Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 169/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 169
Ședința publică din data de 06 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 Cod procedură penală de petenta domiciliată în P,-, județul P împotriva rezoluției nr. 462/P/2008 din 29.01.2009 și a rezoluției nr. 603/II/2/2009 din 21.05.2009, adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în dosarul nr. 462/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns petenta și intimata, ultima reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform împuternicirii avocațiale emisă în baza contractului de asistență juridică nr. 304/09.10.2009 aflată la fila 29 dosar, lipsă fiind făptuitorii, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, petenta și intimata prin apărător ales, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat, solicitând să se constate cauza în stare de judecată.
Curtea, luând act de susținerile părților în sensul că nu au cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea plângerii.
Avocat având cuvântul pentru intimata precizează că împotriva aceleași rezoluții s-au formulat două plângeri, formându-se două dosare, din care unul este soluționat de Curtea de APEL PLOIEȘTI prin sentința penală nr. 121/12 august 2009 rămasă definitivă prin nerecurare. Ca atare, cauza a rămas fără obiect.
Petenta, având cuvântul arată că în dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTIs -a soluționat numai plângerea soțului său, nu și plângerea sa.
La data de 11.06.2008 intimații au venit pe proprietatea sa, au efectuat acte de executare silită abuziv, ea neavând către familia nicio datorie.
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI nu a soluționat plângerea penală formulată de ea.
Depune la dosar note de ședință.
Avocat având cuvântul în replică arată că a depus la dosar sentința penală din dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI, din dispozitivul acesteia rezultând că plângerile sunt formulate de ambii petenți, dosarul având același obiect ca și cauza de față și consideră că plângerea formulată a rămas fără obiect și ca atare este inadmisibilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită respingerea plângerii formulate de petenta ca inadmisibilă, în cauză existând autoritate de lucru judecat.
În dosarul nr- al Curții de APEL PLOIEȘTIs -a soluționat prin sentința penală nr. 121/12.08.2009, plângerea formulată de petenții și împotriva aceleași rezoluții nr. 462/P/2008 din 29.01.2009 și a rezoluției nr. 603/II/2/2009 din 21.05.2009. Sentința a rămas definitivă prin nerecurare.
Concluzii de respingere a plângerii formulate de petenta, ca inadmisibilă.
Petenta având cuvântul precizează că în cauză nu este autoritate de lucru judecat, ea nefiind parte în dosarul nr-.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr- din 5 iunie 2009, petenta a formulat în temeiul disp. art.2781cod proc. penală plângere împotriva rezoluțiilor nr.603/II/2/2009 din 26 mai 2009, nr.462/P/2008 din 29.01.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și nr.179/II/2/2009 a Procurorului General, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale a intimaților, executor judecătoresc, pentru infracțiunilor prev. de art.246 și art.192 alin.2 cod penal, avocat în cadrul Baroului P, agent în cadrul Poliției Municipiului P - Secția nr.5 și, persoană fizică, cercetați sub aspectul infracțiunii prev. de art.192 alin.2 cod penal.
Petenta a susținut că rezoluțiile atacate sunt nelegale și netemeinice, deoarece plângerea sa nu a fost cercetată spre o corectă soluționare, având în vedere aspectele penale pe care le-a reclamat.
A mai arătat că faptele penale pentru care a formulat plângere penală au afectat-o în mod direct și că plângerea sa se referă la cu totul alte aspecte decât cea a soțului ei.
Pentru soluționarea plângerii s-a solicitat dosarul de urmărire penală în care s-au emis rezoluțiile atacate, constatându-se că acesta se afla atașat deja la un alt dosar al Curții de APEL PLOIEȘTI nr-.
Totodată verificându-se acest dosar se constată că prin sentința penală nr. 121/12.08.2009 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondate plângerile formulate de petenții și, împotriva rezoluțiilor nr. 462/P/2008 din 29 ianuarie 2009, nr. 179/II/2/2009 din 17 februarie 2009 și nr. 603/II/2/2009 din 21 mai 2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, menținând rezoluțiile atacate.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Prin rezoluția nr.462/P/2008 din 29 ianuarie 2009 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, în temeiul disp. art.228 alin.4 rap. la art.10 lit.a) și d) cod proc. penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de:, executor judecătoresc în municipiul P - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 și art.192 alin.2 cod penal, avocat în Baroul Prahova, agent în cadrul Poliției P-Secția nr.5 și, persoană fizică, sub aspectul infracțiunii prev. de art.192 alin.2 cod penal, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora (lipsind condițiile de existență ale ambelor laturi), precum și față de, comisar- de poliție în cadrul P, cu privire la infracțiunile prev. de art.246 și art.264 cod penal, întrucât faptele sesizate nu există.
