Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 175/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR. 536,-
SENTINȚA NR. 175
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit disp. art.2781pr.penală de petenta, domiciliată în Târgoviște,-, cod poștal -, județul D, împotriva Rezoluției nr.648/P/2007 din 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a Rezoluției nr.841/II/2/2008 din 15 mai 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimatul - executor judecătoresc, cu sediul în Târgoviște, Calea B,.1D,.2, cod poștal -, județul
Cauză venită spre rejudecare potrivit Deciziei nr.2321/18 iunie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul personal, lipsind petenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul având cuvântul precizează că nu și-a angajat apărător și își va susține singur cauza. Solicită acordarea cuvântului în dezbaterea fondului, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul precizează că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbaterea cauzei.
Curtea, a luat act de declarațiile formulate, în sensul că nu mai sunt de formulat cereri prealabile sau excepții, declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea fondului.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților cele două decizii pronunțate Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală care au rol de îndrumare, în conținutul acestora fiind stabilite unele aspecte obligatorii pentru instanța de fond.
Intimatul având cuvântul solicită respingerea ca nefondată a plângerii formulată de petenta și menținerea rezoluțiilor nr.648/P/2007 din 14.04.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și nr.841/II/2/2008 din 15 mai 2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Legea 188/2000 a executorilor judecătorești la art. 53 arată că refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silita se motivează, daca părțile stăruie in cererea de îndeplinire a actului, în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului.
In cazul refuzului nejustificat de întocmire a unui act partea interesată poate introduce plângere in termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei raza teritoriala își are sediul biroul executorului judecătoresc.
Hotărârea judecătoriei este supusa recursului, executorul judecătoresc fiind obligat sa se conformeze hotărârii judecătorești ramase irevocabile.
Executorul judecătoresc nu este funcționar public, legea precizează că acesta este un funcționar ministerial, care răspunde material pentru faptele sale.
Practica instanțelor judecătorești este însă neunitară. Consideră că în mod greșit în cauză s-a încetat procesul penal pe motivul intervenirii prescripției răspunderii penale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că în cauză au fost pronunțate Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală două decizii, care au rol de îndrumare, fiind stabilite unele aspecte obligatorii pentru instanța de fond.
În primul ciclu procesual, instanța supremă a admis recursul declarat de petenta, a casat sentința pronunțată de instanța de fond și a trimis cauza spre rejudecare la curtea de APEL PLOIEȘTI, constatând că în cazul intimatului nu a intervenit prescripția răspunderii penale.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală prin decizia nr.2321/18 iunie 2009 a casat sentința penală nr. 68/2009 a Curții de APEL PLOIEȘTI și trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță pentru efectuarea unei expertize tehnice.
Față de considerentele acestor decizii, solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la procuror pentru a se dispune efectuarea expertizei tehnice de specialitate, dispuse în cauză și începerea în cauză a urmăririi penale împotriva intimatului.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr. 648/P/2007 din 14.04.2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, în temeiul disp.art.228 al.4 și art. 10 lit.g pr.penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249, întrucât din actele premergătoare efectuate rezultă că a intervenit o cauză care înlătură răspunderea penală, respectiv prescripția, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut din actele premergătoare existente la dosarul cauzei că la data de 30.11.2001, la Biroul Executorului Judecătoresc, s-au înregistrat notificările persoanei vătămate, în nume propriu, cât și în calitate de mandatar, prin care se solicita de la Primăria municipiului Târgoviște, restituirea unor imobile în baza Legii nr. 10/2001.
S-a constatat că potrivit art. 22 al.3, făptuitorul în calitate de executor judecătoresc avea obligația de a înregistra notificarea și de aoc omunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la înregistrare.
Petenta a susținut că, urmare a necomunicării notificării, Primăria municipiului Târgoviște nu a examinat cererea de restituire pe care formulat-o și că în această situație a fost nevoită să se adreseze instanței de judecată, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige Primăria municipiului Târgoviște, la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul a cărei restituire o solicitase.
Tribunalul Dâmbovița, prin sentința civilă nr. 862 din 22.12.2004 și rămasă definitivă prin decizia nr. 1017 din 13.10.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, a respins contestația petentei.
S-a observat în cauză că, prin notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc, sub nr.335/2001, s-a solicitat Primăriei Târgoviște să se acorde despăgubiri pentru imobilul în litigiu, dar nu s-a emis o decizie sau o dispoziție de către entitatea notificată, astfel că plângerea a fost considerată ca fiind lipsită de obiectul său, ceea ce determină caracterul prematur al contestației formulate.
A concluzionat procurorul că prin netrimiterea notificărilor în termen de 7 zile de la data înregistrării lor la biroul executorului judecătoresc, nu s-a cauzat o pierdere a dreptului persoanelor vătămate de a li se acorda eventuale despăgubiri pentru imobilul preluat de stat și care făcea obiectul Legii nr. 10/2001 ci numai o întârziere în soluționarea acestei cereri.
În plus, s-a stabilit că data săvârșirii infracțiunii de către executorul judecătoresc este 8.12.2001, dată de la care curge termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile pentru care s-a formulat plângere penală, constatându-se că acest termen de prescripție este împlinit și că și din acest motiv nu se mai poate vorbi de antrenarea răspunderii penale a intimatului.
Împotriva rezoluției nr.648/P/2007 a formulat plângere, conform art.278 cod procedură penală, petenta, criticând soluția adoptată de procuror pentru motivul că nu a fost citată pentru a indica probele și pentru "a-și cuantifica prejudiciul".
Prin Rezoluția nr.841/II/2/2008 din 15.05.2008 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta.
Pentru a dispune astfel s-a reținut că deși procurorul a constatat că în cauză s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale și astfel acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, așa cum prevăd dispozițiile art.10 lit.g pr.penală, totuși a stabilit situația de fapt exactă și a motivat de ce nu subzistă în sarcina executorului judecătoresc săvârșirea infracțiunii prev. de art.249 penal și anume că, prin sentința civilă nr.862/22.11.2004 a Tribunalului Dâmbovița, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.1017 din 13.10.2005 a Curții de APEL PLOIEȘTI, instanța a avut în vedere nedepunerea notificării în termen de către executorul judecătoresc și a precizat expres că, în speță "nu interesează împrejurarea că notificarea nu a fost comunicată primăriei, atâta timp cât s-a făcut dovada înregistrării modificării la Biroul Executorului Judecătoresc, în termenul legal, iar entitatea notificată nu a emis decizie sau o dispoziție, ca răspuns la notificarea petentei" acest fapt producând numai o întârziere în soluționarea cererii de despăgubiri.
Referitor la faptul că nu a fost citată pentru a-și indica probele, potrivit dispozițiilor legale, aceasta nu era obligatorie pentru că în faza actelor premergătoare, potrivit disp. art.224 pr.penală, se strâng datele necesare ca să furnizeze indicii temeinice și concrete că s-a săvârșit o infracțiune, în vederea începerii urmăririi penale, iar în speță intervenise chiar prescripția răspunderii penale care împiedica începerea urmăririi penale.
Potrivit art.222 pr.penală, în plângerea penală este obligatorie a fi indicate mijloacele de probă, de care înțelege cel ce face plângerea să se folosească în dovedirea susținerilor sale, iar procurorul a avut în vedere referirile pe care le-a făcut în plângere și a verificat toate aspectele.
S-a apreciat că soluția adoptată de procuror prin care s-a constatat în principal împlinirea termenului de prescripție al răspunderii penale, care împiedică începerea urmăririi penale este temeinică și legală, iar plângerea formulată împotriva acesteia este neîntemeiată.
Rezoluția parchetului a fost atacată cu plângere la instanța de judecată în temeiul disp.art.278/1 pr.penală, de către petenta, care prin motivele depuse în scris la dosar a arătat că aceasta este nelegală deoarece respectiva faptă a fost încadrată greșit de către procuror în varianta simplă a infracțiunii de neglijență în serviciu.
A susținut în esență petenta că, în realitate, fapta executorului judecătoresc trebuia încadrată ca variantă agravantă, deoarece a avut consecințe deosebit de grave și în atare situație răspunderea penală a acestuia nu ar mai fi fost prescrisă.
Prin sentința penală nr.92/27.06.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTI a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției nr. 648/P/2007 din 14.04.2008, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI reținându-se că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI de neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, sub aspectul infracțiunii de neglijență în serviciu este legală și temeinică, întrucât din plângerea penală formulată de persoana vătămată, a rezultat că s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale, astfel că acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare.
Instanța a mai reținut că fapta pentru care s-a formulat plângere penală a fost încadrată corect în disp.art.249 al.1, respectiv neglijență în serviciu, fiind sancționată cu închisoarea de la o lună la 2 ani sau cu amendă și a considerat că sunt aplicabile prevederile art. 122 al.1 lit.d, termenul de prescripție a răspunderii penale este de 5 ani de la data săvârșirii infracțiunii, calculat de la data de 8 decembrie 2001.
Împotriva acestei hotărâri, petenta a declarat recurs susținând că fapta reclamată se încadrează în art.249 alin.2 din Codul penal, neglijența în serviciu având consecințe deosebit de grave, astfel încât nu a intervenit prescripția răspunderii penale în raport cu pedeapsa prevăzută de acest text (închisoarea de la 2 la 10 ani).
A solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru a se dispune efectuarea unei expertize de evaluare a pagubei, care în opinia petentei depășește 1.000.000.000 lei vechi.
Prin decizia penală nr.3112/3 octombrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, a admis recursul declarat de petentă împotriva sentinței penale nr.92/27 iunie 2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond, Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a decide astfel instanța de recurs a apreciat că sentința instanței de fond, de respingere a plângerii petentei și de menținere a soluției de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimatului pentru infracțiunea prev. de art.249 alin.1 penal, deoarece ar fi intervenit prescripția răspunderii penale, este nelegală.
În acest sens, s-a reținut că atât parchetul cât și instanța de fond, au considerat că fapta se încadrează în prevederile art.249 alin.1 penal, fără a se dispune efectuarea unei expertize de evaluare a imobilului revendicat de petentă, evaluare în raport de care fapta putea fi legal încadrată în alin.1 sau alin.2 al articolului 249 din Codul penal, iar la dosar nu există nici o expertiză de evaluare a pagubei create prin fapta executorului judecătoresc.
S-a apreciat că în aceste circumstanțe respectiv, în lipsa expertizei de evaluare a pagubei create prin fapta executorului judecătoresc, instanța nu putea menține rezoluția de neîncepere a urmăririi penale întemeiată pe prevederile art.10 lit.g rap.la art.122 alin.1 lit.d din Codul penal, respectiv prescripția răspunderii penale, întrucât nu a verificat dacă în raport cu cuantumul pedepsei fapta de neglijență se încadrează în infracțiunea prev.de art.249 alin.1 sau art.249 alin.2 pentru care termenul de prescripție a răspunderii penale nu este de 5 ani ci de 8 ani, conform art.122 alin.1 lit.c din Codul penal.
După casare, cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL PLOIEȘTI la data de 24 decembrie 2008 sub nr.536,-.
După rejudecare,prin sentința penală nr.68/14 aprilie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și completarea urmăririi penale cu o expertiză de specialitate topografică și în construcții pentru a stabili contravaloarea pagubei și în funcție de această pagubă, încadrarea juridică a faptelor cercetate, așa cum s-a stabilit de către instanța supremă prin decizia de casare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimatul..
Prin decizia penală nr.2321/18 iunie 2009 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală a admis recursul declarat de intimatul împotriva sentinței penale nr.68/14 aprilie 2009, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecarea plângerii la aceeași instanță, Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pentru a hotărî astfel instanța supremă a reținut că prima instanță, în rejudecarea cauzei, cu ocazia deliberării, proces complex ce presupune examinarea cauzei, în funcție de specificul acesteia și de dispozițiile incidente, așa cum era și în aceea dedusă judecății, respectiv procedura specială prevăzută la art.278/1 pr.penală, nu a verificat plângerea petiționarei, în raport cu rezoluția dată de procuror la 14 aprilie 2008, prin care a dispus neînceperea urmăririi penale privind pe făptuitorul, executor judecătoresc, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.249 penal în dosarul nr.648/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, față de limitele rejudecării stabilite de către instanța de control judiciar prin decizia mai sus menționată și nici sub aspectul legalității soluției solicitate de reprezentantul parchetului care, chiar dacă nu a indicat temeiul în drept al soluției, a individualizat-o în sensul admiterii plângerii formulată de petentă, desființarea rezoluției atacate și trimiterea cauzei la procuror în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru stabilirea valorii pagubei și încadrarea juridică a faptei săvârșite de intimat, ca urmare și a deciziei instanței supreme. Deoarece prin hotărârea dată a pronunțat o soluție nelegală, ce nu se regăsește în cele prevăzute în mod expres și limitativ la lit.a-c ale alin.8 din art.278/1 pr.penală.
