Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 182/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE FOND
SENTINȚA PENALĂ Nr. 182
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Mereanu judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința publică de la 30 septembrie 2008 și consemnate în încheierea de la aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, privind plângerea formulată de petenta împotriva Ordonanței din 10 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, dată în dosarul nr. 1343/II/2/2008.
CURTEA,
Asupra plângerii de față;
La 11 august 2008, petenta a formulat plângere împotriva ordonanței din 10 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA dată în dosarul nr. 1343/II/2/2008, prin care a fost respinsă plângerea împotriva ordonanței din 10 iunie 2008 dată în cauza ce a format obiectul dosarului nr. 22/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, ca neîntemeiată.
Din actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La 6 iunie 2008, fost începută urmărirea penală împotriva petentei, avocat în cadrul Baroului M, pentru că la 12 ianuarie 2007 și respectiv, 21 februarie 2007, a întocmit în numele lui Lang o cerere de amânare a judecării cauzei nr. 3548/2006, aflată pe rolul Judecătoriei Strehaia, județul M, precum și o cerere de eliberare a unui certificat, falsificând semnătura acestuia depusă pe cele două înscrisuri.
Prin ordonanța nr. 839/P/2004 din 25 septembrie 2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaiaa dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ respectiv, 1000 lei amendă, față de învinuitul pentru infracțiunea prev. de art. 9 lit. b și c din legea nr. 241/2005.
În baza art. 249 cod pr.penală rap. la art. 10 lit.a cod pr.penală, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prev. de art. 37 din Legea nr. 82/1991 rap. la art. 289 cod penal, art. 272 pct. 2 din legea nr. 31/1990 și art. 290 cod penal.
În cauza menționată, plângerea adresată organelor de poliție a fost formulată de partea vătămată Lang.
Prin ordonanța nr. 885/II/2/2006 din 20 noiembrie 2006, primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, a respins plângerea formulată de Lang împotriva ordonanței nr. 839/P/2004 din 25 septembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Strehaia.
În conformitate cu dispoz. art. 2781cod pr.penală, petentul Lang a formulat plângere la Judecătoria Strehaia, cauza fiind înregistrată sub nr-.
Cu ocazia audierii, de profesie avocat în cadrul Baroului M, a declarat că a fost contactată telefonic de Lang care i-a comunicat că nu se află în țară și i-a solicitat să depună la dosar o cerere de amânare.
Aceasta a acceptat propunerea, a întocmit cererea de amânare și a semnat-o cu numele petentului, astfel că la 15 ianuarie 2007 instanța a luat act de această cerere și a amânat cauza la 5 februarie 2007.
Ulterior, la 5 iulie 2007, cauza a fost strămutată de la Judecătoria Strehaia, la Judecătoria Ineu, județul A care, prin sentința penală nr. 67 din 22 mai 2007, pronunțată în dosarul nr. 996/2007, definitivă prin decizia penală nr. 574 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Arad, a respins plângerea petiționarului Lang formulată împotriva ordonanței nr. 839/P/2004.
Cercetările efectuate în cauză au evidențiat la 21 februarie 2007, a întocmit și a semnat tot în numele lui Lang o cerere, prin care solicita eliberarea uni certificat din care să rezulte părțile, obiectul și cauza din dosarul nr. 3548/2006, cerere pe care a depus-o la Judecătoria Strehaia.
În aceste condiții, s-a reținut că faptele săvârșite de, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 cod penal.
Prin ordonanța din 10 iunie 2008 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA dată în dosarul nr. 22/P/2008, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru cele două fapte prev. de art. 290 cod penal, apreciindu-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 10 lit.1cod penal, deoarece fapta, prin conținutul său concret și împrejurările în care a fost săvârșită, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, este de natură să asigure scopul preventiv și educativ al legii penale.
De asemenea, s-a avut în vedere atitudinea sinceră a învinuitei, care a recunoscut și regretat săvârșirea faptelor, nu posedă antecedente penale, are un profil socio-moral bun, evidențiat de caracterizarea depusă la dosar, precum și atingerea minimă adusă valorii sociale prevăzută de lege.
Pentru aceste considerente, s-a aplicat o sancțiune administrativă, respectiv o amendă în cuantum de 300 lei.
Împotriva acestei ordonanțe petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate, în sensul că s-a substituit persoanei în numele căreia a întocmit și semnat cererile adresate instanței, la solicitarea și cu consimțământul acestuia, fără a pretinde un onorariu astfel că, nu se poate reține în sarcina sa nici o faptă penală.
În plângerea adresată procurorului general, petenta a invocat între altele și o decizie a Tribunalului Suprem cu nr. 1496/1961, republicată, potrivit căreia "semnarea unei alte persoane cu consimțământul sau la cererea acesteia nu constituie din partea celui care a semnat un fals în înțelesul legii penale".
Prin ordonanța din 10 iulie 2008 a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată, reținându-se că soluția adoptată în cauză este legală, ea fiind fundamentată pe o înțelegerea corectă a elementelor constitutive ale infracțiunii pentru care s-a început urmărirea penală și probatoriul efectuat, care evidențiază lipsa pericolului social al infracțiunii prev. de art. 290 cod penal.
Cu privire la practica judiciară invocată de petentă, s-a apreciat că practica judiciară susținută de petentă nu este relevantă în cauză, avându-se în vedere vechimea deciziei și faptul că a fost pronunțată într-o perioadă în care infracțiunile de fals aveau o altă reglementare într-un alt cod penal.
Pe de altă parte, s-a apreciat că admiterea ipotezei inexistenței faptei, ar crea un precedent periculos față de reprezentarea cetățenilor în justiție, în sensul că oricine și oricând ar avea posibilitatea să acționeze în numele altei persoane doar în baza consimțământului verbal al acestuia cu toate că legiuitorul a urmărit, prin incriminarea infracțiunilor de fals, reglementarea relațiilor sociale care să aibă la bază încrederea acordată înscrisului emis de o persoană către o instituție de natură să producă efecte juridice.
S-a concluzionat că învinuita a acționat ca o persoană particulară, în afara cadrului legal impus de Legea nr. 51/1995, activitățile materiale intreprinse subscriindu-se elementelor constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată.
Împotriva acestei ordonanței petenta a formulat plângere criticând-o pentru nelegalitate.
S-a susținut că pentru existența infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, este necesar ca autorul să dorească să comită acțiunea sau acțiunile ce constituie elementul material al infracțiunii și să realizeze faptul că săvârșind-o, plăsmuiește un înscris neadevărat ori denaturează un înscris adevărat, care ar putea produce consecințe juridice.
Acționând în acest mod, autorul ar avea implicit reprezentarea pericolului creat prin încrederea acordată înscrisului și, totodată, pentru relațiile sociale a căror desfășurare se bazează pe această încredere.
Petenta a invocat practica judiciară în materie concluzionând că nu poate fi acuzată de săvârșirea infracțiunii prev. de art. 290 cod penal, în condițiile în care a avut consimțământul titularului dreptului pentru a cere amânarea și eliberarea unor acte - activități procesuale pe care instanța era obligată să le îndeplinească - dacă justițiabilul le-ar fi cerut personal.
Plângerea este fondată și urmează să fie admisă pentru considerentele ce urmează a foi expuse.
Infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată estre o infracțiune comisivă intenționată.
Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale a căror formare și dezvoltare este condiționată de încrederea publică acordată puterii probante a înscrisurilor sub semnătură privată.
Obiectul material îl constituie un înscris sub semnătură privată, în condițiile în care legea nu definește noțiunea de "înscris sub semnătură privată" dar în literatura de specialitate s-a arătat că este înscrisul care emană de la o persoană particulară și care consemnează raporturi juridice între particulari, în sensul că reprezintă o manifestare de voință ori constatarea unui act, fapt sau împrejurare, cu semnificație juridică, fiind susceptibil de a dovedi existența, modificarea sau stingerea unui drept sau a unei obligații.
În același timp, înscrisul sub semnătură privată trebuie să aibă un conținut cu relevanță juridică, putând servi ca dovadă a conținutului său, chiar dacă inițial el nu a fost întocmit în acest scop.
Elementul material al infracțiunii prev. de art. 290 cod penal este constituit din două acțiuni care sunt executate succesiv:
- falsificarea înscrisului sub semnătură privată prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod;
- folosirea înscrisului falsificat.
Activitățile care compun elementul material al laturii obiective, cad sub incidența legii penale doar în măsura în care este îndeplinită cerința esențială - ca acestea să fi fost executate în vederea producerii unei consecințe juridice.
Ori, probele administrate în cauză evidențiază că petiționara a întocmit cele două înscrisuri la cererea și deci cu acordul numitului Lang, fără să existe intenția ca în acest mod să se producă o consecință juridică în sensul dispoz. art. 290 cod penal.
În consecință, reținând dispozițiile deciziei nr. 44 din 22 septembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii și s-a stabilit "că în cazul plângerii formulată în baza art. 2781cod pr.penală, de persoana față de care s-a dispus netrimiterea în judecată și care solicită schimbarea temeiului de drept al soluției dispusă prin rezoluție ori ordonanță ori dispoziția cuprinsă în rechizitoriu, în ipoteza unei instrumentări complete, instanța poate dispune schimbarea acestuia în condițiile art. 2781alin. 8 lit. b cod pr.penală".
Prin urmare, pentru considerentele expuse, se va admite plângerea formulată de petentă, stabilindu-se temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală, ca fiind art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. d cod pr.penală, probele administrate evidențiind cu prisosință faptul că nu a existat intenție din partea petiționarei prin întocmirea și semnarea celor două cereri cu consecința producerii unor efecte juridice.
Implicit, se va dispune exonerarea petentei de plata amenzii administrative aplicată prin ordonanța din 10 iunie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea formulată de petenta, domiciliată în orașul S,-, județul M, împotriva Ordonanței din 10 iulie 2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, dată în dosarul nr. 1343/II/2/2008.
Desființează ordonanța.
Stabilește temeiul legal al scoaterii de sub urmărire penală al petentei, ca fiind art. 11 pct. 1 lit. b și art. 10 lit. d cod pr.penală.
Exonerează petenta de plata amenzii administrative.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 16 octombrie 2008.
- -
Grefier,
- -
Red.jud.CM
IB/12.11.2008.
Președinte:Constantin MereanuJudecători:Constantin Mereanu
