județul V, împotriva sentinței penale nr.230/F din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul -.
Obligă pe recurent la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 martie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/19 martie 2008
Jud.fond
Președinte:Elena Minodora RusuJudecători:Elena Minodora Rusu, Dumitru Diaconu, Corina
