Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 167/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 167/
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcian Marius Istrate
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Public reprezentat prin PROCUROR: - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea plângerii formulată de Biroul Executorului Judecătoresc împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 230/P/2008 din 22 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.
La apelul nominal a răspuns petentul Biroul Executorului Judecătoresc și av. - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar, pentru intimata, lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată plângerea în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Petentul Biroul Executorului Judecătoresc precizează că își menține cele reținute în plângerea formulată
Solicită reținerea cauzei spre judecare pentru infracțiunile sesizate și consideră că la dosar există toate elementele necesare pentru judecarea acestei plângeri.
Av. precizează că în speță există situația când un avocat a redactat o plângere penală în virtutea unui contract de asistență juridică încheiat cu o societate comercială și pentru faptul că s-a dispus neîncepere urmărire penală și au fost respinse căile de atac s-a formulat o plângere împotriva avocatului pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă.
Invocă art. 259 Cod penal și art. 222 alin. 1 Cod procedură penală și precizează că faptul formulării plângerii de un mandatar nu constituie element material al infracțiunii de la art. 259 Cod penal, căci mandatarul (reprezentantul convențional) nu exprimă propria voință în plângere ci voința persoanei reprezentate (mandatantului).
În speță, nu s-a pus în discuție nici măcar formularea plângerii prin mandatar, ci doar redactarea plângerii de către un avocat, cu alte cuvinte îmbrăcarea într-un conținut juridic a plângerii formulată de "" iar în cazul avocatului, faptul redactării unei plângeri la cererea clientului, nu face altceva decât să dea conținut juridic manifestării de voință a clientului în sensul formulării unei plângeri penale.
Arată că sub acest aspect nici măcar nu există o faptă care să i se rețină în sarcină avocatului.
Pe de altă parte, invocă dispozițiile art. 2 din Legea speciale nr. 51/1995 din care rezultă că avocatul apără drepturile și interesele legitime ale clientului său și totodată are dreptul și obligația de a stărui pentru realizarea liberului acces la justiție, dispoziții reglementate și de art. 21 din Constituție, întrucât și formularea unei plângeri penale este o formă pentru realizarea liberului acces la justiție.
Prin urmare, plecând de la acest drept constituțional societatea comercială având în vedere și contractul care a fost încheiat a solicitat redactarea și argumentarea plângerii penale ceea ce avocatul a făcut.
Invocă art. 37 alin. 1 și 6 din Legea nr. 51/1995 și precizează că nu poate fi pusă în discuție o denunțare calomnioasă.
Face referire la unul din motivele pentru care s-a formulat plângerea penală împotriva executorului judecătoresc, respectiv la faptul că, deși "" era creditor garantat al societății agricole "Recolta", creanța acestuia nu a fost luată în considerare de executor iar executarea silită a fost făcută în numele altui creditor ("" SRL) al cărui titlu de creanță, un bilet la ordin, nu era investit cu formulă executorie, neavând prin urmare putere executorie, ori chestiunea investirii biletelor la ordin cu formulă executorie, este una controversată în practica instanțelor judecătorești, ceea ce a impus promovarea de către Procurorul General al României a recursului în interesul legii pentru a se stabili o practică unitară.
Astfel că, nu se poate reține că avocatul a săvârșit vreo infracțiune întrucât s-ar ajunge la situația în care avocații nu ar mai redacta plângeri penale.
Arată că nu poate fi vorba de o învinuire mincinoasă, căci aceasta presupune ca autorul învinuirii cunoscând că faptele nu există în materialitatea lor, face totuși învinuirea. Argumentația în drept în sensul existenței unei infracțiuni nu poate fi mincinoasă, ci poate fi cel mult greșită dar greșeala, sub aspectul vinovăției, ține de culpă, neputând fi asimilată relei credințe sau intenției.
Menționează că împotriva executării silite făcute de BEJ există în curs de judecată o contestație la executare, aflată în faza recursului, nefiind pronunțată o hotărâre irevocabilă.
Solicită respingerea plângerii formulate și depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea plângerii formulate de BEJ.
Precizează că ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați este temeinică și legală și că fapta prev. de art. 259 Cod penal trebuie să fie comisă cu intenție, ori din cercetările efectuate în cauză nu a rezultat intenția făptuitoarei, aceasta fiind apărător și întocmind plângerea în urma prezentării de către firmă a documentelor necesare.
Consideră că nu există elementele constitutive ale săvârșirii infracțiunilor reclamante de către petent împotriva făptuitoarei, neexistând intenția.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față,
Examinând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 230/P/2008 din 22.08.2008 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, avocat în cadrul Baroului G, pentru infracțiunea de "denunțare calomnioasă" prevăzută de art. 259 Cod penal.
Prin aceeași ordonanță s-a dispus disjungerea față de făptuitorii și SC SA G, cercetați pentru infracțiunea de "denunțare calomnioasă" prevăzută de art. 259 Cod penal și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Pentru a da această soluție procurorul a reținut următoarele:
La data de 17.06.2008, persoana vătămată, în calitate de executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorului Judecătoresc, a formulat plângere împotriva făptuitorilor, avocat, administrator al "" G și "" G pentru infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută în art. 259 Cod penal.
În plângere, persoana vătămată a arătat că, în calitate de executor judecătoresc, a procedat la efectuarea unei executări silite împotriva debitoarei Societatea Agricolă "Recolta " cu sediul în comuna, județul G, la cererea creditoarei " Com" SRL Avocatul, în numele "", a intervenit în cadrul executării, conform adresei nr. 504 din 24 iunie 2007, prin care și-a făcut cunoscute intențiile de a înainta plângere împotriva executorului.
Ulterior, avocatul a formulat contestație la executare, contestație care a fost respinsă de Judecătoria Galați în dosarul nr- și în paralel plângere penală împotriva executorului judecătoresc la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 361/P/2007 din 1 2007 s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prevăzută în art. 246 Cod penal față de executorul judecătoresc.
Avocatul a formulat, în numele "" și, plângere împotriva rezoluției menționate mai sus, plângere care a fost respinsă de Curtea de Apel Galați prin sentința penală nr. 62/F din 11 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-.
Făptuitorii au declarat recurs, care a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 5 iunie 2008 (dosar nr-).
Efectuându-se cercetări s-au stabilit următoarele:
"" Gaf ormulat plângere împotriva executorului judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 246 Cod penal.
În motivarea plângerii, "" a arătat că executorul judecătoresc a pus în executare în mod ilegal un titlu executoriu și nu a împărțit corect prețul obținut din vânzare.
Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați nr. 361/P/2007 din 1 2007, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută în art. 246 Cod penal, în temeiul art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. b Cod procedură penală.
S-a reținut că activitatea executorului judecătoresc de a pune în executare un titlu executoriu a fost legală, iar fapta sesizată nu constituie abuz în serviciu ce îmbracă forma legală în care trebuia să se înscrie activitatea de executare silită.
În sarcina avocatului nu s-a putut reține infracțiunea de denunțare calomnioasă prevăzută în art. 259 Cod penal, pentru următoarele considerente:
Avocatul a fost împuternicit de reprezentantul legal al "" G să efectueze activitățile prevăzute în art. 3 din Legea nr. 51/1995, printre care se numără și redactarea de acte juridice, asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești și a organelor de urmărire penală.
În conformitate cu art. 2 din același act normativ, avocatul are dreptul să promoveze și să apere drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.
Potrivit art. 37 alin. 6 din același act normativ, avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. 5, în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de justiție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului.
În altă ordine de idei, potrivit art. 259 alin. 1 Cod penal, pentru existența infracțiunii de denunțare calomnioasă este necesar, ca pe plan subiectiv, făptuitorul să fie de rea-credință, adică să aibă reprezentarea că acuzațiile sale nu corespund realității (în același sens, Curtea Supremă de Justiție, Secția penală, decizia nr. 2153/1995, Dreptul nr. 8/1996, pag.141-142).
În speță, avocatul s-a dovedit a nu fi de rea-credință, atâta timp cât în raport cu datele și actele prezentate de "" G, a avut reprezentarea că executorul judecătoresc a pus în executare în mod ilegal un titlu executoriu și nu a împărțit corect prețul obținut din vânzare.
Împrejurarea că în cauză s-a adoptat o soluție de netrimitere în judecată nu prezintă relevanță, atâta timp cât plângerea a fost făcută cu bună-credință, avocatul fiind convins, din datele ce le deținea, că plângerea este conformă cu realitatea (în același sens, Drept penal român.Partea specială, Casa de Editură și Presă "Șansa" SRL B, 1992, pag.206).
În atare condiții s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de avocatul.
În ceea ce îi privește pe făptuitorii și "" s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, căruia îi revine competența de a continua cercetările.
Împotriva acestei ordonanțe în termen legal a formulat plângere petentul BEJ plângere care a fost respinsă prin ordonanța nr. 965/II/2/2008 din 17.09.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel reținându-se că ordonanța atacată este legală și temeinică întrucât nu s-a dovedit că avocatul a acționat cu rea credință.
Împotriva ordonanței nr. 122/P/2007 din 14.11.2007, în termen legal și în conformitate cu prevederile art. 2781alin. 1 Cod procedură penală, a formulat plângere petentul BEJ înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr- din 25.09.2008.
În susținerea plângerii sale petentul a reiterat aspectele arătate în sesizarea sa și a apreciat că în cauză există elementele necesare tragerii la răspundere penală a avocatei pentru infracțiunea de "denunțare calomnioasă" prevăzută de art. 259 Cod penal.
Plângerea formulată de petent este nefondată, urmând a fi respinsă.
Analizând plângerea formulată de petent și ordonanța atacată de acesta Curtea constată că în mod justificat s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de avocatul întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de "denunțare calomnioasă" prevăzută de art. 259 Cod penal sesizată de petent.
Astfel Curtea constată că în speță nu poate fi angajată răspunderea penală a avocatului care, mandatat fiind de către clientul său și având reprezentarea că activitatea desfășurată de petent în calitate de executor judecătoresc nu este în întregime legală, a formulat o plângere penală împotriva acestuia din urmă pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor".
În aceste sens trebuie avute în vedere prevederile art. 37 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat conform cărora "avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea prevederilor alin. (5), în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului."
De asemenea trebuie să se țină seama de faptul că în speță nu s-a făcut dovada că avocatul a fost de rea credință, în sensul că a avut reprezentarea că acuzațiile sale nu corespund realității ci dimpotrivă a fost convins, din datele pe care le deținea de la partea căreia îi acorda asistență juridică, că plângerea formulată este conformă cu realitatea.
În acest fel în speță nu se poate vorbi despre o "învinuire mincinoasă" în sensul art. 259 Cod penal ci despre o interpretare diferită a actelor de executare efectuate de petent, acte care au fost apreciate de intimata avocat ca fiind nelegale și care au determinat-o să formuleze respectiva plângere penală pentru infracțiunea de "abuz în serviciu contra intereselor persoanelor".
Față de cele de mai sus arătate întrucât din actele dosarului nu se poate reține că faptele sesizate de petent întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de "denunțare calomnioasă", Curtea constată că rezoluția procurorului de neîncepere a urmăririi penale față de avocatul este temeinică și legală astfel că va respinge ca nefondată ordonanța formulată împotriva acestei rezoluții de petentul BEJ, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat conform art. 192 al. 2 Cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE ca nefondată plângerea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale nr. 230/P/2008 din 22 august 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, menținând rezoluția atacată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentul Biroul Executorului Judecătoresc și 10 zile de la comunicare pentru intimata.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 2008.
PREȘEDINTE,
Judecător - - -
Grefier,
Red. /10 decembrie 2008,
Tehnored.
2 ex./15 decembrie 2008;
Președinte:Marcian Marius IstrateJudecători:Marcian Marius Istrate