Astfel, în conținutul art.278/1 alin.8 lit.b pr.penală, legiuitorul a prevăzut în concret o ipoteză a soluției pozitive de admitere a plângerii și anume admiterea plângerii, desființarea rezoluției sau ordonanței atacate și trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz, judecătorul fiind obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate și prin care anume mijloace de probă.
Or, prima instanță, după casare, în rejudecare a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru a stabili valoarea pagubei și încadrarea juridică a faptei săvârșite de executorul judecătoresc, soluția fiind nelegală, deoarece, pe de-o parte dispoziția "scoaterii cauzei de pe rol" nu reprezintă o soluție din cele prevăzute în art.278/1 alin.8 lit.a-c pr.penală, așa încât plângerea petiționarei a rămas nesoluționată prin nepronunțarea soluției admiterii plângerii, corespunzătoare celorlalte măsuri dispuse.
Pe de altă parte,s-a apreciat de instanța supremă că mențiunea "înaintarea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru a stabili valoarea pagubei și încadrarea juridică a faptei săvârșite de executorul judecătoresc " nu poate echivala cu o legală investire a procurorului, în condițiile în care nu s-a dispus desființarea rezoluției din data de 14 aprilie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, consecința inexistenței rezoluției, impunând trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale cu indicarea faptei pretins a fi comise, condiție, de asemenea prevăzută de norma arătată și care nu a fost respectată.
S-a mai reținut că judecătorul fondului nu a indicat temeiul în drept al soluției pronunțate nici în considerentele hotărârii și nici în dispozitivul acesteia.
Față de aceste considerente, Înalta Curtea admis recurs.ul intimatului, a casat sentința penală nr.68/14 aprilie 2009 Curții de APEL PLOIEȘTI și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca în rejudecare să se aibă în vedere limitele de rejudecare stabilite prin prisma deciziei nr.3112/3 octombrie 2008 ÎCCJ, ce are autoritate de lucru judecat, prin aprecierea faptei, a indicării ei și a probatoriului expres arătat, prin prisma procedurii speciale prevăzute la art.278/1 pr.penală, care în alineatul 7 impune concret și limitativ obiectul judecării plângerii, prin precizarea modului de verificare și a felului probatoriului ce poate fi administrat, urmând a se pronunța soluția legală corespunzătoare.
Totodată, cu ocazia rejudecării plângerii, în eventualitatea în care prima instanță ar aprecia că ar fi incidente dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.b pr.penală, s-a dispus a se avea în vedere și Decizia nr.26/2 iunie 2008 ÎCCJ - Secțiile Unite, publicată în monitorul Oficial, Partea I, nr.423/22 iunie 2009 (publicarea intervenind în termenul de redactare al deciziei) pronunțată în recurs în interesul legii prin care s-a decis ca în cazul soluției de admitere a plângerii împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, întemeiată pe dispozițiile art.278/1 alin.8 lit.b pr.penală, mențiunile privind faptele, împrejurările ce urmează a fi constatate și mijloacele de probă ce vor indica numai în considerentele hotărârii.
În noua rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr.536,-.
Curtea, rejudecând plângerea formulată, în raport de actele și lucrările dosarului de urmărire penală ce a fost atașat, de dispozițiile legale incidente în materie dar și fată de deciziile pronunțate în cauză de instanța supremă, constată că se impune admiterea plângerii, după cum se va arăta în continuare:
Petenta a solicitat antrenarea răspunderii penale a executorului judecătoresc, invocând în conținutul plângerii penale încălcarea de către acesta a disp.art 249 cod penal.
A susținut petenta că, în calitate de moștenitoare a numiților G și,a formulat, împreună cu alți succesori, o notificare în legătură cu restituirea bunurilor ce au aparținut acestora, respectiv a imobilului- casă și teren- situat în Târgoviște,-, actualmente B-dul.-, nr.9 bis, județul D, terenul fiind confiscat prin Decretul 287 în anul 1981, iar imobilul demolat.
A mai arătat petenta că, în data de 30.11.2001,a depus la Biroul Executorului Judecătoresc " ", notificarea pentru restituirea în natură a imobilului sau la plata de despăgubiri.
Executorul avea obligația să depună notificarea până la data de 14.02.2002. Însă, executorul judecătoresc a depus notificarea la data de 18.03.2004, iar prin dispoziția nr.6294/22.11.2005 notificarea nr.335/2001 a fost respinsă ca tardiv formulată. Din evidențele primăriei a rezultat că dispoziția le-a fost comunicată în data de 05.12.2005.
A apreciat petenta că intimatul executor judecătoresc a încălcat disp.art.249 cod penal, prin aceea că, depășind termenul de îndeplinire a obligației de comunicare a notificării privind restituirea imobilului, a produs vătămarea intereselor legale ale petentei și ale celorlalți moștenitori, deoarece instanțele de judecată învestite pe cale civilă cu soluționarea cauzei respective au respins, din acest motiv, acțiunea promovată.
Este adevărat că, în conținutul plângerii adresată procurorului nu se face vorbire decât de încălcarea de către intimat a disp.art.249 cod penal, fără a se face trimitere la vreuna din modalitățile normative ale acestei infracțiuni.
Curtea apreciază că, deși rezoluția atacată este întemeiată, în drept, pe disp.art.10 lit. g cod procedură penală, totuși în cuprinsul său conține o serie de aspecte de fapt și de drept, rezultate din examinarea de către procuror a ansamblului cauzei și în special a elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a formulat plângerea penală împotriva intimatului.
Însă, prin deciziile pronunțate în această cauză de către instanța supremă s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat cu privire la necesitatea efectuării unei expertize în vederea evaluării imobilului cu privire la care s-a formulat cererea de restituire, expertiză ce a fost apreciată ca având o importanță esențială în stabilirea cu exactitate a încadrării juridice a faptei și, deci, a calculării termenului de prescripție pentru aceasta.
Astfel, prin decizia penală nr.3112/3 octombrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Penală, casând sentința pronunțată în primul ciclu procesual, a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, constatându-se că în mod eronat a fost respinsă plângerea petentei, fără a se stabili printr-o expertiză valoarea pagubei și, deci, încadrarea juridică a faptei, aspecte esențiale în verificarea legalității și temeiniciei rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
Ca atare, în raport de cele dispuse de instanța supremă, Curtea constată că se impune admiterea plângerii, desființarea rezoluției atacate, în conformitate cu art. 278/1 alin.8 lit. b cod procedură penală și trimiterea cauzei la procuror, pentru se efectua o expertiză tehnică de specialitate pentru evaluarea imobilului revendicat de petentă și a se stabili cu exactitate încadrarea juridică a faptei pretins comise de intimat, elemente în raport de care se va aprecia și cu privire la necesitatea începerii urmăririi penale față de intimat.
Văzând și disp. art.192 alin.2 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp.art.2781alin. 8 lit. b Cod procedură penală, admite plângerea formulată de petenta, împotriva rezoluției nr.648/P/2007 din data de 14.04.2008 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr. 841/II/2/2008 din 15.05.2008 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și în consecință:
Desființează rezoluțiile atacate și trimite cauza la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, pentru a se analiza necesitatea începerii urmăririi penale dar și în vederea efectuării unei expertize tehnice de specialitate pentru evaluarea imobilului revendicat de petentă și a stabilirii cu exactitate a încadrării juridice a faptei pretins comise de intimat.
Cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru petenta lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 12 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Cr/MM
2 ex./30.11.2009
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
