Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 1787/2009. Curtea de Apel Bucuresti

Comentarii

0

DOSAR NR-

2748/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 1787/

Ședința publică din data de 22 decembrie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar

JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu

JUDECĂTOR 3: Mihai

GREFIER:

*****************

MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.

Pe rol soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr.105/F/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15 decembrie 2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art.306 teza a II-a a C.P.P. amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 22 decembrie 2009, când în aceeași compunere, a pronunțat următoarea decizie.

CURTEA

Asupra recursului penal de față:

Prin sentința penală nr. 105/22.11.2009, Tribunalul Călărași în baza art. 278¹alin. 8 lit. b Cod procedură penală, s-au dispus următoarele:

A fost admisă plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției pronunțate în dosarul nr.128/P/2008 la data de 7 ianuarie 2009 și a rezoluției pronunțate în dosarul nr.35/II/2/2009, la data de 5 februarie 2009, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, pe care le desființează.

S-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva agentului șef și a agentului principal, ambii pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art.246 și Cod Penal fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.2

Cod Penal

Procurorul să verifice și să stabilească împrejurările în care s-au modificat valorile urmelor de frânare din procesul-verbal de cercetare la fața locului și ce anume a determinat schimbarea configurației acestora, atât timp cât examinarea din teren fusese realizată, prin audierea celor doi agenți de poliție, audierea părții vătămate și examinarea configurației modificărilor.

Procurorul să dispune reaudierea martorilor și și reaudierea părții vătămate -, în vederea elucidării împrejurării dacă a părăsit locul accidentului, în condițiile în care există indicii că acesta din urmă a fost prezent la locul faptei în momentul efectuării -ului (declarația martorului ).

Procurorul să stabilească considerentele pentru care cei doi agenți de poliție nu l-au testat cu aparatul etilotest pe numitul.

Procurorul să stabilească considerentele pentru care declarația martorilor și cuprind aceeași "greșeală de exprimare" în ceea ce privește indicarea zonei în care s-au produs avarii la autoturismul numitului, urmare accidentului, prin reaudierea respectivilor martori.

Procurorul să elucideze considerentele pentru care cei doi agenți de poliție nu au fotografiat autoturismul numitului, anterior tractării în curtea Postului de Poliție, prin audierea acestora.

Procurorul să efectueze orice act de urmărire penală pe care îl va considera util și oportun aflării adevărului în cauză.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin cererea introdusă la data de 04.2009 și înregistrată sub nr-, petentul, domiciliat în comuna județul C, a formulat plângere împotriva rezoluțiilor procurorului date în dosarul nr.128/P/2008 din 7 ianuarie 2009 și nr.35/II/2/2009 din 5 februarie 2009, ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași.

În motivarea plângerii sale, petentul a arătat că, în urma unui accident de circulație, fiica sa a suferit vătămări corporale pentru vindecarea cărora au fost necesare 120 de zile de îngrijiri medicale.

Deși s-a început urmărire penală împotriva conducătorului auto, ulterior, procurorul care instrumenta cazul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia, motivat de faptul că respectivul conducător auto nu a încălcat nici o regulă privind circulația pe drumurile publice și considerând că vina exclusivă este a minorei. Împotriva acestei ordonanțe, în termen legal, petentul a formulat plângere, care a fost respinsă de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară. Și ordonanța dată de respectivul prim procuror a fost atacată de către petentul, iar prin Decizia penală 125 R/30 septembrie 2008 Tribunalului Călărași aceste ordonanțe au fost desființate, iar cauza a fost restituită la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, pentru continuarea cercetărilor. Nici până la acest moment cercetările nu au fost reluate.

Cele două rezoluții a procurorului și a Prim Procurorului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară s-au întemeiat pe probatoriul administrat pe probatoriul administrat de către polițiștii de la Postul de Poliție și.

Petentul a apreciat că plângerea este legală și temeinică pentru următoarele considerente:

S-a reținut în cele două rezoluți de respingere a plângerii, în condițiile în care nu s-a putut dovedi intenția ca formă a laturii subiective a infracțiunii de fals material, nu se poate reține în mod automat infracțiunea de neglijență în serviciu, lipsind atât vinovăția sub forma culpei, cât și elementul material care constă în încălcarea unei îndatoriri de serviciu, modificarea unor cifre în procesul verbal, ca urmare a îndreptării unei erori, neputând fi considerată îndeplinirea defectuoasă a unei îndatoriri de serviciu. De asemenea, se interpretează suprapunerea orei întocmirii procesului verbal de cercetare la fața locului cu cea a prezenței la Spitalul din L Gară a aceluiași polițist care l-a întocmit, care fiind justificată, deoarece intervalul de timp ce află înscris în procesul verbal ar fi cel de efectuare a cercetării propriu zise, care nu este în mod obiect cu cel de redactare al procesului verbal.

Contrar susținerilor acestea, declarația polițistului relevă faptul că erorile privind urmele de frânare au fost îndreptate deoarece s-a greșit atunci când, în urma măsurătorii, i-au fost dictate cifrele de către agentul.

Chiar și în concluziile Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași din dosarul mai sus menționat se regăsește faptul că, pare evident că urmele de frânare ale autoturismului, ca dimensiuni, nu coincid cu cele din planșele foto, iar de la dosarul de urmărire penală lipseau fotografi ce ar fu putut duce la clarificarea situației de fapt.

Cu privire la plângerea petentului referitoare la faptul că polițiștii nu au reținut în sarcina conducătorului auto fuga de la locul accidentului, deși acesta a arătat că au existat martori oculari care nu au fost audiați pe acest aspect, prin nici una din cele două rezoluții nu s-a clarificat situația de fapt.

În prima rezoluție dată de procuror se susține că nu a fost testat cu aparatul etilotest deoarece postul de poliție nu-l avea în dotare, în timp ce acesta a declarat la instanță că a fost testat imediat după comiterea faptei, deși în materialul de urmărire penală nu sunt înscrise date cu privire la acest aspect, rămânând o împrejurare nelămurită de rezoluția prim procurorului.

În dovedirea plângerii sale petentul a înțeles să se folosească de proba cu acte, sens în care s-au depus cele două rezoluții a căror anulare se cere și s-au atașat dosarul nr.128/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și dosarul nr- al Tribunalului Călărași, în care se află, în original, la filele 24-27, procesul verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 27 mai 2007, ora 17,40, în comuna, județul

Intimatul a depus întâmpinare în cauză, acesta arătând că susținerile din plângere nu sunt reale atât timp cât însăși minora a declarat, după accident, că s-a dus după minge și nu s-a asigurat la traversarea drumului, fapt pentru care se consideră vinovată de producerea incidentului.

Totodată s-a mai învederat că s-a deplasat la Spitalul orășenesc L Gară împreună cu numitul, pentru ca acestuia să-i fie recoltate probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei.

În ceea ce privește modalitatea de redactare a procesului verbal de cercetare la fața locului agentul a precizat că modificările survenite se datorează împrejurării că nu a înțeles ceea ce îi dicta agentul, astfel încât, după audierea minorului, s-a procedat la semnarea procesului verbal de cercetare la fața locului, astfel încât, atât timp cât tatăl minorei nu a solicitat refacerea acestuia, se poate aprecia că a fost corect întocmit.

Plângerea este fondată și s-a admis, având drept consecință desființarea celor două rezoluții ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, pentru următoarele considerente:

1.Din analiza procesului verbal de cercetare la fața locului aflat în dosarul nr- al Tribunalului Călărași, în care s-a pronunțat decizia penală nr.125/R/30 septembrie 2008 rezultă că, întru-adevăr, rubrica referitoare la urmele de frânare a fost modificată, ștergându-se cu corector și adăugându-se fără a se aplica ștampila poliției și semnătura persoanei care a întocmit respectivul act. Este surprinzătoare ușurința cu care Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărașia catalogat modificarea vizibilă a procesului verbal drept o greșeală de înțelegere a unor cifre care i se dictau agentului de către agentul, fiind evident că modificările respective nu au fost făcute conform dispozițiilor legale și cu atât mai mult cu cât respectiva modificare schimbă total modul de apreciere a inexistenței culpei conducătorului auto în producerea incidentului din data de 27 mai 2007.

Pentru elucidarea acestui aspect urmează a se reaudia intimații agenți de poliție și partea vătămată, pentru a se putea reconfigura scopul efectuării modificărilor, doar administrarea acestor probe fiind în măsură să elucideze modalitatea în care s-a făcut modificarea procesului verbal. Este important de amintit faptul că în considerentele deciziei penale nr.125/R/30 septembrie 2008 Tribunalului Călărași se stipulează faptul că procesul verbal a fost modificat la rubrica urme de frânare din 4 făcându-se 9 și din 1 făcându-se 3, pentru ca aceste urme să coincidă cu standul de la inspecția tehnică. Aceste dimensiuni din procesul verbal nu coincid cu planșa foto.

S-a constatat că petentul a precizat în mod eronat solicitarea privind redeschiderea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art.246 Cod Penal, aceasta fiind abuz în serviciu contra intereselor persoanei și nu neglijență în serviciu.

2.Fiind legat, ca și moment în derularea anchetei, de modul în care s-a realizat cercetarea la fața locului, împrejurarea dacă intimatul a părăsit locul accidentului urmează a se elucida prin reaudierea martorilor și și reaudierea părții vătămate, dat fiind că există contradicții, petentul precizând că a fugit de la locul comiterii faptei, iar din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului rezultă că acesta a fost prezent cu ocazia efectuării măsurătorilor.

3.Dat fiind că probele administrate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași au lăsat neelucidate "greșelile de exprimare" ale martorilor și, s-a procedat la reaudierea acestora, după cum se va proceda la reaudierea celor doi agenți de poliție pentru a se stabili motivul neefectuării de fotografii judiciare a autoturismului intimatului anterior tractării în curtea postului de Poliție.

Din analiza întregului probatoriu administrat atât în dosarul 128/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași și în dosarul 757/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară este evident că dovezile au scos la lumină o modalitate total neprofesionistă de instrumentare a probatoriului într-o cauză complexă, în care s-au creat neconcordanțe între măsurile luate imediat după producerea incidentului, acestea nefiind în măsură să conducă la aflarea adevărului în cauză, aspecte ce trebuiau reliefate în orice context, dar cu atât mai mult cu cât este vorba de leziuni grave produse unui minor, minor care a făcut declarații imediat după accident, declarații ce au îmbrăcat o formă pur juridică, evident dictată de către una din persoanele ce au condus ancheta preliminară și anume "fapt pentru care mă consider vinovată de producerea acestui accident".

Având în vedere toate aceste considerente, tribunalul a considerat legală administrarea oricărui probatoriu de către magistratul procuror, probatoriu pe care l-a considerat oportun și util aflării adevărului în cauză.

Pentru aceste motive, în baza art.278¹al.8 lit.b C.P.P. tribunalul a admis plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției pronunțate în dosarul nr.128/P/2008 la data de 7 ianuarie 2009 și a rezoluției pronunțate în dosarul nr.35/II/2/2009, la data de 5 februarie 2009, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași, pe care l-a desființat.

S-a trimis cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași, în vederea redeschiderii urmăririi penale împotriva agentului șef și a agentului principal, ambii pentru efectuarea cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prev. de art.246 și Cod Penal fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.2

Cod Penal

Procurorul să verifice și să stabilească împrejurările în care s-au modificat valorile urmelor de frânare din procesul-verbal de cercetare la fața locului și ce anume a determinat schimbarea configurației acestora, atât timp cât examinarea din teren fusese realizată, prin audierea celor doi agenți de poliție, audierea părții vătămate și examinarea configurației modificărilor.

Procurorul să dispună reaudierea martorilor și și reaudierea părții vătămate -, în vederea elucidării împrejurării dacă a părăsit locul accidentului, în condițiile în care există indicii că acesta din urmă a fost prezent la locul faptei în momentul efectuării -ului (declarația martorului ).

Procurorul să stabilească considerentele pentru care cei doi agenți de poliție nu l-au testat cu aparatul etilotest pe numitul.

Procurorul să stabilească considerentele pentru care declarația martorilor și cuprind aceeași "greșeală de exprimare" în ceea ce privește indicarea zonei în care s-au produs avarii la autoturismul numitului, urmare accidentului, prin reaudierea respectivilor martori.

Procurorul să elucideze considerentele pentru care cei doi agenți de poliție nu au fotografiat autoturismul numitului, anterior tractării în curtea Postului de Poliție, prin audierea acestora.

Procurorul să efectueze orice act de urmărire penală pe care îl va considera util și oportun aflării adevărului în cauză.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași criticând-o pentru nelegalitate, deoarece nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluția, iar motivarea acestuia contrazice dispozitivul - caz de casare prev. de art. 385⁹alin. 1 pct. 9 Cod procedură penală.

Totodată, hotărârea este netemeinică întrucât materialul probator administrat în cauză a stabilit în mod cert că agenții de poliție judiciară nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost cercetați.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței atacate în raport de criticile aduse, precum și din oficiu conform prevederilor art. 385⁶alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul Parchetului este fondat pentru următoarele considerente:

În cauză este incident cazul de casare prev. de art. 385⁹alin.1 pct. 9 Cod procedură penală, caz care face de prisos examinarea criticii invocate pe fondul cauzei.

Astfel, prin rezoluția din 07.10.2009, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de ambii lucrători de poliție pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288 alin. 2 Cod penal, art. 246 Cod penal.

Petentul a formulat plângere împotriva acestei soluții arătând că fapta agenților de poliție întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu.

Pornind de la această plângere, în considerente, instanța gravitează în jurul infracțiunii de neglijență în serviciu, însă în dispozitiv dispune redeschiderea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, astfel că motivarea soluției contrazice flagrant dispozitivul.

Deosebit de aceasta, probatoriile dispuse a fi efectuate de Parchet nu fundamentează nicidecum infracțiunea pentru care se dispune redeschiderea urmăririi penale.

Astfel, s-a dispus reaudierea unor martori pentru a se stabili dacă intimatul a fugit de la locul faptei, deși acesta nu are nicio calitate procesuală în cauză, calitatea de intimat având-o în dosarul nr- în care a fost admisă plângerea împotriva rezoluției parchetului prin care acesta a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 184 alin. 2 și 4 Cod penal.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul declarat în cauză și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva sentinței penale nr. 105/F/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-.

Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Călărași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.12.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - -

GREFIER

Red.

Dact. /27.01.2010

2 ex.

Red. - Tribunalul Călărași - Secția Penală

Președinte:Viorel Adrian Podar
Judecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu, Mihai

Vezi şi alte speţe de drept penal: