Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 174/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 174/R/2008
Ședința publică din 27martie 2008
PREȘEDINTE: Soane Laura
JUDECĂTOR 2: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe G - președintele instanței
Procuror:
Grefier:
S-a luat în examinare recursul penal declarat de partea vătămată,. în O,-,. 6, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 360/A din 30 noiembrie 2007 Tribunalului Bihor, prin care s-a menținut sentința penală nr. 733 din 7 mai 2007, privind pe inculpatul, cercetat sub aspectul comiterii infracțiunii de tulburare în posesie, prev. și ped. de art. 220 alin. 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat partea vătămată recurentă personal și asistat de apărătorul său ales, av. și inculpatul intimat personal și asistat de apărătorul său ales, av..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau cereri prealabile, instanța a acordată părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul părții vătămate intimate a precizat că înțelege să susțină recursul și împotriva încheierii Judecătoriei Oradea, prin care, în temeiul dispozițiilor art. 278/1 alin. 8 lit. c Cod procedură penală s-a dispus, ca urmare a desființării ordonanței procurorului, punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul. A arătat că recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 385/9 punctele 2, 10 și 19 Cod procedură penală și că principala cerere este aceea de casare a hotărârilor pronunțate în cauză, precum și a încheierii din 6 noiembrie 2006 Judecătoriei Oradea și de trimitere a cauzei la instanța de fond. A arătat că, în mod greșit, deși procesul penal se desfășoară în contradictoriu, după învestirea instanței cu plângerea formulată de petentul, nu s-a dispus și citarea părții vătămate. În subsidiar a solicitat casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, care nu s-a pronunțat asupra fondului apelului, respectiv asupra cererii de schimbare a încadrării juridice. Printr-o altă cererea subsidiară, s-a solicitat casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de petent, arătând că acestea nu avea aptitudinea de a sesiza instanța printr-o plângere împotriva actelor procurorului.
Apărătorul inculpatului intimat a solicitat respingerea recursului declarat de partea vătămată care, așa cum s-a precizat, vizează și încheierea Judecătoriei Oradea din 6 noiembrie 2006. invocat dispozițiilor art. 385/10 alin. 1, 2 și 2/1 Cod procedură penală, respectiv faptul că motivele de recurs nu au fost depuse cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, condiții în care instanța nu poate să ia în considerare decât cazurile care, potrivit art. 385/9 alin. 3, se iau în considerare din oficiu. Sub acest aspect, a arătat că, în nici un caz, instanța nu poate analiza motivul de casare prevăzut la art. 385/9 punctul 21 Cod procedură penală, respectiv necitarea părții vătămate de către prima instanță, anterior reținerii cauzei spre judecare. A mai arătat că în cauză, inculpatul avea calitatea procesuală necesară atacării soluției procurorului și că, potrivit dispozițiilor art. 278/1 alin. 4 Cod procedură penală, citarea persoanei vătămate anterior reținerii cauzei spre judecare nu era necesară.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză, inclusiv a încheierii din 6 noiembrie 2006 Judecătoriei Oradea și trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe, care a procedat la judecarea cauzei în lipsa unei părți, care nu a fost legal citată. A apreciat că alineatul 4 al art. 278/1 Cod procedură penală este deficitar redactat, nefiind luat în seama și un caz ca cel în speță, când plângerea împotriva soluției este formulată de persoana față de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Inculpatul intimat a solicitat să se ia act de concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 733 din 7 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradeas -a hotărât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală rap. la art. 10 lit. Cod procedură penală, achitarea inculpatului, fiul lui și, ns. la 07.04.1956 în, județ B,. în O, str. - nr. 17A, - 18,. 6, județ B, CNP - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 2 Cod penal.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 192 alin. 1 pct. 1 lit. a Cod procedură penală partea vătămată, fiul lui și, ns. la 09.09.1939,. în O,-,. 6, județ B, CNP -, a fost obligată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În baza art. 193 alin. 5 Cod procedură penală partea vătămată a mai fost obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 7.11.2005 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea plângerea formulată de către partea vătămată împotriva inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de amenințare, tulburare în posesie și insultă, plângerea având ca obiect infracțiunile prev. și ped. de art. 193 și art. 205.penal fiind înaintată spre soluționare Judecătoriei Oradea. În cuprinsul plângerii, partea vătămată arată că în data de 5.10.2005, când partea vătămată s-a deplasat să recolteze cultura de pe terenul său a găsit poarta de acces închisă, iar în data de 28.10.2005 când s-a deplasat în același loc pentru a curăța grădina ar fi fost interpelat de către inculpatul care,m-a amenințat că dacă nu ieșim afară în 5 minute o să cheme pe cineva și o să pățim foarte rău".
Procedându-se la audierea părții vătămate, după admiterea plângerii împotriva ordonanței procurorului, (fila 34) acesta a declarat că a formulat plângerea împotriva inculpatului, fiindcă m-a scos din grădină spunându-mi să nu lucrez terenul, astfel cum ne-a cerut Primăria, până când se va soluționa definitiv litigiul civil, eu spunându-i că-l voi folosi în continuare deoarece este terenul cumpărat de către părinții mei. că inculpatul nu a folosit în această perioadă terenul respectiv și anterior l-a folosit doar într-o vară, fiindcă mai mult nu i-am dat voie.". Partea vătămată a declarat că în octombrie 2005, când inculpatul i-a cerut să nu mai lucreze terenul era însoțit de și.
Cu ocazia audierii (fila 33) inculpatul a declarat că a cumpărat cota de 2/3 dintr-un teren, diferența de 1/3 fiind proprietatea Statului Român, pentru care încheiat contract de închiriere. Când a făcut demersuri pentru prelungirea contractului, a aflat că partea vătămată făcuse cerere să i se elibereze titlu de proprietate pentru parcela respectivă, motiv pentru care, Primăria nu a mai înnoit contractul de închiriere și mi-a solicitat, atât mie,cât și părții vătămate să nu mai folosim terenul până când se va soluționa definitiv litigiul.", inculpatul susținând că după aprox. 3 luni, l-am văzut pe partea vătămată împreună cu alte 2 persoane lucrând terenul, motiv pentru care i-am cerut acestuia să se oprească și să respecte înțelegerea, spunându-i totodată că în caz contrar voi anunța poliția sau primăria.", inculpatul susținând în continuare că, după ce a fost înștiințat de Primărie cu privire la situația juridică a terenului, nu a mai folosit deloc terenul respectiv.
În cauză au fost audiați martorii (fila 42) care a declarat că,după anul 2004 de câte ori ajungeam să merg la partea vătămată pentru a-l ajuta să lucreze terenul, la scurt timp după ce ajungeam la teren și începeam să lucrăm apărea inculpatul care ne spunea să nu lucrăm susținând că ar fi terenul lui. Precizez însă că nu l-am văzut niciodată pe inculpat, după momentul precizat, lucrând terenul. că inculpatul în prezența mea, a spus să nu mai lucrăm, fiindcă sunt probleme cu pământul și dacă nu înțelegem de bună voie aduce primăria și poliția."și (fila 43) care a declarat cu ocazia audierii că în toamna anului 2005, fiind văzut de către inculpat că lucrează terenul părții vătămate, i s-a cerut să nu mai lucreze, cu motivarea că nu ar aparține părții vătămate, dar martorul nu l-a văzut niciodată pe inculpat lucrând terenul respectiv, susținând cu ocazia aceleiași audieri că, inculpatul nu a însoțit niciodată afirmațiile prin care i-a cerut părții vătămate să părăsească terenul, cu gesturi efective în sensul părăsirii sau scoaterii de pe teren.
