Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 198/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA NR. 198
Ședința publică din data de 18 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea plângerii formulată potrivit art. 278/1 de C.P.P. petentul G, domiciliat în B, str. - -.92,.7, jud. B, împotriva rezoluției nr. 506/P/2009 din 28.09.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a rezoluției nr. 1263/II/2/2009 din 26.10.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, privind pe intimații, domiciliat în B, str. -.4. jud. B, și C, ambii domiciliați în B, Bd. -.26C,.II,.11, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul G, personal, lipsă fiind intimații, și Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Petentul G solicită introducerea în cauză în calitate de părți responsabile civilmente Primăriei și a Prefecturii
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, față de dispozițiile art. 278/1 solicită C.P.P. respingerea cererii de introducere în cauză a Primăriei și a Prefecturii B, arătând totodată că nu mai au cereri de formulat în cauză, solicitând acordarea cuvântului în dezbateri.
Curtea, față de dispozițiile art. 278 respinge C.P.P. cererea petentului de introducere în cauză în calitate de părți responsabile civilmente a Primăriei și a Prefecturii B și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul G arată că în anul 1998 s-a pronunțat o hotărâre judecătorească, care ulterior a devenit titlu executoriu, iar locuința care i-a revenit în urma acestei hotărâri a fost ocupată de unii terți, devenind astfel nelocuibilă pentru că a fost degradată de către aceștia. Astfel, apreciază că s-a săvârșit infracțiunea de tulburare de posesie, iar procuratura, deși a avut documente din care rezulta că hotărârea de partaj a fost dobândită pe acte nereale, în sensul că titlul de proprietate era fals, nu a ținut cont de această situație.
Susține că a formulat plângere, întrucât intimatul a emis un act de executare care i-a produs un prejudiciu foarte mare, dat fiind faptul că nu a defalcat sumele pentru a se cunoaște fiecare ce anume sumă are de plătit, iar hotărârea îi era opozabilă și numiților.
Se solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea
cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingerea plângerii ca nefondată și menținerea rezoluțiilor atacate ca legale și temeinice, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă săvârșirea infracțiunilor reclamate de petent și nici faptul că executorul judecătoresc a dorit prejudicierea petentului.
CURTEA:
Constată că prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- petentul G, a solicitat în conformitate cu prevederile art. 2781pr. pen. desființarea rezoluției nr. 506/P/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, precum și a rezoluțiilor date de aceeași instituție, urmând ca instanța să dispună trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale față de numiții, executor judecătoresc, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, și C, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tulburare de posesie și nerespectarea hotărârilor judecătorești.
În motivarea plângerii formulate, petiționarul a arătat că în dosarul nr. 506/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești deși a avut calitatea de parte nu a fost audiat de către organele de cercetarea penală, pentru a prezenta probele prin care să dovedească comiterea de către executorul judecătoresc a mai multor infracțiuni.
În fapt, a arătat acesta că în luna august 2002 a depus la executorul judecătoresc o cerere de executare silită a sentinței civile nr. 4690/1998, deoarece debitorii și ocupanții proprietății sale au refuzat de bună voie executarea acesteia.
Executorul judecătoresc a simulat timp de 7 ani executarea silită, nereușind ca în acest interval de timp să execute debitorii cu privire la sumele menționate în titlul executoriu, datorită simulării procedurii de executare silită. Dacă procedura de executare silită ar fi fost îndeplinită conform normelor de procedură civilă, apreciază petentul că, executorul ar fi reușit să treacă la următorul act de executare silită. Consideră acesta că prin activitatea pe care a depus-o este făcută proba complicității executorului judecătoresc la comiterea de către ceilalți intimați a infracțiunilor ce au făcut obiectul plângerii penale.
Învederează petiționarul că intimatul nu și-a îndeplinit corespunzător atribuțiile ce îi reveneau nici chiar atunci când a fost obligat prin decizia nr. 404/2004 a Tribunalului Buzău să continue executarea silită, prin decizia menționată fiind lămurite și aspectele vizând consemnările din procesul verbal întocmit în luna iunie 2004 de către intimat.
Pentru toate aceste elemente petiționarul apreciază că soluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești este nelegală în ceea ce îl privește pe acest intimat, care nu și-a respectat obligațiile legale, prin această conduită cauzându-i vătămări.
În ceea ce îi privește pe numiții și C petentul a învederat faptul că aceștia sunt învinuiți de comiterea infracțiunilor de tulburare de posesie și nerespectarea hotărârilor judecătorești și față de ei nu se poate aplica soluția neînceperii urmăririi penale deoarece au pătruns cu forța în imobilul proprietatea sa în timp ce se judeca acțiunea în revendicare pe care o intentase.
Consideră petentul că invocarea de către procuror a existenței contractelor de vânzare cumpărare de care se prevalează intimații este ilegală și neconformă doctrinei juridice care a cristalizat principiul conform căruia subiectul activ al infracțiunii prev. de art. 271 pen. poate fi orice persoană, indiferent dacă a participat la procesul în care a fost pronunțată hotărârea. În aceste condiții solicită acesta admiterea plângerii și reanalizarea probatoriului, intimații urmând a fi puși sub urmărire penală.
În dovedirea susținerilor sale petiționarul a depus la dosarul cauzei înscrisuri (filele 22 - 91), iar instanța din oficiu a dispus atașarea la dosarul cauze a dosarului de urmărire penală în care a fost dată rezoluția atacată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea stare de fapt:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel P, petentul Gas olicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc deoarece acesta nu a dus la îndeplinire dispozitivul sentinței civile nr. 4690/1998 a Judecătoriei Buzău, precum și a numiților și C deoarece îi împiedică folosința unei suprafețe de teren deținută în baza unei hotărâri judecătorești.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P, după efectuarea actelor premergătoare, prin rezoluția nr. 506/P/28.09.2009, a dispus în baza art. 228 alin. 4 raportat la art. 10 lit. d pr.pen. neînceperea urmăririi penale față de, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 pen. și art. 53 alin. 6 din Legea nr. 188/2000 și față de și C pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 alin.2 pen.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că prin sentința civilă nr. 4690/1998 a Judecătoriei Buzăua fost admisă acțiunea reclamantului G și au fost obligați pârâții, și și să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 46002teren situat în extravilanul satului Mirei, com., parcela 96. Prin aceeași hotărâre, pentru lipsa de folosință asupra terenului, pârâții au fost obligați la plata de despăgubiri față de reclamant.
După rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, petentul a formulat cerere de executare silită pe care a adresat-o intimatului executor judecătoresc, formându-se dosarul execuțional nr. 854/E/2002.
Cu ocazia deplasării la fața locului în cursul procedurii de executare, executorul a constatat că pe terenul respectiv dețin acte de vânzare cumpărare autentificate alte persoane, și C, și, persoane care nu au avut calitatea de părți în cauza civilă și cărora hotărârea judecătorească le era inopozabilă. A mai constatat executorul judecătoresc și că terenul care făcea obiectul executării silite era identificat în hotărârea judecătorească ca fiind situat în com., parcela 96, însă în realitate acesta era situat în tarlaua 5 a satului.
Cu privire la toate aceste impedimente la executare executorul judecătoresc a întocmit procesul verbal din 01.06.2004(fila 47 dosar parchet), îndrumând creditorul să se adreseze instanței de judecată.
A mai reținut Parchetul că petiționarul Gaf ormulat în conformitate cu prevederile art. 53 din Legea nr. 188/2000 plângere la instanța de judecată și Tribunalul Buzău, prin Decizia civilă nr. 404/10.12.2004 a admis recursul împotriva sentinței primei instanțe declarat de petent și pe fond a admis cererea, executorul judecătoresc fiind obligat să continue executarea silită.
S-a mai constatat că prin cererea înregistrată la 23.05.2008 pe rolul Tribunalului Buzău, executorul judecătoresc a solicitat în contradictoriu cu petentul G pronunțarea unei încheieri prin care, potrivit dispozițiilor art. 2811Pr.Civ. să se lămurească și completeze dispozitivul Deciziei civile nr. 404/2004 pronunțată de Tribunalul Buzău, în sensul de a se preciza cum se identifică suprafața de 46002teren atribuit prin sentința civilă nr. 4690/1998 a Judecătoriei Buzău lui G și cum să întocmească actul de executare în situația în care terenul este ocupat de terțe persoane. Cererea formulată a fost respinsă prin încheierea din 02.12.2008 a Tribunalului Buzău ca fiind formulată de către o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Față de această stare de fapt, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pac onsiderat că nu se poate reține în sarcina făptuitorului executor judecătoresc comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246 pen. și 53 alin. 6 din Legea nr. 188/2000 deoarece pe de o parte acesta nu a avut intenția de cauza o vătămare petiționarului prin acțiunile sale, iar pe de altă parte nici nu se poate reține în sarcina acestuia existența intenției sau culpei în neaducerea la îndeplinire a hotărârii instanței de judecată de continuare a procedurii executării silite câtă vreme continuarea procedurii ar fi adus atingere unor terțe persoane ce aveau proprietatea și posesia unei părți a terenului ce făcea obiectul procedurii și erau la rândul lor îndreptățite să ceară respectare dreptului lor. Mai mult refuzul de a continua executarea silită s-a întemeiat și pe omisiunile instanțelor judecătorești vizând modul de îndeplinire a dispozițiilor Sentinței civile nr. 4690/1998 a Judecătoriei Buzău.
În privința făptuitorilor și C s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 pen. deoarece lipsește situația premisă ce constituie obiectul material al infracțiunii, persoana vătămată nefiind pusă în posesie asupra terenului deținut în baza hotărârii judecătorești.
Împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petiționarul G la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel care prin rezoluția nr. 1263/II/2/2009 a respins-o, apreciind că soluția atacată este temeinică și legală.
Analizând rezoluțiile atacate, prin prisma dispozițiilor art.2781pr.pen. sub aspectul criticilor formulate, instanța apreciază că acestea sunt legale și temeinice, plângerea formulată fiind nefondată pentru următoarele considerente.
Curtea reține că în mod legal prin rezoluțiile atacate s-a apreciat că intimatul executor judecătoresc a respectat obligația ce îi revenea de a efectua toate demersurile necesare pentru executarea silită a hotărârii judecătorești, însă, din cauza unor împrejurări care nu implică intenția sa, nu a fost în măsură să realizeze acest lucru, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 pen.
Executarea silită a sentinței civile nr. 4690/1998 pronunțată de Judecătoria Buzău se realizează în conformitate cu prevederile art. 578 - 579 pr.civ. care reglementează modalitatea de executare a hotărârilor judecătorești care au drept obiect predarea unui imobil. În conformitate cu prevederile primului text legal: "Dacă partea obligată să părăsească ori să predea un imobil nu-și îndeplinește această obligație în termen de 5 zile de la primirea somației, ea va fi îndepărtată prin executare silită, iar imobilul va fi predat celui îndreptățit.". Articolul următor dispune: "În vederea executării silite a obligației prevăzute la art. 578, executorul judecătoresc va pe debitor să părăsească de îndată imobilul, iar în caz de împotrivire, va elibera imobilul cu ajutorul forței publice, punând pe creditor în drepturile sale."
Deci, în conformitate cu prevederile textelor legale menționate executarea silită se desfășoară împotriva debitorilor menționați în titlu, care sunt somați să predea bunul și în caz de refuz obligați la conformare prin intermediul forței publice, neputându-se proceda la obligarea unor terțe persoane, străine de litigiul inițial, la conformarea față de hotărâre judecătorească pronunțată în cadrul unui litigiu la care nu au participat.
În speță, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 01.06.2004 de către intimatul (fila 52 dosar parchet), cu ocazia identificării imobilului s-a constatat că terenul în litigiu este ocupat de terțe persoane, respectiv și C, persoane care invocă un drept propriu de proprietate izvorât din contracte de vânzare cumpărare autentice anterioare titlului executoriu.
Astfel, împrejurarea că executorul judecătoresc a constatat că pe terenul ce făcea obiectul executării silite alte persoane decât cele menționate în titlu exercitau o posesie întemeiată pe o aparență de drept este de natură a conduce, în opina Curții, la concluzia că în cauză au existat impedimente serioase la continuarea executării silite.
În aceste condiții nu se poate reține că intimatul cu intenție a comis infracțiunea prevăzută de art. 246 pen. neexistând o rezoluție infracțională în sensul urmăririi producerii unei vătămări a intereselor legale ale petentului Conflictul OG între mai mult norme juridice a condus la situația în care executorul judecătoresc, fără vreo culpă, nu a îndeplinit acte care îi intrau în sfera atribuțiilor de serviciu, petentul suferind în mod cert un prejudiciu, însă acesta nu îi este imputabil executorului judecătoresc.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 53 alin. 6 din Legea nr. 188/2000, pretins comisă de către același intimat, Curtea consideră că soluția Parchetului este de asemenea legală și temeinică.
Conform textului legal menționat constituie infracțiune nerespectarea cu intenție sau din culpă a unei hotărâri judecătorești prin care executorul judecătoresc este obligat să efectueze executarea silită.
În speță, prin decizia penală nr. 404/2004 pronunțată de Tribunalul Buzăua fost admis recursul declarat de către G împotriva sentinței nr. 4407/2004 a Judecătoriei Buzău care a fost modificată în tot, în sensul că a fost admisă cererea și obligat intimatul să continue executarea silită în dosarul 854/E/2002.
Fără a afecta în vreun fel puterea de lucru judecat a deciziei anterior menționate, Curtea observă că aceasta pe lângă obligația stabilită în sarcina intimatului, de continuare a executării silite, nu conține și celelalte elemente obligatorii conform legii, art. 53 alin. 3 teza finală, respectiv indicarea modului în care trebuia întocmit actul. În aceste condiții, nu se poate reține în sarcina executorului judecătoresc existența unei intenții sau a unei culpe în nerespectarea hotărârii pronunțate de către Tribunalul Buzău, câtă vreme nu îi era indicat acestuia modul în care trebuia să întocmească actul de executare. Mai mult, lipsa vinovăției intimatului este reliefată și de faptul că acesta a solicitat instanței care a pronunțat hotărârea să o completeze, în sensul textului legal anterior menționat, dar prin decizia civilă nr. 263/2008 pronunțată de Tribunalul Buzău (fila 62 - 63 dosar) contestația la executare formulată a fost respinsă ca nefondată.
Analizând rezoluțiile atacate și în privința infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2 pen. pretins comise de către și C, Curtea constată că soluția dată este legală și temeinică, neputându-se reține în speță că petiționarul G deține în baza unui hotărâri judecătorești imobilul, nemulțumirea acestuia fiind cauzată tocmai de nepunerea în executare a titlului să executoriu. Pentru existența acestei infracțiuni este necesară îndeplinirea unei situații premisă, respectiv deținerea bunului în baza unei hotărâri judecătorești, situație care nu este îndeplinită în cauză.
Critica formulată de către petent, vizând neaudierea sa de către organele de urmărire penală, nu poate fi acceptată, în condițiile în care în conformitate cu prevederile art. 224 pr.pen. în faza actelor premergătoare începerii urmăriri penale, organul de urmărire penală nu are această obligație.
De asemenea, celelalte elemente din plângere vizând comiterea unor alte infracțiuni de persoane neidentificate, nu sunt de natură a fi analizate deoarece depășesc cadrul procesual fixat prin plângerea adresată inițial organului de urmărire penală și soluționată prin rezoluțiile parchetului atacate.
Pentru considerentele mai sus expuse, Curtea în temeiul art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, va respinge plângerea ca nefondată, menținând soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza disp. art.2781alin.8 lit.a pr.penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul G împotriva Rezoluției nr.506/P/2009 din 28.09.2009 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și a Rezoluției nr.1263/II/2/2009 din 26.10.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 40 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și petent și pentru intimații lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12. 2009.
Președinte, Grefier,
- - - - -
Red. /
2 ex/06.01.2010
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu
