Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 20/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
SENTINTA PENALA Nr. 20/
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Alexandru
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta, împotriva ordonanței nr. 86/P/2006 din data de 28 iunie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, confirmată prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 16 februarie 2009 și apoi pentru data de 23 februarie 2009.
CURTEA,
Asupra plângerii penale de față:
Constată că la data de 8.09.2008 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Ploiești plângerea formulată de către petenta împotriva rezoluției nr. 86/P/2006 din data de 28.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, menținută prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 1285/II/2/2008.
În motivarea plângerii sale, petenta a susținut că nu au fost efectuate cercetări temeinice în cauză pentru a se constata că semnătura de pe testamentele autentificate sub nr. 379/15.01.2004 și 2563/10.03.2004 nu a fost executată de către, solicitând în acest sens efectuarea de cercetări față de făptuitorii G și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 292 și art. 293 Cod penal, precum și față de făptuitoarea (notar public) pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 289 Cod penal, art. 291 și art. 292 Cod penal.
Prin încheierea de ședință nr. 1980 din 6.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea formulată de către petiționara și în consecință, s-a dispus strămutarea judecării cauzei de la Curtea de Apel Ploiești la Curtea de APEL BRAȘOV, cauza fiind înregistrată la această ultimă instanță la data de 5 decembrie 2008, cu numărul -.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Inițial, în plângerea adresată la data de 23.11.2005 Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, petenta a arătat că este moștenitor legal (ca nepoată de soră) al defunctei, decedată la data de 19 martie 2004. Petenta a susținut că testamentul întocmit cu nouă zile înainte de deces nu a fost semnat de către defuncta, care era grav bolnavă, iar de starea sa de boală au profitat făptuitorii, pentru a intra în posesia întregii averi a defunctei.
În continuare, petenta și-a preciza plângerea în sensul că solicită tragerea la răspundere penală și a făptuitoarei (notar public) pentru infracțiunile de fals, uz de fals și fals de declarații, aceasta fiind cea care a întocmit testamentele în cauză, acceptând ca acestea să nu fie semnate personal de către testatoare.
La filele 30 și 31 din dosarul Parchetului se află cele două testamente, respectiv cel autentificat de notarul public sub numărul 379 din 15 ianuarie 2004, prin care testatoarea a lăsat făptuitoarei toate bunurile sale mobile și imobile, instituind-o pe aceasta legatar universal, cu condiția ca legatara să se ocupe de toate obiceiurile cuvenite la înmormântare, precum și testamentul autentificat de către același notar public sub numărul 2563 din 10 martie 2004, prin care testatoarea a lăsat soților (făptuitori) G și toate bunurile mobile și imobile din patrimoniul său, instituindu-i pe aceștia legatari universali, cu condiția ca la deces, să se ocupe de înmormântare și de toate cele necesare, potrivit datinilor.
Într-o primă rezoluție din data de 8.06.2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii G, și, apreciind că din probele administrate rezultă fără nici un dubiu că cele două testamente au fost date de, că semnătura de pe testamente îi aparține, și că notarul public nu a denaturat în nici un mod realitatea cu prilejul redactării și apoi al autentificării testamentelor.
În motivarea rezoluției procurorul a invocat și sentința civilă nr. 4927 din 11.06.2004 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia nr. 2973 din 3.12.2004 a Curții de Apel Ploiești.
Prin sentința civilă nr. 4927 din 11.06.2004 a Judecătoriei Ploieștis -a dispus respingerea acțiunii civile formulate de către și prin care aceștia au solicitat anularea testamentului autentificat sub nr. 2563 din 10 martie 2004, precum și a certificatului de moștenitor emis în baza testamentului, nr. 201 din 21.04.2004, pentru considerentul că reclamanții nu au calitate procesuală activă, deoarece nu fac parte din categoria moștenitorilor rezervatari; apelurile declarate de către reclamanți împotriva sentinței sus-menționate au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 2973 din 3.12.2004 a Curții de Apel Ploiești.
Rezoluția procurorului dispusă la data de 8.06.206 a fost infirmată prin rezoluția procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești nr. 1323/II/6/2006 din data de 3.07.2006, rezoluție prin care s-a dispus a se proceda la audierea petentei, a martorului asistent la întocmirea testamentelor și la efectuarea unei expertize grafice față de susținerile petentei că semnăturile de pe cele două testamente au fost contrafăcute.
După infirmarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, în cauză a fost efectuat raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr. 1.530.450/18.08.2006 (filele 74 - 80) acesta conchizând în sensul că semnătura de la rubrica "testatoare" de pe testamentul autentificat sub nr. 2563 din 10 martie 2004 fost executată de către numita, în timp ce semnătura de pe testamentul autentificat de notarul public sub numărul 379 din 15 ianuarie 2004 nu a fost executată de către.
Ulterior, prin rezoluția nr. 86/P/2006 din 24.07.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus - în baza art. 228 alin.4 raportat la art. 10 lit.d Cod procedură penală - neînceperea urmăririi penale față de făptuitori pentru considerentul că testamentul autentificat de notarul public sub numărul 379 din 15 ianuarie 2004 nu a produs nici un fel de consecințe juridice și nu a fost folosit de legatari la deschiderea succesiunii după defuncta, fiind revocat prin testamentul ulterior, autentificat sub nr. 2563 din 10 martie 2004, iar cu privire la acesta din urmă s-a constatat științific că a fost semnat de către testatoare.
Această rezoluție a fost infirmată prin rezoluția nr. 86/P/2006 din 31.07.2007 a procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, acesta conchizând în sensul că este evidentă săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal de către notarul public, atâta timp cât s-a stabilit prin raportul de constatare că semnătura de pe primul testament nu aparține testatoarei, fiind irelevant faptul că ulterior s-a întocmit un alt testament semnat de data aceasta de către testatoare. De menționat este faptul că infirmarea soluției a privit doar situația făptuitoarei.
Astfel, prin rezoluția din 5 septembrie 2007 s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuita cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal.
După începerea urmăririi penale s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice grafice la nivelul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice de pe lângă Ministerul Justiției, care să stabilească dacă semnăturile de pe cele două testamente au fost efectuate de către testatoare și, totodată, dacă modul în care testatoare își executa semnătura se putea modifica datorită trecerii timpului și vârstei înaintate, luându-se în considerare și afecțiunile de care suferea testatoarea, astfel cum erau menționate în fișa de observație clinică generală, anexată în copie.
Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Baî ntocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 322 din 22 octombrie 2007 (filele 171 - 176), care a conchis că testamentele autentificate sub numărul 379 din 15 ianuarie 2004 și sub nr. 2563 din 10 martie 2004 au fost semnate la rubrica "testatoare" de către.
La aceeași concluzie ajunge și expertul criminalist autorizat dr. (filele 178 - 187), numit de către învinuita, a cărui participare la efectuarea expertizei criminalistice grafice a fost aprobată de către procuror prin ordonanța nr. 1217/II/2/2007 din 12.10.2007.
Prin rezoluția nr. 86/P/2006 din 1.11.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștis -a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal, apreciindu-se că nu există în cauză nici un înscris falsificat, aspect confirmat de către rapoartele de expertiză, dar și de declarația martorului, prezent la întocmirea și semnarea testamentelor, acesta afirmând că ambele au fost semnate de către defuncta.
Și această din urmă rezoluție a fost infirmată de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, apreciindu-se că în mod greșit a răspuns la obiecțiunile formulate de către petentă expertul consilier, și nu expertul desemnat de la Ministerul Justiției, fiind necesar a se aprecia dacă nu cumva este necesară în cauză efectuarea unei noi expertize.
Ulterior, Institutul Național de Expertize Criminalistice a întocmit un nou raport de expertiză criminalistică nr. 121 din 9 iunie 2008 (filele 302 - 306) semnat de către trei experți criminaliști care au conchis în sensul că semnătura de la rubrica "testatoare" din testamentele autentificate la datele de 15.01.2004 și 10.03.2004, precum și semnătura de pe cererea de autentificare a testamentului autentificat la data de 15.01.2004 (fila 101) au fost executate de către.
În final, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieștia dispus la data de 28 iunie 2008 scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 289 Cod penal și neînceperea urmăririi penale față de același notar public pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 și art. 292 Cod penal, precum și neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 25 raportat la art. 289 Cod penal, art. 291 Cod penal, art. 292 și art. 189 Cod penal, întrucât nici una din probele administrate în cauză nu a confirmat existența infracțiunilor reclamate de către petentă.
Această soluție a procurorului a fost confirmată prin ordonanța procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, apreciindu-se că concluziile tuturor expertizelor criminalistice efectuate în cauză se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Plângerea formulată de către petenta - în temeiul art. 2781- împotriva ultimei ordonanțe de scoatere de sub urmărire penală și de neîncepere a urmăririi penale urmează să fie respinsă ca nefondată, întrucât în cauză au fost administrate probe științifice care nu confirmă suspiciunile petentei privind săvârșirea unor infracțiuni de către persoanele reclamate, ultima soluție a procurorului (de altfel menținută prin ordonanța procurorului general) fiind legală și temeinică.
În acest sens, mai sunt de menționat - pe lângă probele științifice prezentate anterior - și declarațiile martorilor (fila 22) și - soțul defunctei (fila 24), aceștia precizând că defuncta nu a prezentat niciodată afecțiuni psihice, fiind în deplinătatea facultăților mintale la momentul la care a testat în favoarea făptuitorilor G și.
De altfel, la aceleași date la care defuncta a testat în favoarea făptuitorilor, aceleași acte au fost realizate și de către soțul acesteia, care a testat la datele de 15 ianuarie 2004 și respectiv, 10 martie 2004, în același sens ca și defuncta sa soție, tot în favoarea făptuitorilor G și.
În raport cu toate aceste considerente, plângerea petentei împotriva ordonanței nr. 86/P/2006 din data de 28.06.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești va fi respinsă ca nefondată, în temeiul dispozițiilor art. 2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, iar soluția procurorului va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală
Hot.
Respinge plângerea formulată de către petenta împotriva ordonanței nr. 86/P/2006 din data de 28.06.2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, confirmată prin ordonanța Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care o menține.
Obligă petenta să plătească suma de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu făptuitorii.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 februarie 2009.
Președinte
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR. -
COPIA
Sentinței penale nr. 20 /23 februarie 2009
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de către petenta, împotriva ordonanței nr. 86/P/2006 din data de 28 iunie 2008 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, confirmată prin ordonanța Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, pe care o menține.
Obligă petenta să plătească suma de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și de la comunicare cu făptuitorii.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2009.
PRESEDINTE,
Ss indescifrabil
Președinte:Mihaela AlexandruJudecători:Mihaela Alexandru
