Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 20/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA Nr.20
Ședința publică de la data de 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Elena Zăinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
.
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii formulată în temeiul art.278/1 Cod pr.penală, de petentul, domiciliat în G,-, jud.Dâmbovita și în comuna, sat.,- jud.D, împotriva rezoluțiilor din 15 octombrie 2007 și 03 decembrie 2007, dispuse în dosarul penal nr.275/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 01 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 11 februarie 2008, dându-se următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- petentul domiciliat în G,- și în comuna sat,- jud.D a formulat plângere în temeiul art.278/1 Cod pr.penală, împotriva rezoluției nr.275/P/15.10.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru infracțiunile prev.de art.246, art.289 și art.291 Cod penal, întrucât faptele reclamate nu există, precum și împotriva rezolutiei nr.1613/II/2 din 3 decembrie 2007 dispusă de procurorul general prin care s-a respins ca tardivă plângerea sa împotriva rezoluției dată în dosarul nr.275/P/2007.
În motivarea plângerii petentul susține că în mod greșit procurorul general a respins ca tardivă plângerea formulată împotriva rezolutiei de neîncepere a urmăririi penale, întrucât pe strada - - din G sunt două imobile cu nr.6 și comunicarea rezoluției a ajuns la o altă adresă astfel că, efectuându-se comunicarea cu întârziere plângerea sa a fost introdusă în termen legal.
Pe fond, petentul susține că solutia de neîncepere a urmrăririi penale este nelegală și netemeinică, întrucât nu a fost audiat penrtru a da lămuriri cu privire la faptele sesizate, nu s-au luat declarații martorilor și nici soția sa nu a fost audiată, iar actele aflate la dosar dovedesc că intimatul, executor judecătoresc a săvârșit infracțiunile sesizate - abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals și uz de fals - cu ocazia executării silite care a format obiectul dosarului nr.302/2005.
Solicită admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei procurorului în vederea completării actelor efectuate, respectiv audierea petentului și a martoriilor.
Pentru soluționarea plângerii s-a atașat dosarul nr.275/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și petentul a depus concluzii scrise și copii xerox ale unor acte din dosarul de executare.
Curtea, examinând susținerile petiționarului în raport de actele premergătoare efectuate în dosarul penal nr.275/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și față de rezoluțiile atacate, constată că plângerea este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin rezolutia nr.275/P/15 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a dispus, în temeiul art.228 al.4 și art.10 lit.a Cod pr.penală neînceperea urmăririi penale față de intimatul, executor judecătoresc pentru săvârșirea infractiunilor prev. de art.246 Cod penal, 289 Cod penal și 291 Cod penal, întrucât faptele reclamate nu există.
În motivarea soluției se reține că, din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă comiterea faptelor sesizate de petiționar, întrucât intimatul fiind învestit de creditorul SC SA B cu executarea silită a titlului executor reprezentat de sentința penală nr.742/2004 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B, învestită cu formulă executorie de Judecătoria Târgoviștea respectat dispozitiile legale în sensul că a solicitat încuviințarea executării silite, a luat relații de la Primăria cu privire la averea debitorului, petent în cauză, a întocmit proces verbal de situație cu privire la bunurile imobile ale acestuia și a emis somații de plată.
Constatându-se un impediment la executare, respectiv contractul de vânzare-cumpărare încheiat de debitor cu mama sa, autentificat sub nr.666/24.02.2004 de Biroul notar Public, intimatul a efectuat cu regularitate acte de executare silită emițând dispozitii de poprire către unitățile bancare unde debitorul avea conturi deschise, iar creditorul a promovat acțiune civilă de constatare a nulității actului de vânzare cumpărare.
Se mai reține că după constatarea nulității absolute a acestui contract dispusă prin sentința civilă nr.3284/21septembrie 2006 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin decizia penală nr.153/30 martie 2007 a Tribunalului Dâmbovita s-a reluat executarea silită, s-au emis somații de plată la adresele indicate de debitor, s-au desemnat experti pentru întocmirea raportului de expertiză pentru stabilirea valorii de circulatie a bunurilor supuse executării silite, s-au emis publicații de vânzare, care s-au comunicat debitorului și s-au afișat la Primăria comunei și la sediul Judecătoriei Târgoviște, cele două expertize au fost comunicate petentului debitor astfel că licitațiile organizate pentru vânzarea imobilelor s-au făcut cu respectarea dispozitiilor legale, încheindu-se de fiecare dată procese verbale.
Actele întocmite de executorul judecătoresc au respectat dispozitiile legale și nu există neconcordanță între acestea și realitate.
Plângerea formulată de petiționar, conform art.278 Cod pr.penală împotriva acestei soluții a fost respinsă de procurorul general, prin rezolutia nr.1613/III/2 din 3 decembrie 2007, ca tardiv introdusă, deoarece termenul de 20 de zile de la comunicare expirase, potrivit dovezii de comunicare aflată la dosar din care rezultă că soluția de neînceperea urmăririi penale a fost comunicată petentului la data de 19 octombrie 2007, iar acesta a formulat plângere tocmai la data de 20 noiembrie 2007, data poștei aplicată pe plic, deși termenul se împlinise la data de 9 noiembrie 2007.
Cu privire la sustinerea petentului că în mod greșit procurorul general a respins plângerea sa ca tardiuv introdusă, curtea constată, pe baza dovezilor aflate la fila 281 că rezolutia de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de intimatul a fost comunicată petentului la data de 19 octombrie 2007, iar plângerea împotriva acesteia a fost înaintată prin poștă la data de 20 noiembrie 2007, așa cum rezultă din ștampila poștei aplicată pe plicul aflat la fila 275, astfel că termenul de 20 de zile expirase la data de 9 noiembrie 2007 și în consecință, în mod legal plângerea acestuia a fost respinsă ca tardiv introdusă.
Pe fond, din actele premergătoare efectuate în cauză, curtea constată că la data de 16 iunie 2005 creditoarea SC SA Bas olicitat, punerea în executare a sentinței penale nr.742/12.05.2004 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B, investită cu formulă executorie, prin care inculpatul, petent în cauză, a fost obligat în solidar cu ceilalti coinculpați la plata sumei de 751.881.564 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Intimatul a întocmit dosarul de executare nr.302/2005, iar Judecătoria Târgoviște prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.06.2005 a încuviințat executarea silită a titlului executor arătat.
În cadrul procedurii de executare intimatul a solicitat relații de la Primăria cu privire la averea debitorului, a întocmit proces verbal de situație la data de 21.06.2005 și urmare a răspunsului comunicat, potrivit căruia petentul-debitor a vândut bunurile imobile mamei sale, conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.666/24 februarie 2004 de Biroul Notarilor Publici, executorul judecătoresc a întrerupt executarea silită asupra bunurilor imobile și pentru recuperarea creanțelor a emis dispozitii de poprire către unitățile bancare la care debitorul avea conturi, iar creditorul SC SA Bas olicitat pe calea acțiunii civile constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare.
Dispozitia de poprire a fost validată de instanță numai pentru SC AUTO SA Dâmbovita, la care debitorul (petentul) deținea funcția de președinte al consiliului de administrație și manager general și începând cu luna septembrie 2006 debitorul petent consemnează câte 130 lei lunar.
Având în vedere că prin sentința penală nr.742/2004 investită cu formulă executorie se menținuse sechestrul asigurător asupra bunurilor imobile ale inculpatului, potrivit art.500 Cod pr.civilă s-a emis somație de plată la data de 21.06.2005 fiind înscrisă la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară prin încheierea nr.14112 din 27.06.2005, somație care a fost comunicată și petentului.
Prin sentința civilă nr.3284 din 21.09.2006 a Judecătoriei Târgoviște, rămasă definitivă prin decizia anr.153 din 30 martie 2007 a Teribunalului Dâmbovita s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare sus-arătat, astfel că bunurile au revenit în patrimoniului debitorului (petent în cauză).
S-au reluat actele de executare, respectiv s-a emis o nouă somație de plată a debitorului, s-au desemnat experții și pentru întocmirea rapoartelor de expertiză în sensul stabilirii valorii de circulație a terenului în suprafață de 20.000 mp și a imobilului casă de locuit compus din 5 camere, hol, bucătărie, debara, situat pe raza com. sat., jud.D și după întocmirea celeor două expertize s-au emis publicații de vânzare fixându-se termen de vânzare la licitație a imobilelor proprietatea debitorului pentru data de 8 iunie 2007,(fila 173), când s-a încheiat procesul verbal nr.302, fila 185, și întrucât nu s-au depus oferte de cumpărare, iar debitorul a solicitat refacerea expertizei de evaluare a bunurilor imobile, s-a organizat o nouă licitație pentru data de 30 iulie 2007, s-au emis publicații de vânzare, potrivit procesului-verbal aflat la dosar și cum nici de această dată nu s-a prezentat nici o persoană, s-a fixat o nouă licitație pentru data de 03 septembrie 2007, când bunurile imobile au fost adjudecate de către numitul, conform actului de adjudecare încheiat la 11 septembrie 2007.
Afirmația petentului că intimatul a comis infracțiunea de abuz în serviciu, întrucât acesta a început executarea silită împotriva unei alte persoane, respectiv a mamei sale, este neîntemeiată, din conținutul actelor aflate la dosar nu rezultă că intimatul ar fi emis vreo somație către mama debitorului și nici că s-a purtat cu aceasta corespondență cu privire la executarea silită.
Urmare a desființării contractului de vânzare-cumpărare care a avut ca obiect bunurile asupra cărora se înființase sechestrul asigurător, imobilele au revenit în patrimoniul petentului-debitor și executarea silită a fost reluată, fiind respectate dispozitiile legale și anume s-a emis somația din data de 12.04.2007, s-a solicitat biroului local de expertize comunicarea unor liste de experti, au fost desemnati doi experti pentru întocmirea rapoartelor de expertiză cu valoarea bunurilor asupra cărora s-a început executarea silită, s-au comunicat petentului cele două rapoarte de expertiză, precum și publicațiile de vânzare.
Potrivit art.246 Cod penal, abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor constă în fapta funcționarului public, care în exercitiul atributiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește deficitar, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Așa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, nu sunt indicii cu privire la săvârșirea infractiunii de abuz în serviciu, intimatul făptuitor a actionat cu bună-credință, actele efectuate în dosarul de executare nr.302/2005 s-au întocmit cu respectarea dispozitiilor legale și nu s-a cauzat petentului vreo pagubă, valoarea bunurilor a fost stabilită prin expertizele efectuate în cauză și potrivit art.443 Cod pr.civilă, în cazul executării silite, dacă nu se obtine pretul de vânzare al licitației, bunul va fi vândut la cel mai mare preț oferit după trei strigări succesive.
De altfel, împotriva actelor de executare, petentul a formulat două contestații la executare, solicitând să se constate atât perimarea de drept a executării silite, cât și nelegalitatea licitației organizată de executorul judecătoresc, precum și a proceselor verbale de licitație, pe motiv că (debitorul) nu a fost legal citat pentru vânzarea la licitație, nu s-a mentionat suma de la care au început strigările, nici pretul de vânzare și nu s-a afișat publicatia de vânzare la domiciliul său și prin sentințele civile nr.3347 din 26 septembrie 2007 și 4489 din 15 noiembrie 2007, Judecătoria Târgoviște le-a respins ca neîntemeiate.
Așadar, în lipsa unor argumente temeinice și a unor probe că intimatul, executor judecătoresc, ar fi acționat cu rea-credință în îndeplinirea atributiilor de serviciu, că ar fi întocmit și folosit acte false fără ca petentul să arate care sunt actele care nu corespund realității nu se putea dispune decât solutia de neîncepere a urmăririi penale, întrucât infractiunile sesizate nu există.
În consecință, solutia de neîncepere a urmăririi penale este legală și temeinică și în mod legal s-a făcut aplicarea disp.art.228 alin.4 rap.la art.10 lit.a Cod pr.penală.
În faza actelor premergătoare, normele de procedură nu prevăd obligativitatea audierii părții vătămate, verificarea plângerii efectuându-se pe baza actelor aflate la dosar și a declarației persoanei împotriva căreia s-a formulat plângerea.
Cum, în cauză, procurorul a luat declarație intimatului și a verificat toate actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, nu se justifică reluarea sau refacerea cercetărilor, așa cum a solicitat petentul și de altfel o astfel de cerere excede soluțiilor prevăzute de art.278/1 pct.8 lit.a-c Cod pr.penală.
În raport de considerentele sus-arătate, plângerea petentului se privește ca nefondată și va fi respinsă, ca atare, în temeiul art.278/1 pct.8 lit.a Cod pr.penală cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul, domiciliat în G- jud.D și în comuna, sat.,- jud.D, împotriva rezoluțiilor nr.275/P/15 octombrie 2007 și nr.1613/II/2/3 decembrie 2007 pronunțate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține rezoluțiile atacate.
Obligă petentul la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2008.
PREȘEDINTE,
- - GREFIER,
- -
Red.EZ
Tehnored.MP
2 ex/21.02.2008
operator de date cu caracter personal nr.notifiicare 3113/2006.
Președinte:Elena ZăinescuJudecători:Elena Zăinescu
