Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 174/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 174
Ședința publică de la 17 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Aurel Dublea
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra recursului declarat de petenta SC SA B împotriva sentinței penale nr. 767 din data de 11 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 10 martie 2009, în ședință publică, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Prin sentința penală nr. 767/11 decembrie 2008 a Tribunalului Iașia fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta B împotriva ordonanței de scoatere de sub urmărire penală din 19.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, ordonanță care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul reținut în esență următoarele:
Prin Ordonanța din 19.04.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, dată în dosarul nr. 112/P/2006, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru faptele prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 și aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1000 lei, precum și neînceperea urmării penale față de același învinuit pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 3, 4 Cod penal.
Împotriva acestei soluții petenta a formulat plângere la Judecătoria Iași, înregistrată sub nr-. Prin Sentința penală nr. 3039/18.10.2007 a Judecătoriei Iașia fost trimisă plângerea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru a se soluționa conform disp. art. 278 ind. 1 alin. 13 Cod procedură penală, mai întâi, de către prim procuror.
Prin Ordonanța din 21.11.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași, pronunțată în dosar nr. 1681/II/2/2007 a fost respinsă plângerea formulată de SA, ca neîntemeiată.
Împotriva celor două soluții ale parchetului petenta a formulat plângere.
În motivarea plângerii, petenta a susținut că, în baza relațiilor comerciale pe care le-a avut societatea cu cea a intimatului, a primit marfă pentru care a emis file CEC, chiar dacă se afla deja în interdicție bancară, și a garantat o parte din sume cu bilete la ordin girate care, la rândul lor au fost refuzate la plată. S-a mai susținut de către petentă că angajatul său, care era șef serviciu vânzări la SA nu avea dreptul de ștampila și încheia contractul de garanție imobiliară, acesta fiind în complicitate cu intimatul.
Tribunalul a constatat că situația de fapt a fost corect reținută de parchet, prin ordonanța pronunțată.
Între intimatul, în calitate de administrator al și SA au existat raporturi comerciale, s-a încheiat un contract de achiziție nr. 2267/7.07.2005, plata mărfurilor fiind garantată cu un pact cambial, prin care intimatul se obliga să pună la dispoziția furnizorului două file CEC.
După încheierea contractului și achiziționarea mărfurilor, s-au achitat o parte din sumele datorate de intimat, după care a intrat în interdicție bancară și, ulterior, în procedură de faliment.
La momentul încheierii contractelor, șef serviciu - vânzări la era, care a primit filele CEC.
Intimatul a oferit petentei garanții pentru aoa sigura de buna sa credință și de intenția de a onora clauzele contractuale. Chiar petenta recunoaște, în plângerea formulată inițial că încheierea contractului de ipotecă, în favoarea lui SA, contract nr. 169/26.07.2005, a fost o încercare de conciliere a intimatului. Tot petenta arată, cu adresa din data de 5.10.2006, că intimatul a făcut propuneri de stingere a datoriei, dar acestea nu au fost luate în considerare întrucât se refereau la bunuri greu vandabile.
Pe data de 6.08.2005, intimatul a comunicat petentei că se află în interdicție bancară și a solicitat societății SA să nu introducă filele CEC în bancă.
Toate aceste aspecte dovedesc, așa cum a reținut și parchetul, buna-credință a intimatului în desfășurarea activității comerciale. Acesta nu a urmărit și nu a avut drept scop inducerea în eroare a petentei, nu s-a folosit de nici un mijloc fraudulos pentru a obține un folos, imposibilitatea de plată intervenind independent de voința acestuia. Atitudinea subiectivă, așa cum rezultă din probele administrate, a fost una de recunoaștere a imposibilității de plată și de a încerca să găsească o altă modalitate de stingere a datoriilor.
În derularea contractelor, intimatul nu a acționat cu intenția de a-și înșela partenerii de afaceri. La momentul eliberării filelor CEC, intimatul avea disponibil în cont.
S-a reținut, în ordonanța parchetului că intimatul a emis mai multe file CEC, în alb, fără a fi completate datele esențiale prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 59/1934, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934.
Referitor la infracțiunea prev. de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, s-a apreciat în mod corect că, față de împrejurările concrete în care s-au desfășurat raporturile contractuale dintre părți, lipsa intenției a crea un prejudiciu petentei, raportat la declarațiile intimatului, atitudinea cooperantă a acestuia, sunt aplicabile, dispozițiile art. 10 lit. b Cod procedură penală cu referire la art. 18 și 91 Cod penal.
În termenul prevăzut de art. 385 ind. 3 Cod procedură penală hotărârea a fost recurată de petenta și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivându-și recursul petenta susține că infracțiunile reclamate sunt dovedite și solicită reaprecierea probelor, continuarea cercetărilor și începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului care a indus în eroare societatea, prin emiterea filelor CEC fără acoperire, deși cunoștea că se află în interdicție de plată.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, ce vizează cazul de casare prevăzut de art. 385 ind. 9 pct. 17 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în limite procedurale, constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
Între petentă și s-au derulat relații comerciale, în anul 2005 încheindu-se contractul de achiziții de produse metalurgice în valoare de 398.220,80 RON, din care până în luna decembrie 2005 rămăsese de plată suma de 105.986,55 RON.
În perioada 31.05.2005 - 5.07.2005 livrările și plățile s-au efectuat conform clauzelor contractuale stabilite între părți.
Și după data de 5 iulie 2005, respectiv la 7 iulie 2005, în baza altui contract între părți, petenta livrează firmei, fier beton în valoare de 415.793,5 RON.
Părțile s-au înțeles ca plata mărfurilor livrate să fie garantată prin încheierea unui "pact cambial" prin care învinuitul se obliga să pună la dispoziția furnizorului două file CEC, ce urmau să fie completate cu valoarea și data emiterii.
Totodată, a încheiat cu petenta reprezentată prin aceeași persoană și un contract de garanție imobiliară prin care punea la dispoziția furnizorului un imobil în valoare de 85.000 Euro, în cazul imposibilității achitării datoriilor.
La data de 6 august 2005, societatea învinuitului a intrat în interdicție bancară, dar a anunțat partenerii de afaceri despre acest fapt, solicitându-le să nu mai introducă în circuitul bancar filele CEC lăsate garanție, dovezile găsindu-se la filele 190 - 191 dosar urmărire penală.
Ulterior, Iai ntrat în procedura de faliment, dar având de încasat de la debitorii proprii 300.000 RON, a înștiințat creditorii să se înscrie la masa credală (filele 170 - 175 dosar urmărire penală).
Chiar petenta recunoaște că a fost înștiințată de că nu mai are disponibil în cont și că acesta a făcut propuneri de stingere a datoriei prin compensări, dar propunerile au fost refuzate, petenta considerând că vizau "bunuri greu vandabile" (fila 196 dosar urmărire penală).
Din probele dosarului rezultă că la momentul eliberării filelor CEC, învinuitul avea disponibil în cont și urma să primească sume de bani care să-i alimenteze contul.
Nu există date, dovezi că învinuitul s-a folosit de mijloace dolosive, nefiind probată existența unei intenții frauduloase din partea acestuia, la momentul încheierii contractelor, petenta acceptând riscul unor incidente de plată.
Emiterea unei file CEC "în alb" fără un scop fraudulos, ca o garanție în momentul încheierii contractelor și având acoperire financiară, la momentul emiterii, se circumscrie infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 59/1934, așa cum judicios reținut procurorul și instanța de fond.
S- constatat că, în speță, nu a fost dovedită intenția de a înșela, temei pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de învinuit pentru cele două infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. 1, 3 și 4 Cod penal.
În aprecierea criteriilor prevăzute de art. 18 alin. 2 Cod penal, având în vedere împrejurările în care s-au emis filele CEC în alb, scopul urmărit, persoana și conduita făptuitorului, în mod judicios s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului, aplicându-i-se o amendă administrativă.
Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul petentei, care va fi obligată să plătească statului cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de petenta B împotriva sentinței penale nr. 767 din 11.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași hotărâre pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească statului suma de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.04.2009.
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă, Aurel Dublea