Procurorul a reținut că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale faptelor reclamate de petentul, întrucât pătrunderea făptuitorilor în domiciliul acestuia s-a realizat în mod legal, respectiv în scopul recuperării unui debit, iar administratorul fiind cel care încasează cotele de contribuție la întreținere, exista posibilitatea ca executorul judecătoresc să procedeze la executarea silită în sensul prevederilor art.426 cod proc. civilă, care face vorbire de identificarea la domiciliul debitorului a averii acestuia și să pună sub peceți sau sub pază bunurile urmăribile.
Totodată, s-a reținut că prezența agentului de poliție din cadrul Poliției municipiului Paa vut loc în condiții de legalitate, întrucât dispozițiile art.3732alin.1 cod proc. civilă prevăd că atunci când executorul judecătoresc consideră necesar organele de poliție sunt obligate să-i acorde concursul la îndeplinirea efectivă a executării silite și în cauză intimata a solicitat în scris sprijinul acestora.
Și participarea creditoarei și a avocatei acesteia la procedura de executare s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Procurorul a reținut că petenții și soția sa au formulat plângeri și către Inspectoratul General al Poliției Române care le-a înaintat la nivelul P, solicitând lămuriri asupra modului de acțiune al polițiștilor care au însoțit-o pe făptuitoarea la data de 11 iunie 2008 la domiciliul acestora și fiind nemulțumit de cercetările efectuate, a depus o plângere penală și împotriva comisarului, pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului și abuz în serviciu contra intereselor persoanelor fizice.
Pe baza cercetărilor actelor efectuate în cauză, procurorul a reținut că faptele reclamate nu există.
Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat plângere în baza art.275-278 cod proc. penală și Procurorul General din cadrul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin rezoluția nr.179/II/2/009 din 17 februarie 2009 respins-o ca neîntemeiată, cu motivarea că probele administrate în cauză nu au dovedit existența infracțiunilor reclamate.
De asemenea, prin rezoluția nr.603/II/2/2009 din 21 mai 2009 Procurorul General adjunct, verificând plângerea petentei, adresată direct instanței (la 9.03.2009) împotriva rezoluției nr.462/P/2008 a procurorului de caz, așa cum s-a dispus prin sentința nr.62/8.04.2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a respins-o ca tardiv formulată, întrucât plângerea a fost comunicată persoanei care a formulat plângere, respectiv soțului acesteia, la data de 29.01.2009.
În continuarea motivării Curtea a constatat că soluția de neîncepere a urmăririi penale a intimaților, executor judecătoresc, pentru infracțiunile prev. de art.246 cod penal și art.192 alin.2 cod penal, a avocatei, a lucrătorului de poliție și a persoanei fizice, cercetați sub aspectul infracțiunii de violare de domiciliu și a comisarului pentru infracțiunile prev. de art.246 cod penal și art.264 cod penal, este legală și temeinică, neexistând nici un indiciu care să justifice tragerea la răspundere penală pentru faptele sesizate.
făptuitorilor în data de 11 iunie 2008 în domiciliul petentului s-a realizat pentru recuperarea unui debit asupra Asociației de proprietari ale cărei fonduri bănești le administra acesta, astfel că nu se poate reține afirmația petenților că pătrunderea s-a făcut fără drept.
În cursul procedurii de executare silită executorul judecătoresc are dreptul să pătrundă în domiciliul debitorului conform art.417 cod proc. civilă, legiuitorul reglementând posibilitatea ca executorul să sechestreze bunurile din locuința debitorului.
În speță, făptuitoarea, însoțită în mod procedural de către creditor și avocatul acesteia, a pătruns in domiciliul reprezentatului debitoarei, în vederea realizării obiectului executării silite, fără a se încălca vreo normă legală.
