Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Încheierea /2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art.2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 20 februarie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulate de petenții și împotriva rezoluțiilor nr.114/P/2006 din 28 februarie 2007 și nr.579/II/2 din data de 12 aprilie 2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
La apelul nominal s-a prezentat petentul, lipsă fiind petenta și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând că nu sunt cereri de formulat a dat cuvântul la dezbateri.
Petentul, având cuvântul, a solicitat admiterea plângerilor formulate, desființarea rezoluțiilor atacate și efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, care la data de 10.07.2002 a pus în executare în mod abuziv sentința civilă nr.1814/17.03.2000, pronunțată în dosarul nr.9722/1999 al Judecătoriei Botoșani, sentință ce nu era definitivă. A arătat că la data de 13 mai 1999 fost solicitat de fiul său să preia o datorie de 3500 de dolari pe care acesta o contractase anterior de la numitul, datorie ce a fost garantată cu imobilul proprietatea sa. Întrucât nu a avut posibilitatea de a plăti în totalitate împrumutul către cămătar, acesta a achiziționat prin hotărâre judecătorească imobilul gajat pe care apoi l-a valorificat.
La data de 12 iulie 2006 executorul judecătoresc s-a prezentat la domiciliul său împreună cu polițiști și muncitori, și fără a avea permisiunea au început să demoleze casa, aruncându-le bunurile. A mai arătat că executorul judecătoresc este finul de cununie al lui. În concluzie a solicitat admiterea plângerilor așa cum au fost formulate.
Procurorul a pus concluzii de respingere, ca nefondate, a plângerilor formulate de petenți și de menținere a rezoluțiilor atacate ca fiind legale și temeinice, considerând că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să efectueze acte procedurale de punere în executarea silită a unei hotărâri judecătorești, la cererea creditoarei respectând normele procedurale aplicabile cât și dispoziția instanței.
Declarând închise dezbaterile care au fost înregistrate în sistem audio, instanța a rămas în pronunțare,
CURTEA
Având nevoie de timp pentru deliberare,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 27 februarie 2009.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.
Președinte Grefier
Dosar nr- - art.2781Cod procedură penală -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA NR. 22
Ședința publică din 27 februarie 2009
Președinte - -
Grefier C -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea plângerii formulate de petenții și împotriva rezoluțiilor nr.114/P/2006 din 28 februarie 2007 și nr.579/II/2 din data de 12 aprilie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în cadrul ședinței de judecată din data de 20 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta încheiere, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 februarie 2009.
CURTEA
Asupra plângerii penale de față, constată următoarele:
La data de 07 august 2006, petenții și au formulat plângere penală, solicitând efectuarea de cercetări față de persoanele care au judecat dosarele civile nr.9722/1999, 3239/2003, la Judecătoria Botoșani, cât și dosarele civile nr. 3583/2000, 4923/2004 și - la Tribunalul Botoșani, respectiv Curtea de APEL SUCEAVA, având ca obiect vânzarea imobiliară, anulare contract de împrumut.
Petentul a fost citat la data de 06 septembrie 2006 pentru a da lămuriri necesare cu privire la plângerea depusă și a solicitat efectuarea de cercetări față de judecătorii și, care au judecat o parte din acțiunile civile în care el a avut calitatea de reclamant, respectiv pârât. Cu privire la acest aspect a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, instituția competentă a soluționa astfel de cauze. Petentul a menționat că dorește efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc, care la data de 10 iulie 2002 pus în executare în mod abuziv sentința civilă nr.1814 din 17 martie 2000, pronunțată în dosarul nr.9722/1999 al Judecătoriei Botoșani, sentință ce nu era definitivă.
Prin rezoluția din 28 februarie 28 februarie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani în dosarul penal nr.114/P/2006, în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art.246 Cod penal.
Pentru a se dispune astfel s-a reținut în general următoarele:
La data de 13 mai 1999, între, în calitate de împrumutător, și, respectiv, în calitate de împrumutați, s-a încheiat un contract de împrumut, garantat cu ipotecă.
Contractul încheiat a fost autentificat de către Biroul Notarilor Publici Asociați " - " sub nr.2396/13.05.1999, pentru suma de 3.500 dolari, cu termen scadent la 13.07.1999, ce a fost garantat cu imobilul situat în municipiul B,- și cu suprafața de 509. aparținând soților.
Persoanele vătămate nu au achitat până la expirarea termenului stabilit de comun acord decât o parte din împrumut, aproximativ 1.300 USD, astfel că a procedat la executarea ipotecii. În acest sens s-a adresat Judecătoriei Botoșani și prin sentința civilă nr.1814/17.03.2000, a admis cererea pentru vânzarea imobiliară formulată de creditorul, adjudecând definitiv creditorului, în contul creanței, imobilul proprietatea debitorilor și, prețul fiind 70.000.000 lei ROL, trecând astfel imobilul în proprietatea creditorului adjudecator definitiv.
Instanța de judecată, în temeiul art.551 alin.4 Cod procedură civilă și art.711 pct.6 Cod procedură civilă, a dispus ca ordonanța de adjudecare definitivă să fie transcrisă în registrul de carte funciară.
Împotriva sentinței civile nr.1814/17 martie 2000 Judecătoriei Botoșani, soții au declarat recurs fără a depune însă motivele de recurs.
Tribunalul Botoșani prin decizia civilă nr.852/29.08.2000, a constatat nul recursul declarat de către debitorii și împotriva sentinței civile nr.1814/2000 a Judecătoriei Botoșani, pe care a menținut-
La data de 14 martie 2003 a chemat în judecată pe solicitând anularea contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr.2396 și implicit anularea vânzării imobiliare hotărâtă prin sentința civilă nr.1814 din 17 martie 2000 Judecătoriei Botoșani.
Prin sentința civilă nr.1105 din 05 martie 2004 fost respinsă acțiunea ca nefondată, iar apelul declarat de petent a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.2324 din 09 septembrie 2004 Curții de APEL SUCEAVA.
După rămânerea definitivă a sentinței civile nr.1814/2000 a Judecătoriei Botoșani și intabularea imobilului situat pe strada - cel M, nr.38 din municipiul B, și au vândut către, prin contract de vânzare-cumpărare din data de 15 iulie 2002, imobilul ce a aparținut soților. Deoarece petenții au continuat să ocupe imobilul, s-a adresat instanței de judecată la data de 11 ianuarie 2005 cu o acțiune în revendicare. În cadrul acestei acțiuni, soții au depus cerere reconvențională, solicitând admiterea cererii de constatare a nulității absolute a actului juridic - contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2889/15.02.2002.
Judecătoria Botoșani, prin sentința civilă nr.2694/11 mai 2005, dispusă în dosarul nr.401/2005, a admis cererea formulată de și a respins cererea reconvențională formulată de persoanele vătămate. Instanța de judecată i-a obligat pe sus-numiți să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul casă situat în municipiul B, strada - cel M, nr.38, compus din 4 camere, în suprafață de 107,50. și suprafață de 509. aferentă construcției.
Împotriva acestei sentințe, soții au declarat apel, respins prin decizia civilă nr.653A a Tribunalului Botoșani, ca nefondat., în urma rămânerii definitive a sentinței civile nr.2694/2005 a Judecătoriei Botoșani, a solicitat executarea silită a hotărârii prin intermediul executorului judecătoresc.
Prin încheierea din 28.04.2006, dată în dosarul nr.4713/2006, Judecătoria Botoșania admis cererea introdusă de Biroul executorului judecătoresc privind încuviințarea executării silite a hotărârii judecătorești, la solicitarea creditorului împotriva debitorului. Prima somație privind executarea silită a fost comunicată către și la data de 05.05.2006, procedura de înmânare fiind îndeplinită la data de 09.05.2006 prin afișare (26). Oad oua somație a fost comunicată către soții la data de 19.06.2006, iar prin procesul verbal întocmit la data de 21.06.2006 s-a consemnat că debitorii nu au fost prezenți, ușile imobilului fiind găsite încuiate.
La data de 22.06.2006, prin adresa nr.265/2002, executorul judecătoresc a pus în vedere debitorilor și, ca până la data de 27.06.2006 să-i lase creditoarei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din strada - cel M, nr.38 și să achite suma de 1.109,09 lei RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, onorariu executor judecătoresc, cheltuieli de executare și de procedură.
La data de 27.06.2006, cât și la 04.07.2006, executorul judecătoresc, însoțit de creditoarea, s-a prezentat la domiciliul debitorilor pentru punerea în executare silită a sentinței civile, dar aceasta nu a fost finalizată întrucât debitorii nu au fost prezenți. La 12.07.2006 s-a procedat la evacuarea debitorilor din imobil și inventarierea bunurilor mobile care au fost lăsate în custodia creditoarei.
Considerând că executorul și-a îndeplinit doar atribuțiile legate de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, că sub aspectul laturii obiective infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor nu subzistă, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de acesta.
Soluția a fost confirmată și de către prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani care prin ordonanța nr.579/II/2 din 12 aprilie 2007 respins ca nefondată plângerea formulată de petenții și împotriva soluției date în dosarul nr.114/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.
Împotriva celor două soluții, în temeiul art.2781Cod procedură penală au formulat plângere la instanță petenții și, care reiterând că la data de 10 iulie 2002 executorul a pus în mod abuziv în executare sentința civilă nr.1814 din 17 martie 2000 care nu era definitivă, au solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și efectuarea de cercetări penale față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu.
Examinând plângerea se constată că este nefondată.
După cum rezultă din lucrările dosarului petenții reclamă pe intimat că ar fi pus în executare la data de 10 iulie 2002, în mod abuziv, sentința civilă nr.1814/2000 a Judecătoriei Botoșani care nu ar fi fost definitivă.
Ori, prin sentința civilă nr.1814/2000 a Judecătoriei Botoșanis -a admis cererea pentru vânzare imobiliară formulată de creditorul, s-a adjudecat definitiv în favoarea acestuia imobilul proprietatea soților, s-a dispus ca ordonanța de adjudecare să fie transcrisă în registrul de carte funciară.
Sentința a rămas definitivă prin decizia civilă nr.852 din 29 august 2000 Tribunalului Botoșani care a constatat nul recursul declarat de debitorii și, astfel încât susținerea petenților că la data de 10 iulie 2002, sentința civilă nr.1814/2000 a Judecătoriei Botoșani nu era definitivă, este eronată (12, 13 ds.up.).
Faptul că ulterior petenții au mai avut diverse procese civile, fie cu adjudecatorul pentru anularea contractului de împrumut cu garanție, fie pentru revendicare cu reclamanta, procese pierdute de către petenți, nu înseamnă că sentința civilă nr.1814/2000 nu este definitivă și nu ar fi putut fi pusă în executare.
Ulterior, executarea silită a petenților s-a făcut la cererea creditoarei, executare ce a fost încuviințată de către instanța de judecată (încheierea din data de 28 aprilie 2006 dată în dosarul 4713/2006 a Judecătoriei Botoșani ), debitorii au fost somați în repetate rânduri să lase imobilul creditoarei (05.05.2006, 19, 21, 22.06.2006), și abia în 12 iulie 2006 s-a procedat în prezența petenților la executarea propriu zisă.
În aceste împrejurări, instanța constată că executorul judecătoresc nu a făcut altceva decât să-și îndeplinească atribuțiile ce-i reveneau pentru a pune în executare la solicitarea creditorului a unui titlu executoriu a cărei executare a încuviințat-o instanța, nefiind întrunite în cauză elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Așa fiind, în baza art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală va fi respinsă plângerea formulată de petenți împotriva actelor procurorului, ca nefondată.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenții și ca nefondată.
Menține rezoluția din 28 februarie 2007 dată în dosarul penal nr.114/P/2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și ordonanța nr.579/II/2 din 12 aprilie 2007 prim-procurorului aceleiași instituții.
Obligă pe fiecare petent să plătească statului câte 50 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru petentul și de la comunicare pentru celelalte părți.
Pronunțată în ședință publică, azi 27 februarie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.
Thred.
2 ex.3.03.2009
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur
