Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 16/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA NR. 16
Ședința publică din 19 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ghertner Ioan Artur
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, judecarea plângerii formulată de petenta, împotriva rezoluțiilor nr. 383/P/2009 din 16 noiembrie 2009 și nr. 461/II/2/2009 din 22 decembrie 2009 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă petenta, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este completă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la legitimarea petentei, aceasta identificându-se cu CI, CNP: -.
Petenta arată că nu a vândut apartamentul, ci a fost înșelată, precizând totodată că în spatele intimatei mai sunt 6-7 persoane care au dus-o în eroare, profitând de ea întrucât era o femeie simplă. Ea nu a împrumutat cei 1 300 de dolari de la cămătari, ci de la o persoană serioasă. Întrebată de către instanță, arată că nu dorește să se finalizeze cauza la acest termen, întrucât se impune completarea probatoriului.
Instanța prezintă petentei înscrisul de la fila 8 dosar, respectiv o declarație autentificată la notarul public Rata la data de 4 decembrie 2001, iar aceasta precizează că semnătura de pe înscris îi aparține. Menționează că în anul 2004 a aflat de această semnătură, când a întrebat-o un polițist câte hârtii a semnat la notar. Conținutul acelei declarații nu este real, pentru că la data respectivă nu era văduvă. Mai precizează că la data de 4 decembrie 2001 nici nu știa de acest notariat, însă a aflat de la procuror că a semnat la acea dată respectiva declarație. Doamna notar nu a verificat dacă la acea dată petenta era văduvă sau nu.
Petenta arată că a cunoscut că actele rămân la notar până aduce banii, întrucât nu a avut un termen în acest sens. Reiterează că nu a vândut apartamentul, ci a fost înșelată.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat și constatând plângerea în stare de judecată, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri.
Petenta solicită cercetarea intimatei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, sens în care solicită admiterea plângerii formulate și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de aceasta.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, precizează că instanța a fost sesizată cu plângerea petentei împotriva rezoluției Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la cercetările efectuate în cauza privind pe notarul public. petentei a constat în aceea că notarul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, constând în aceea că, la data de 4 decembrie 2001, cu ocazia autentificării unei declarații date de către petentă, a consemnat că aceasta era văduvă, deși în realitate avea statutul de persoană căsătorită. Declarația a fost dată de către petentă la data de 4 decembrie 2001, cunoscând și sancțiunile prev. de art. 292 Cod penal privind falsul în declarații, iar cele consemnate în cadrul declarației aparțin exclusiv acesteia. Ea a fost cea care a declarat că este văduvă, iar notarul public nu avea aptitudinea funcțională cu ocazia autentificării acestei declarații de a verifica acest aspect. Astfel, organul de urmărire penală a apreciat în mod corect că notarul nu a săvârșit nicio faptă de natură penală cu ocazia autentificării declarației dată de către petentă, pe propria răspundere. Eventualele nemulțumiri ale petentei cu privire la sumele de bani pe care pretinde a le fi împrumutat de la diferite persoane și care au indus-o în eroare pentru încheia asemenea acte nu se pot realiza prin această plângere.
Pentru aceste motive, solicită respingerea plângerii, ca nefondată.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, conform art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
Prin plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la 23.10.2009 și înregistrată sub nr. 383/P/2009, a solicitat a se efectua cercetări penale față de - notar public în cadrul Biroului notarilor publici asociați -, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 289 din Codul penal, constând în aceea că, la data de 5 decembrie 2001, autentificând contractul de vânzare-cumpărare prin încheierea nr. 10 615, a atestat în conținutul acesteia, în mod nereal, că petiționara, în calitate de vânzătoare este văduvă, deși soțul său a decedat în 27.01.2002.
Prin rezoluția nr. 383/P/2009 din 16.11.2009, procurorul, în temeiul disp. art. 10 lit. a Cod procedură penală a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal, cu motivarea că fapta nu există.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
La data de 16.08.1992, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 11 929, petiționara împreună cu fiul său, a dobândit prin vânzare-cumpărare de la B imobilul situat în B,-, -. B,. 11.
La data de 4 decembrie 2001, a dat o declarație pe proprie răspundere autentificată sub nr. 10 614 la Biroul notarilor publici asociați -, în care precizează că la data dobândirii apartamentului nr. 11, situat în B,-, -. B, era văduvă.
La data de 5 decembrie 2001, la același birou notarial, și fiul său a vândut apartamentul de la adresa indicată mai sus numitei. Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat sub nr. 10 615 din 5 decembrie 2001 de notarul public. În contract, la vânzătoarea apare mențiunea că la data dobândirii apartamentului în discuție era văduvă.
Odată cu plângerea penală formulată împotriva notarului petiționara a depus copia certificatului de deces seria - nr. -, eliberat de Primăria comunei, la data de 28.01.2002 pentru -decedat la 27.01.2002-soțul petiționarei.
Având în vedere declarația pe propria răspundere dată de petiționara, în care menționează că la data achiziționării apartamentului era văduvă, procurorul a concluzionat că nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte penale în sarcina notarului public, acestuia nerevenindu-i obligația de a verifica autenticitatea afirmațiilor făcute în declarație.
De altfel, în cauză există și impedimentul legal prevăzut de art. 10 lit. g din Cod procedură penală care împiedică exercitarea acțiunii penale, întrucât s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale, prev. de art. 122 lit. d din Codul penal.
Soluția a fost infirmată de Procurorul General de pe lângă Curtea de Apel Suceava care prin rezoluția nr. 461/II/2/2009 din 22.12.2009 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta împotriva rezoluției anterioare.
Împotriva celor două rezoluții, în temeiul art. 2781Cod procedură penală a formulat plângere la instanță petenta care, reiterând motivele inițiale, a solicitat admiterea și trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale față de intimată care se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de fals intelectual prev. de art. 289 Cod penal, deoarece a consemnat că petenta ar fi văduvă deși acest fapt era nereal, soțul ei fiind în viață la acea dată.
Examinând plângerea, se constată că este nefondată.
Consemnarea făcută în contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notar sub nr. 10615 din 05 decembrie 2001-că petenta era văduvă la data întocmirii actului, nu poate constitui faptă penală întrucât datele din actul întocmit sunt consemnate ca urmare a declarației făcute chiar de către petentă.
Potrivit declarației autentificate sub nr. 10 614 din 04.12.2001, petenta a declarat de bunăvoie că la data dobândirii apartamentului nr. 11 era văduvă, arătând totodată că cunoaște care sunt consecințele falsului în declarații potrivit art. 292 Cod penal (fila 8 ds. ), ceea ce înseamnă că și-a asumat întreaga răspundere în ce privește realitatea celor declarate.
Pe cale de consecință, nu poate fi imputat notarului că nu a verificat veridicitatea celor declarate pe propria răspundere de către petentă, cu atât mai mult cu cât cei care vindeau apartamentul către erau aceleași persoane care l-au cumpărat în anul 1992 de la B, respectiv petenta și fiul său.
Prezentă în instanță, a recunoscut că îi aparține semnătura de pe declarația autentificată sub nr. 10 614 din 04.12.2001. Eventualele nemulțumiri ale acesteia legate de înstrăinarea apartamentului către nu pot face obiectul prezentei plângeri.
Deși acum petenta susține că nu a înstrăinat apartamentul acesteia, din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 10 615 din 05.12.2001 ( 16 ds. ) reiese că acest contract a fost semnat de ambii vânzători.
De altfel, în cauză există și un impediment legal care împiedică exercitarea acțiunii penale, respectiv prevederile art. 10 lit. g Cod procedură penală, împlinindu-se termenul prescripției răspunderii penale de 5 ani prevăzut de art. 122 lit. b din Codul penal (au trecut mai mult de 5 ani de la data de 05.12.2001, când a fost întocmit actul).
Așa fiind, în baza art. 2781alin. 8 lit. a Cod procedură penală va fi respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta împotriva celor două rezoluții, care vor fi menținute.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de către petenta, domiciliată în satul, comuna, județul B, împotriva rezoluției din 16.11.2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. 383/P/2009 și a rezoluției nr. 461/II/2/2009 a Procurorului general al aceleiași instituții.
Menține rezoluțiile.
Obligă petenta să plătească statului suma de 30 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în zece zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimată.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2010.
Președinte, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex/24.02.2010
Președinte:Ghertner Ioan ArturJudecători:Ghertner Ioan Artur