Din coroborarea susținerilor părții vătămate cu declarația inculpatului, prin care acesta arată că într-adevăr i-a cerut părții vătămate să nu folosească terenul până la soluționarea litigiului privind regimul juridic al acesteia, acesta recunoscând că i-a fi spus părții vătămate că în caz contrar va anunța primăria și poliția și cu declarațiile celor doi martori audiați, care confirmă că inculpatul i-a solicitat părții vătămate să nu mai folosească terenul, în caz contrar urmând a anunța primăria și poliția și care au mai precizat că inculpatul nu a însoțit afirmațiile de gesturi efective, în sensul împiedicării folosirii terenului sau scoaterii de pe teren a părții vătămate, aceștia susținând în același timp că în perioada respectivă inculpatul nu a folosit terenul, prima instanță reținut că fapta inculpatului nu se circumscrie laturii obiective a infracțiunii de tulburare de posesie prev. de art. 220 alin. 2. penal, întrucât din probatoriul administrat nu rezultă că inculpatul ar fi ocupat în întregime sau în parte, fără drept, terenul aflat în posesia altuia, prin amenințare, ci doar că i-a solicitat părții vătămate să se abțină de la folosirea terenului până la soluționarea definitivă a litigiului civil, fiind dovedit chiar că inculpatul nu a folosit deloc terenul respectiv din momentul în care a aflat de la primărie că există probleme în ceea ce privește proprietatea asupra terenului.
Întrucât singurul temei al tragerii la răspundere penală este săvârșirea unei infracțiuni, iar pentru ca o faptă să dobândească calitatea de infracțiune trebuie să îndeplinească niște trăsături esențiale, iar în speță nu s-a făcut dovada existenței faptei în materialitatea sa, respectiv a ocupării de către inculpat, în data de 28.05.2005 sau altcândva după vara anului 2004 (momentul la care inculpatul a aflat, de la primărie, despre problemele juridice cu privire la teren), a terenului cu privire la care partea vătămată susține că ar fi în posesia sa, instanța de fond a apreciat că nu există temei pentru tragerea la răspundere penală a inculpatului, motiv pentru care în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală l-a achitat pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie prev. și ped. de art. 220 alin. 2.penal.
S-a constatat de către prima instanță că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Prin decizia penală nr. 360/A din 30 noiembrie 2007, Tribunalul Bihora respins ca nefondat apelul penal declarat de partea vătămată împotriva sentinței penale mai sus arătate, instanța de apel considerând-o ca fiind temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs partea vătămată, solicitând în principal, casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză, inclusiv a încheierii Judecătoriei Oradea din 6 noiembrie 2006 și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocându-se în motivare încălcarea dreptului la apărare al părții vătămate, care nu a fost citată în cauză anterior pronunțării acestei încheieri.
În subsidiar s-a solicitat casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor, care să se pronunțe asupra fondului apelului și cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Printr-o altă cerere subsidiară s-a solicitat casarea tuturor hotărârilor pronunțate în cauză și respingerea ca inadmisibilă a plângerii formulate de inculpat, care nu avea calitatea procesuală necesară pentru a ataca rezoluția prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală.
Examinând hotărârile prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că acestea sunt nelegale și netemeinice, considerent pentru care vor fi casate, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare primei instanțe, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Astfel, în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 385/9 punctul 21 Cod procedură penală, judecata în primă instanță, înainte de reținerea cauzei spre rejudecare, având loc fără citarea legală a părții vătămate.
Potrivit art. 278/1 Cod procedură penală,persoana vătămată și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămatepot face plângere la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 din același cod, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare a acesteia, potrivit dispozițiilor art. 277 și art. 278 Cod procedură penală.
În accepțiunea legii, pe cale interpretării gramaticale a sintagmei arătate, prin folosirea pronumelui nehotărât adjectival "orice alte persoane", nu s-a dorit limitarea sferei titularilor ci, dimpotrivă, extinderea acestora, urmând ca vătămarea intereselor legitime să fie dovedită.
Or, în speță, nu se poate susține că petentul nu avea un interes legitim în cauză, prin formularea plângerii împotriva actelor procurorului acesta tinzând la schimbarea temeiului juridic al scoaterii de sub urmărire penală, din art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, în art. 10 lit. d Cod procedură penală.
Astfel fiind, sub acest aspect, respectiv al lipsei calității procesuale, recursul părții vătămate este nefondat.
În ceea ce privește însă primul motiv de recurs, curtea va reține că acesta este întemeiat, într-adevăr, după sesizarea instanței prin plângerea formulată de petentul și anterior pronunțării încheierii din 6 noiembrie 2006 Judecătoriei Oradea, în cauză a fost citat doar petentul.
Procedându-se în acest mod s-a încălcat în mod evident dreptul la apărare al intimatului, garantat de art. 6 din Codul d e procedură penală, de art. 24 din Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a drepturilor omului.
Dreptul la apărare nu constă doar în asistența juridică ci, în totalitatea mijloacelor instituite de lege pentru invocarea și constatarea împrejurărilor ce susțin apărarea, precum și pentru aplicarea prevederilor legale favorabile părții care își susține interesele. Drepturile procesuale acordate părților din proces constituie mijloacele prin care acestea își susțin interesele legitime în fața autorităților judiciare. Astfel, în cursul judecății, toate părțile au dreptul de a participa la ședințele de judecată (art. 291 Cod procedură penală), de a cere administrarea de probe (art. 320 Cod procedură penală), de a avea cuvântul oral asupra tuturor chestiunilor puse în discuție (art. 289 Cod procedură penală) și cuvântul în cadrul dezbaterilor judiciare (art. 340 Cod procedură penală).
Chiar dacă în speță a existat identitate între persoana față de care s-a dispus neînceperea urmăririi penale și cea care a formulat plângerea, prima instanță trebuia să dispună citarea în cauză și a părții vătămate, pentru respectarea drepturilor procesuale mai sus arătate.
Participarea părților la judecata în primă instanță constituie un drept procesual derivat din dreptul la apărare și este garantată, între altele, de principiul contradictorialității ședinței de judecată.
Drept urmare, când nu s-au respectat dispozițiile legale privind asigurarea prezentei părților la judecată intervine o nulitate relativă care poate atrage casare hotărârii atacate.
Astfel fiind, chiar dacă acest motiv de recurs nu a fost invocat, în condițiile art. 385/10 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, respectiv cu 5 zile înaintea primului termen de judecată, termen care nu este unul de decădere, curtea va constata că hotărârile pronunțate în cauză, inclusiv încheierea din 6 noiembrie 2006 Judecătoriei Oradea sunt supuse cazului de casare prevăzut în art. 385/9 alin. 1 punctul 21 Cod procedură penală, condiții în care cea de-a doua cerere subsidiară formulată de recurent, de casare a deciziei recurate și trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel nu va mai fi analizată.
În consecință, pentru considerentele ce preced, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, combinat cu art. 278/1 Cod procedură penală, se va admite recursul penal declarat de partea vătămată, se vor casa hotărârile recurate și se va trimite cauza spre rejudecare Judecătoriei Oradea, care urmează să judece plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției de scoatere de sub urmărire penală în condiții de contradictorialitate, dispunând citarea în cauză atât a petentului, cât și a intimatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, comb. cu art. 278/1 Cod procedură penală,
ADMITE recursul penal declarat de recurentul,. în O,-,. 6, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 360/A din 30 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bihor și a sentinței penale nr. 733 din 7 mai 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care le casează și dispune rejudecarea cauzei de către Judecătoria Oradea, ținând seama de considerentele prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate vor fia vute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
red. decizie -
jud. apel -
jud. fond C
dact. 2 ex. 4.04.2008, pc
Președinte:Soane LauraJudecători:Soane Laura, Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe
