Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 172/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 172
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihai Viorel Tudoran
Grefier - - -
*****
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind soluționarea plângerea penală formulată în baza art. 278/1 Cod procedură de petentul, fiul lui și al lui, născut la 20 Iulie 1969, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva ordonanței nr. 140 /P/2009 din data de 29.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești precum și a rezoluției nr. 695/II/2/2009 din data de 11.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații-făptuitori G,.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: petentul, lipsind intimații făptuitori G, pentru care a răspuns avocat ales, domnul avocat G, din cadrul Baroului D, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 81 din 14.07.2009, fila 8 dosar, și.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Petentul, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea fondului.
Avocat G, apărătorul intimaților făptuitori G și, depune la dosar o copie de pe încheierea din Camera de Consiliu din 21.10.2009 dată de Judecătoria Târgoviște, comunică un exemplar și reprezentantului Ministerului Public, arătând că un exemplar a fost comunicat și petentului de către instanță.
De asemenea, având cuvântul, solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea fondului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbaterea fondului.
Curtea, ia act că nu sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea fondului.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii formulate, arătând că în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1578/2007 din 17.01.2008 al Judecătoriei Târgoviștes -a reținut o situație de fapt greșită și contrară realității.
De asemenea, apreciază că dosarul nr. 4838,- al Curții de Apel Ploieștia fost soluționat de către un complet nelegal constituit.
Susține că faptele pentru care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu au fost cercetate, solicitând efectuarea de cercetări.
Avocat G, având cuvântul pentru intimații G și, solicită respingerea plângerii penale formulată de petent în temeiul art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală, apreciind ordonanța nr. 140 /P/2009 din data de 29.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești precum și a rezoluției nr. 695/II/2/2009 din data de 11.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca fiind temeinice și legale.
Solicită să fie avute în vedere disp. art. 420 alin. 1 Cod procedură penală cu privire la conținutul mandatului de executare, susținând că acesta nu trebuie să conțină situația de fapt, așa cum solicită petentul.
De asemenea, arată că în ceea ce privește mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1578/2007 din 17.01.2008 al Judecătoriei Târgoviște, în opinia sa fapta nu există, neputând fi vorba de săvârșirea vreunei infracțiuni, ci o eroare materială ce a fost îndreptată prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21.10.2009, așa cum rezultă din înscrisul depus la dosar.
Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunilor sesizate de către petent, motiv pentru care solicită respingerea plângerii penale ca nefondată.
CURTEA,
Asupra cererii penale de față;
Prin ordonanța nr. 140/P/2009 din data de 29.05.2009 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus neînceperea urmăririi penale față de G, magistrat judecător la Judecătoria Târgoviște și, grefier la Judecătoria Târgoviște, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptelor le lipsește unul din elementele constitutive al infracțiunilor, în speță latura subiectivă, astfel că acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare.
Neînceperea urmăririi penal față de și, magistrați judecători la Judecătoria Târgoviște;, magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că fapta nu există, astfel că acțiunea penală nu a putut fi pusă în mișcare.
De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei față de, și, magistrați judecători la Curtea de Apel Ploiești și, grefier la Curtea de Apel Ploiești, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penală și criminalistică.
Pentru a pronunța soluțiile respective Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia reținut următoarea situație:
, deținut în Penitenciarul Ploiești în executarea unei pedepse privative de libertate de trei ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 618 din 12.10.2007 a Judecătoriei Târgoviște, a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraților judecători și procurori, precum și a grefierilor a infracțiunilor anterior arătate, susținând că magistratul și grefierul care au întocmit mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1578/2007 din 17.01.2008, în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște au reținut o situație contrară realității, iar ulterior au trimis mandatul de executare la locul de deținere.
Magistrații judecători, și, precum și grefierul de ședință, care au constituit completul de judecată ce a soluționat dosarul nr. 4838,- al Curții de Apel Ploiești, și-au exercitat atribuțiile de serviciu în mod abuziv cu privire la modul de efectuare a cercetării judecătorești și a hotărârii pronunțate.
Magistratul judecător și magistratul procuror și-au exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în legătură cu soluționarea dosarului penal nr- al Judecătoriei Târgoviște, în sensul că magistratul procuror era incompatibil să participe la judecarea cauzei, întrucât mai participase într-o altă cauză.
Magistratul, care a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul nr- nu i-a permis să vorbească la judecarea cauzei, supunându-i că-l va amenda dacă va vorbi și, înainte de a pronunța încheierea de ședință din data de 29.01.2009, nici măcar "nu a deschis dosarul".
Raportat la actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2989/P/2007 din 31.07.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - art. 209 alin. 1 lit. e, g, i Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în noaptea de 05/06.07.2007 a pătruns prin escaladarea gardului împrejmuitor, în stâna părții vătămate din comuna D de unde a sustras trei cabaline, după care s-a deplasat pe islazul comunei, comuna Tătărani de unde a sustras o altă cabalină aparținând părții vătămate. A fost depistat pe raza comunei D de către organele de poliție.
Atât în cursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească, a recunoscut comiterea faptei, așa cum a fost reținută în actul de inculpare, fiind condamnat prin sentința penală nr. 618 din 12.10.2007 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin respingerea apelului și recursului.
În căile de atac promovate a solicitat redozarea pedepsei, susținând că pedeapsa aplicată este prea mare.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești G judecător delegat executări penale au emis mandatul de executare al pedepsei nr. 1578/2007 din 17.01.2008 în care au reținut ca situație de fapt că: "în noaptea de 05/06 iulie 2007 inculpatul a pătruns, prin escaladarea gardului, pe islazul comunal situat pe raza comunei D, destinat folosinței tuturor sătenilor și a sustras patru cabaline aparținând părților vătămate și ".
Raportat la această situație de fapt, s-a constatat că magistratul judecător și grefierul au indicat în mod greșit localitatea de unde a sustras cabalinele, respectiv D în loc de - D și Tătărani, acțiune ce se circumscrie laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 289 Cod penal.
Însă, în ceea ce privește latura subiectivă, nu există elemente din care să rezulte intenția celor doi, afirmație întemeiată pe împrejurarea că aceștia, în mod greșit, au reținut ca loc al comiterii infracțiunii localitatea în care acesta a fost depistat de către organele de poliție.
Reținerea în mandatul de executare al pedepsei a localității în care a fost depistat în loc de localitatea de unde a sustras bunurile nu poate fi decât o eroare materială fără consecințe în ceea ce privește existența faptei și săvârșirea ei cu vinovăție de către aceasta.
Magistratul judecător a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște având ca obiect contestația la executare împotriva mandatului de executare anterior amintit.
La data de 29.01.2009 a formulat cerere de recuzare a magistratului procuror cu motivarea că acesta a participat și la judecarea altor cauze în care acesta a fost condamnat.
După formularea cererii de recuzare, magistratul judecător, prin încheierea de ședință pronunțată în ședința nepublică în data de 29.01.2009 a respins cererea de recuzare.
Soluționarea cererii de recuzare de către magistratul judecător a fost făcută cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Ulterior, prin sentința penală nr. 47 din 16.02.2009 magistratul judecător în acord cu concluziile procurorului de ședință a respins contestația la executare cu motivarea că susținerile "invocate de contestator, prin care acesta a arătat că i-a fost comunicată doar în extras hotărârea de condamnare și că există neconcordanțe între rechizitoriu și situația de fapt reținută de instanță cu privire la locul săvârșirii infracțiunii" nu se încadrează în dispozițiile expres și limitativ prevăzute de art. 461 Cod procedură penală privind cazurile în care poate fi folosită contestația la executare.
Înscrisurile depuse de la Judecătoria Moreni în dosarul nr-, înscrisuri apreciate de această instanță ca fiind utile soluționării cauzei, au fost avute în vedere, cu siguranță, de magistratul judecător.
Magistratul judecător a efectuat cercetarea judecătorească în dosarul nr- al Judecătoriei Târgoviște, care a avut ca obiect contestația la executare formulată la același mandat de executare, motivul invocat fiind acela că în mandat s-a reținut o situație de fapt.
Prin sentința penală nr. 407 din 13.10.2008, magistratul judecător a respins contestația formulată.
Ministerul Publica fost reprezentat la judecarea cauzei de către magistratul procuror.
Hotărârea pronunțată de către magistratul judecător a fost menținută de instanța de control, respectiv Tribunalul Dâmbovița, care prin decizia penală 1 din 01.01.2009 a respins ca nefondat recursul declarat de către, cu motivarea că "situația la care face trimitere recurentul contestator, aceea de reținere a unei situații de fapt în cuprinsul mandatului de punere în executare a pedepsei închisorii, stabilită prin sentința penală nr. 618/12.10.2007, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr-, rămasă definitivă în urma respingerii apelului și recursului pe care le-a exercitat, care se confirmă, nu poate fi îndreptată în procedura pe care le a inițiat-o în condițiile în care dispozițiile art. 461 Cod procedură penală nu reglementează o asemenea posibilitate ".
Concluzionând, nu există indicii din care să rezulte că magistrații judecători și procurori, și-au exercitat atribuțiile conferite de lege cu rea-credință sau gravă neglijență.
De altfel, potrivit art. 17 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată, cu modificările și completările ulterioare, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale.
În ceea ce privește măsurile dispuse pe parcursul judecării procesului, dosarul aflându-se în curs de soluționare, orice apreciere asupra legalității și temeiniciei măsurilor dispuse de completul de judecată fiind contrare independenței judecătorului în soluționarea cauzei.
Prin rezoluția nr. 695/II/2/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești din data de 11.06.2009 s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de către deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva soluției adoptate.
S-a reținut că mai sus menționata soluție este legală avându-se în vedere următoarele considerente:
G, judecător delegat la executări penale și, grefier executări penale la Judecătoria Târgoviște au emis mandatul de executare a pedepsei nr. 1578/2007 la 17.01.2008 în care au reținut ca situație de fapt că inculpatul a pătruns, prin escaladarea gardului, pe islazul comunal situat pe raza comunei D și a sustras patru cabaline aparținând părților vătămate și.
Este evident că mențiunea referitoare la locul unde inculpatul a sustras cabalinele, mențiune efectuată în mandatul de executare al pedepsei este necorespunzătoare adevărului, însă această mențiune nu a fost făcută cu intenție, ci din culpă, situație în raport de care nu se poate reține, sub aspectul subiectiv, săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 289 Cod penal și art. 291 Cod penal.
Actele premergătoare efectuate în cauză nu au stabilit că în sarcina magistraților judecători și, care au soluționat dosarele nr- și respectiv nr- ale Judecătoriei Târgoviște, dosare care au avut ca obiect contestațiile la executare formulate la același mandat de executare, nu se poate reține că și-au îndeplinit defectuos, cu știință atribuțiile de serviciu. De altfel, sentința penală nr. 407/2008 pronunțată în dosarul nr- a fost menținută și de Tribunalul Dâmbovița.
Nici sarcina magistratului procuror, care a formulat concluzii de respingere a contestațiilor în cele două dosare, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii prev. de art. 246 Cod penal.
Și împotriva acestei rezoluții a formulată plângere persoana vătămată apreciind-o ca nelegală și netemeinică. Această persoană a arătat că în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1578/2007 din 17.01.2008 al Judecătoriei Târgoviștes -a reținut o situație de fapt greșită și contrară realității.
A susținut că faptele pentru care a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nu au fost cercetate, solicitând efectuarea de cercetări.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea, în acord cu reținerile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, constată că plângerea este nefondată, din actele premergătoare efectuate în cauză nerezultând săvârșirea infracțiunilor sesizate de către petent de către vreuna dintre persoanele pentru care organul de parchet era competent să desfășoare cercetări.
Se observă cu ușurință pentru orice persoană de bună credință că mențiunea efectuată în mod greșit în cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1578/2007 din 17.01.2008 cu privire la locul săvârșirii infracțiunii comise de către reprezintă o simplă eroare de redactare, eroare care a fost remediată prin încheierea din 21.10.2009 a Judecătoriei Târgoviște.
De aici însă și până la a califica împrejurarea respectivă ca fiind o infracțiune de fals intelectual prev. de art. 289 alin. 1 Cod penal este o cale lungă care nu poate fi parcursă, prima condiție care ar trebui să fie îndeplinită în cauză și anume vinovăție sub forma intenției lipsind cu desăvârșire din partea făptuitorilor G și.
Drept consecință, nici infracțiunea subsecventă aceea de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal nu poate fi reținută pentru aceleași considerente.
În ceea ce privește infracțiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor prev. de art. 246 Cod penal pentru a fi fost comisă de către și și ceilalți judecători și de în calitate de procuror implicate ulterior în soluționarea unor contestații la executare vizând aspectul criticat nu se poate identifica sub nicio formă măcar vreun indiciu al respectivei infracțiuni, câtă vreme aceste persoane n-au făcut altceva decât să-și exercite atribuțiile cu care au fost investiți, doar prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege putându-se cenzura dispozițiile și aprecierile acestora.
Drept urmare, față de cele astfel reținute, în temeiul art. 278/1 alin. 8 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge plângerea formulată de petentul.
Având în vedere și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul, fiul lui și, născut la 20.07.1969, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva ordonanței nr. 140 /P/2009 din data de 29.05.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești precum și a rezoluției nr. 695/II/2/2009 din data de 11.06.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimații G, judecător la Judecătoria Târgoviște, grefier la Judecătoria Târgoviște, judecător la Tribunalul Dâmbovița, judecător la Judecătoria Târgoviște și, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, ca nefondată.
Obligă petentul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare efectuate de stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părți de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 noiembrie 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
4 ex/27.11.2009
red.
Tehnored. ET
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3113/2006.
Președinte:Mihai Viorel TudoranJudecători:Mihai Viorel Tudoran