Din lucrările dosarului rezultă că s-a încercat executarea silită însă nu s-a dat curs somațiilor emise de executor și acesta a solicitat sprijinul lucrătorilor de poliție, potrivit art.3732alin.1 cod proc. civilă, astfel că prezenta făptuitorului alături de executorul judecătoresc s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Așa fiind, Curtea a constatat că nu sunt elemente care să contureze existența infracțiunilor sesizate de petenți și nici nu s-a făcut dovada că executorul judecătoresc ar fi încălcat atribuțiile de serviciu sau că a acționat cu rea credință și nici nu a urmărit să cauzeze vătămări ale intereselor petenților.
S-a mai arătat că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executare dă dreptul persoanei vătămate prin actele de executare să formuleze contestație la executare potrivit art.399 alin.1 cod proc. civilă, urmând ca în ipoteza constatării nelegalității vreuneia dintre acestea să se procedeze la anulare. Pretinsele nereguli invocate de petenți ar fi putut așadar constitui eventuale motive ale contestației la executare, dar nu pot conduce la atragerea răspunderii penale a executorului judecătoresc sau a persoanelor care l-au însoțit pe acesta, așa cum s-a solicitat.
În final, s-a apreciat că în mod corect procurorul a reținut prin rezoluțiile atacate că nu subzistă nici infracțiunea de favorizare a infractorului, reclamată a fi comisă de către comisarul, întrucât pentru existența acesteia este necesar să se fi săvârșit anterior o infracțiune de către cel favorizat, ori în cauză această situație premisă nu există.
S-a mai susținut că petenta a formulat plângere împotriva rezoluției nr.462/P/2008 din 29.01.2009 direct la instanță la data de 9.03.2009, cu toate că soluția de netrimitere în judecată a fost comunicată soțului său la data de 31 ianuarie 2009, singurul care a sesizat parchetul, și drept urmare, în mod corect Procurorul General Adjunct prin rezoluția nr.603/II/2/2009 din 21 mai 2009, respins-o ca tardiv formulată, întrucât la data de 9 martie 2009 expirase termenul de 20 de zile prev. de art.2781cod proc. penală.
Ca atare, s-au apreciat criticile formulate de petenții și ca fiind neîntemeiate în raport de aspectele sus-arătate și pe cale de consecință rezoluțiile de neîncepere a urmăririi penale ca fiind legale și temeinice.
Revenind la cauza de față, curtea constată că rezoluția nr.462/P/2008 cât și rezoluția procurorului ierarhic superior nr. 603/II/2/2009 din 17 februarie 2009, au fost supuse controlului judecătoresc, în sensul că împotriva acestora aceeași petentă s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278/1 la C.P.P. instanța de judecată, respectiv la Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Plângerea a fost înregistrată, așa cum s-a arătat mai sus sub nr- din 28 mai 2009, pronunțându-se sentința penală 121/12.08.2009 de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Împotriva acestei sentințe, petenta din prezenta cauză nu a exercitat calea de atac a recursului, hotărârea rămânând definitivă prin nerecurare, așa cum rezultă din verificările efectuate in evidențele Curții de APEL PLOIEȘTI.
Susținerea petentei că în realitate plângerea sa penală se referă la fapte și vătămări diferite de cele invocate de soțul său în plângerea sa și că aceasta nu ar primit o rezolvare prin soluția dată de parchet - nr.462/P/ 2008 este contrazisă chiar de faptul că a înțeles să o atace printr-o plângere făcută în comun cu soțul său în baza art. 278/1 asupra C.P.P. căreia a fost dispusă soluția adoptată prin sentința penală nr. 121/12.08.2009 pronunțată de către Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Ca atare, cum în cauză aceeași petentă a mai formulat o altă plângere împotriva aceleiași soluții de neurmărire penală 462/P/ 2008 și nr. 603/II/P/2009 adoptate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, plângere ce a fost respinsă de instanța de judecată ca nefondată, curtea apreciază că plângerea de față este inadmisibilă.
Exercitarea unei noi plângeri împotriva aceleiași soluții de neurmărire penală, pentru aceleași motive de fapt si de drept care au mai fost deja supuse controlului judecătoresc pe calea procedurii prev. de art. 278/1 C.P.P. soluția rămânând definitivă prin nerecurare și intrând în puterea lucrului judecat, este apreciată de către curte ca inadmisibilă, sens in care plângerea de față va fi respinsă prin reținerea incidenței art.278/1 alin.8 lit. C.P.P.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției nr. 603/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 06 noiembrie 2009.
Președinte,
Grefier,
Red. DG
Tehnored.
2 ex./24.11.2009
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu
