Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 16/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINȚA PENALĂ Nr. 16
Ședința publică de la 11 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
Grefier: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI - a fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale directe, având ca obiect " plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului" art.278 ind.1 Cod procedură penală - formulată de petentul împotriva rezoluției nr.386/P/2009 din 16.09.2009 dată de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Conform disp.art.297 din Codul d e procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților și a celorlalte persoane chemate în proces, constatându-se că lipsește petentul G și intimații și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare și lipsa părților la termenul de astăzi, că este al doilea termen de judecată, că a fost înaintat la dosarul cauzei dosarul nr. 386/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI cât și rezoluția din 26.10.2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.829/II/2/2009, că a fost soluționată cererea de abținere formulată de judecător conform încheierii de ședință din Camera de Consiliu de la 10 februarie 2010, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că rezoluția contestată de către petentul vis-a-vis de neînceperea urmării penale față de magistrații și pentru săvârșirea infracțiunilor 246 din Codul penal.
În esență, parchetul a reținut că actele premergătoare nu confirmă săvârșirea unor asemenea infracțiuni în condițiile în care petentul reclamat că cei doi magistrați în mod nelegal i-ar fi respins o serie de probe în calitatea sa procesuală pe care a avut-o într-un dosar penal pe care le-ar fi solicitat.
Apreciază ca legală rezoluția contestată, plângerea nefondată, motiv pentru care solicită respingerea ei.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
Curtea,
Asupra plângerii penale de față;
Prin rezoluția nr. 386/P/2009 dată de procurorul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI la 16 septembrie 2009 s- dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații - judecători din cadrul Judecătoriei Bârlad și (pensionar) din cadrul Tribunalului Vaslui, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "abuz în serviciu", prevăzută de art. 246 Cod penal.
Prin rezoluția adoptată s- reținut:
Persoana vătămată G a formulat plângere penală solicitând cercetarea penală a magistratului judecător "pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prevăzută de art. 304, pct. 4, pct. 8, pct. 9 din Codul d e procedură civilă. În sentința 1131 din 1997 nu mi s-au judecat un număr de cca. 12 probe depuse de subsemnatul la dosar și care erau în favoarea mea.Situația este similară și în cazul judecării procesului de către, judecător la ribunalul Vaslu i".
Inițial plângerea a fost înregistrată sub nr. 631/VIII/1/2009, la data de 28.07.2009.
Înainte de înregistrarea acesteia în sectorul penal, G cu prilejul audierii efectuate a declarat că dorește să fie cercetat penal judecătorul deoarece, în dosarul nr. 1131/2006 al Judecătoriei Bârlad, județul V nu a luat în considerare 12 (douăsprezece) probe cu înscrisuri pe care le-a depus.
Totodată în sensul că solicită cercetarea penală și amagistratului judecător, care a judecat apelul împotriva sentinței date la fond de magistratul judecător, dispunând respingerea. "Cele două judecătoare au încălcat legea, articolul 304.pr.civilă".
Deși a fost citată pentru a se prezenta la audiere în prezenta cauză, persoana vătămată G nu a dat curs.
Urmare a actelor premergătoare administrate în cauză s-a constatat că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare față de magistratul judecător din cadrul Judecătoriei Bârlad, județul V având în vedere că, în cauză, a intervenit prescripția răspunderii penale fiind incident cazul reglementat de art. 10 lit. g Cod procedură penală și nici față de magistratul judecător (pensionar) deoarece infracțiunea sesizată nu a fost săvârșită de către acesta fiind aplicabil cazul prevăzut de art. 10 lit. c Cod procedură penală, din următoarele motive de fapt:
Dosarul civil nr. 1131/1997 al Judecătoriei Bârlad, județul Vaa vut ca obiect "partaj bunuri comune" și ca părți pe reclamantul, pârâtul
Cercetarea judecătorească s-a efectuat până la data de 04 iunie 1997, dată când s-a dispus sentința civilă nr. 2482 de către magistratul judecător președinte de complet.
Infracțiunea "abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor" prevăzută de art. 246 Cod penal se pedepsește de lege cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Activitatea pretinsă a fi infracțională a magistratului judecător s-a desfășurat până la data dispunerii soluției, respectiv 04.06.1997.
Potrivit dispozițiilor art. 122 al. 1 lit. d Cod penal, termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani, termenul de prescripție socotindu-se de la data săvârșirii infracțiunii, în conformitate cu prevederile al. 2 al art. sus-menționat.
În cauză nu există învinuit sau inculpat și nu a fost efectuat nici un act procedural care, potrivit legii, ar fi trebuit comunicat persoanei cu această calitate procesuală, termenul de prescripție nefiind întrerupt.
Magistratul judecător a funcționat în cadrul Tribunalului Vaslui în perioada 01.02.1991 - 01.09.2005, dată ultimă la care a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionării.
Magistratul judecător a judecat apelul declarat de către G împotriva sentinței civile nr. 2479/14.03.2001 a Judecătoriei Bârlad, dată în dosarul nr. 1474/2001 având ca obiect contestație la executare, dispunând decizia civilă nr. 855/A/02.10.2001 în dosarul nr. 1849/2001 al Tribunalului Vaslui.
Magistratul judecător a judecat apelul declarat de către (fostă ) împotriva încheierii din 23.12.2002 dată în dosarul nr. 1474/2001 al Judecătoriei Bârlad, județul V, dispunând decizia civilă nr. 68 în ședința din Camera de Consiliu din data de 18 februarie 2003.
Magistratul judecător sus-menționat a judecat și recursul formulat de către pârâtul recurent G împotriva sentinței civile nr. 2905/5.12.2003 dată de Judecătoria Bârlad, județul V în dosarul nr. 4862/2003 având ca obiect contestație la executare dispunând decizia civilă nr. 624/R/09.11.2004 în dosarul nr. 3169/2004.
Însă magistratul judecător nu a judecat apelul civil formulat de către reclamantul și pârâtul G împotriva sentinței civile nr. 2482/04.06.1997 a Judecătoriei Bârlad, județul V în cadrul dosarului nr. 2062/1997 al Tribunalului Vaslui, așa cum a susținut persoana vătămată G, ci decizia civilă nr. 950/A/04.12.1997 în acest dosar s-a dispus de către magistratul judecător.
Pentru aceeași situație de fapt sesizată împotriva magistratului judecător s-a dispus, prin ordonanța procurorului din data de 28.07.2006, în dosarul nr. 123/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, în baza prevederilor art. 29 al. 1 lit. f, art. 42 și art. 45 din Codul d e procedură penală.
Aceeași situație de fapt care constituie obiectul prezentei plângeri a fost cercetată urmare a plângerii penale formulate tot de către G în dosarul penal nr. 103/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI împotriva magistratului judecător. Prin rezoluția procurorului din data de 12.02.2007 s-a dispus, în baza prevederilor art. 228 Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală, neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal.
prescripției penale reglementată de art. 121 Cod penal face inoperantă activitatea de cercetare penală având în vedere caracterul ei legal de cauză care înlătură răspunderea penală.
În temeiul dispozițiilor art. 278 Cod procedură penală, petiționarul G s- adresat cu plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI care prin rezoluția nr. 829/II/2009 din 26 octombrie 2009 fost respinsă ca neîntemeiată.
O nouă plângere a fost înaintată aceluiași parchet al Curții de APEL IAȘI ce a fost trimisă spre soluționare și a fost înregistrată sub nr. 913/45/23 decembrie 2009.
Din conținutul acesteia rezultă că petiționarul a făcut precizări vizând durata instrumentării cauzei și că nu au fost evaluate probele din dosar.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că plângerea de față este nefondată.
Astfel, faptele reclamate au constituit obiect al dosarului penal nr. 103/P/2006 care prin rezoluția din 12 februarie 2007 s-a dispus față de magistratul - judecător - neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal întrucât fapta sesizată nu există.
Prin prezenta rezoluție, în mod corect s-a reținut că raportat momentului pronunțării sentinței civile nr. 2482/4.0+6.1997, a intervenit termenul de prescripție de 5 ani prevăzut de art. 122 lit. Cod penal.
Într-un alt context, hotărârile judecătorești, respectiv actele cu caracter jurisdicțional ale judecătorului nu pot fi considerate elemente constitutive pentru atrage răspunderea penală a autorilor lor.
Potrivit art. 129 din Constituția României, hotărârile judecătorești pot fi atacate de părțile interesate prin căile de atac prevăzute de lege.
Simpla răspundere că hotărârea pronunțată de judecător este nefavorabilă unei părți nu este de natură, în lipsa elementelor obiective și subiective de vinovăție, de săvârșirea unei fapte penale să declanșeze tragerea la răspundere penală a magistratului.
În ceea ce privește pe judecătorul, se constată din actele dosarului că acesta nu a făcut parte din compunerea completului de judecată care să fi soluționat apelul declarat de în contradictoriu cu intimatul așa cum a menționat petiționarul.
Prin urmare, soluția adoptată de procuror - neînceperea urmăririi penale față de judecătorul (art. 10 lit. g Cod procedură penală) și art. 10 lit. c privind pe judecătorul, este temeinică și legală și nu se impune pronunțarea unei din soluțiile înscrise în art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. b și c Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, plângerea de față este nefondată și va fi respinsă ca atare conform dispozițiilor art. 278 ind. 1 alin. 8 lit. Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală petiționarul a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G, domiciliat în B, str. -. -, nr.145, județul V, împotriva rezoluției procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, nr. 386/P/2009 din 16.09.2009, pe care o menține.
Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Dată în ședință publică, azi 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
18.02.2010
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu
