Plangere impotriva rezolutiei procurorului.
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
HOTĂRÂRE Nr. 1
Ședința publică de la 05 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol soluționarea plângerii formulate de petenții și - în numele și pentru minorul, împotriva rezoluției din 31.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr. 253/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc petenții, și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a atașat dosarul de urmărire penală nr. 253/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că rezoluția procurorului este temeinică și legală, și solicită a fi menținută, cât timp situația de fapt are susținere și în drept.
Petenții au formulat critici că nu a fost înștiințat reprezentantul părții vătămate minore cu privire la momentul efectuării cercetării locului accidentului, însă la dosar există dovezi în acest sens- fila 84- dosar 253/P/2008.
S-a apreciat că minorul a fost accidentat urmare traversării în fugă și fără a se asigura, deci accidentul s-a produs din culpa sa exclusivă, iar leziunile suferite de acesta au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale.
În concluzie solicită menținerea rezoluției din 31.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr. 253/P/2008 ca fiind legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin plângerea formulată, petenții și -, părinții minorului - au solicitat desființarea rezoluției din 31.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.253/P/2008 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Motivându-și plângerea, petenții au susținut că motivarea rezoluției este contradictorie în condițiile în care într-un paragraf al motivării s-a invocat o pretinsă culpă exclusivă a minorului -, iar, la finalul motivării s-a reținut că fapta nu este prevăzută de legea penală, fiind aplicabile dispozițiile art.10 lit. "b" Cod procedură penală.
Cea de-a doua critică formulată de petenți a vizat greșita reținere a duratei îngrijirilor medicale apreciate prin avizul Comisiei de avizare din cadrul I și faptul că în raport de contradicția dintre certificatul medico-legal și actele medicale prezentate de partea vătămată, pe de o parte, și conținutul avizului, pe de altă parte, s-ar fi impus efectuarea unei expertize medico-legale.
Cu privire la expertiza criminalistică tehnică auto petenții susțin că nu există dovada comunicării înștiințării lor cu privire la data, ora și locul efectuării lucrării respective, lucrare ce a fost întocmită de expert pe baza unor date eronate și în urma cercetării unui alt loc.
Pentru aceste motive, petenții au solicitat desființarea rezoluției și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului nr.253/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI prin prisma criticilor formulate, constată următoarele:
Petenții - și -, părinții minorului -, au formulat plângere, în numele și pentru minor, împotriva făptuitorului - avocat în cadrul Baroului de Avocați I - pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Prin plângerea formulată, petenții au arătat că în ziua de 30 aprilie 2008, în jurul orelor 1600, numitul, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca, a provocat un accident de circulație pe strada - - în urma căruia a produs copilului lor - -, în vârstă de 9 ani, vătămări pentru a căror vindecare a necesitat 11-13 zile de îngrijiri medicale.
Prin rezoluția din 31.10.2008 dată în dosarul nr.253/P/2008 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa dispus neînceperea urmăririi penale față de, în temeiul art.228 alin.6 cu referire la art.11 pct.1 lit. "b" raportat la art.10 lit. "b" Cod procedură penală.
Pentru a se dispune astfel, s-a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
La data de 30 aprilie 2008 minorul - însoțit de - care este verișor primar s-au deplasat pe un teren viran din cartierul unde, împreună cu alți copii au jucat fotbal. - a plecat în jurul orei 1500la locuința familiei unde dormise noaptea, având cheia de la intrare, și după câteva minute a fost anunțat de către niște vecini că verișorul său a fost accidentat de un autovehicul. Deplasându-se la fața locului, a constatat că minorul era în brațele unei persoane, despre care a aflat ulterior că era dea de la volanul autovehiculului angajat în evenimentul rutier, respectiv.
Persoana care a sesizat organele de poliție să se deplaseze la fața locului a fost, care nu a văzut împrejurările sau momentul producerii evenimentului rutier, dar care circula cu autovehiculul prin apropiere. Minorul - a fost examinat de către medicii de gardă de la Spitalul de Copii "Sf. ", apoi la Spitalul de Neurochirurgie I unde i s-a efectuat o tomografie și față de leziunile superficiale pe care le prezenta, nu se impunea internarea.
Din procesul-verbal de cercetare la fața locului, depozițiile martorilor audiați în cauză și ale persoanei cercetate a rezultat că minorul a fost accidentat în următoarele împrejurări: se deplasa cu autovehiculul proprietate personală marca pe Str. - - dinspre cartierul spre intersecția, scaunul din dreapta față fiind ocupat de către soția acestuia. Datorită traficului intens la o oră de vârf, respectiv orele 1600, autovehiculul condus de către avea o viteză de până la 30 km./, constituindu-se un șir de autovehicule care circulau bară la bară. În momentul în care a ajuns cu autovehiculul la câțiva metri de imobilul situat pe- și străzii spre direcția Universității " ", a auzit un zgomot în dreptul oglinzii retrovizoare dreapta, fapt ce l-a determinat să oprească autovehiculul și să constate că pe trotuarul din dreapta în sensul său de mers era un copil pe care l-a transportat la Spitalul "Sf. ", fiind însoțit de -.
În procesul-verbal de cercetare la fața locului s-a consemnat că oglinda retrovizoare dreapta era ruptă.
Persoana cercetată a solicitat efectuarea unei expertize criminalistice tehnice auto și a contestat certificatul medico-legal privind numărul de zile de îngrijiri medicale acordate minorului.
Certificatul medico-legal împreună cu toate actele medicale prezentate de către părinții victimei au fost transmise spre avizare Institutului de Medicină I care a concluzionat că minorului îi erau necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale și nu 11-13 zile.
Expertul tehnic a concluzionat că evenimentul rutier s-a produs în condițiile în care victima a încercat să traverseze strada în fugă, fără a se asigura, izbindu-se cu palmele în zona oglinzii retrovizoare și aripei dreapta față a autovehiculului condus de către.
Întrucât minorul a susținut că ar fi fost acroșat de către autovehiculul condus de către, în timp ce staționa pe trotuar, expertul a concluzionat în mod științific că nu exista această posibilitate avându-se în vedere înălțimea trotuarului și poziția în mers a autovehiculului angajat în accident.
Mama părții vătămate după ce a primit raportul de expertiză a invocat nulitatea absolută a acestuia, motivând că nu a fost încunoștințată de către expert pentru a participa la efectuarea expertizei.
Excepția invocată a fost respinsă întrucât expertul a făcut dovada cu înscrisuri că mama victimei a fost convocată pentru date de 10.10.2008, dar nu s-a prezentat în vederea efectuării expertizei.
S-a reținut pe baza întregului material probator că accidentul de circulație s-a produs din culpa exclusivă a minorului - și ceea ce este important este faptul că există o cauză de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, în sensul că fapta pentru care a fost cercetat nu este prevăzută de legea penală, fiind aplicabile dispozițiile art.10 lit. b Cod procedură penală.
În acest context, s-a menționat că dispozițiile art.184 alin.1 Cod penal prevăd ca o condiție a întrunirii laturii obiective a infracțiunii pricinuirea unei vătămări ce necesită pentru îngrijiri medicale mai mult de 10 zile, or, în cazul de față minorului i-au fost necesare 5-6 zile îngrijiri medicale.
În urma plângerii formulate de petenți, soluția adoptată în dosarul nr.253/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘIa fost supusă controlului procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, care, prin rezoluția nr.1147/II/2/2008 din 18 decembrie 2008 respins ca neîntemeiată plângerea și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale.
Fiind investită cu judecarea plângerii promovate de petenți în condițiile art.2781Cod procedură penală, instanța con stată că soluția dată de procuror este legală și temeinică, bazându-se pe o corectă analiză și o justă evaluare a probelor administrate.
Situația de fapt reținută prin rezoluție corespunde actelor premergătoare efectuate, respectiv examinarea procesului-verbal de cercetare la fața locului, a depozițiilor martorilor audiați în cauză și ale persoanei cercetate, a concluziilor actelor medico-legale și ale expertizei criminalistice tehnice auto efectuate.
Potrivit dispozițiilor art.228 alin.4 și 6 Cod procedură penală dacă din cuprinsul actelor premergătoare efectuate după primirea plângerii rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, procurorul confirmă prin rezoluție propunerea organului de urmărire de a nu se începe urmărirea penală.
În cauză, în cadrul actelor premergătoare obligatorii ce trebuie efectuate de procuror după primirea plângerii în vederea începerii sau nu a urmăririi penale, procurorul a administrat legal un material probator suficient și îndestulător să confirme împrejurarea că în cauză există unul din cazurile ce împiedică începerea urmăririi penale, respectiv art.10 lit. "b" Cod procedură penală.
Astfel, prin plângerea promovată petenții - și - au solicitat începerea urmăririi penale față de numitul pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art.184 alin.1 și 3 Cod penal.
Actele medico-legale efectuate în cauză - certificatul medico-legal nr.8370 din 19 august 2008 emis de Cabinetul medico-legal - I, ce a stabilit un număr de 11-13 zile îngrijiri medicale necesare vindecării minorului, adeverința medicală emisă la 5 mai 2008, raportul de examinare CT nr.2868 din 30 aprilie 2008, biletul de ieșire din spital emis la 3 mai 2008 de Spitalul "Sf. " I, fișa de consultații medicale și biletele de trimitere pentru investigații clinice - au fost trimise Comisiei de avizare din cadrul I care în urma examinării tuturor actelor și în raport de leziunile prezentate de minorul - a comunicat că este de acord cu partea descriptivă a certificatului medico-legal nr.8370 din 19.08.2008 a I, însă, timpul de îngrijiri medicale necesar vindecării este de 5-6 zile și nu 11-13 zile.
În cauză, a fost efectuată o expertiză criminalistică auto, lucrarea fiind întocmită cu respectarea dispozițiilor legale privind convocarea părților, critica formulată sub acest aspect fiind respinsă corect în condițiile în care la dosar există înscrisuri ce dovedesc încunoștințarea asupra datei și orei de efectuare a lucrării tehnice dispuse.
Pe baza actelor premergătoare efectuate cu respectarea atât a normelor procedural-penale, cât și a dispozițiilor referitoare la infracțiunea reclamată, procurorul a reținut în mod corect incidența în cauză a dispozițiilor art.10 lit. "b" Cod procedură penală.
Existența unei infracțiuni este condiționată de întrunirea cumulativă a celor 3 trăsături esențiale - fapta să prezinte pericol social, să fie săvârșită cu vinovăție și să fie prevăzută de legea penală, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistența infracțiunii și la excluderea răspunderii penale.
Prin urmare este necesar a se verifica dacă fapta respectivă este prevăzută de legea penală în sensul că legea îi determină conținutul, precizând condițiile în care fapta este socotită ca prezentând pericol social pentru că numai în acest caz fapta respectivă interesează sfera dreptului penal.
Ori, în speță, leziunile prezentate de minor au necesitat pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depășesc 10 zile, fapta nefiind incriminată în art.184 alin.1 Cod penal, deci, nefiind, prevăzută de legea penală.
Chiar și în condițiile în care probele ar fi condus la concluzia că fapta îndeplinește cerința de a fi prevăzută de legea penală, sancțiunea prevăzută de această lege nu se aplică însă decât dacă fapta este săvârșită cu vinovăție, situație nedovedită de actele și lucrările dosarului ce atestă culpa exclusivă a părții vătămate minore în producerea accidentului.
Pentru considerentele expuse anterior, cum în cauză nu sunt evidențiate aspecte de natură penală împotriva persoanei cercetate, Curtea constată că este legală și temeinică soluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI și, în consecință, în baza art.2781alin.8 lit. "a" Cod procedură penală, va respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții - și - împotriva rezoluției din 31.10.2008 dată în dosarul nr.253/P/2008 de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați petenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781alin.8 lit. "a" Cod procedură penală respinge ca nefondată plângerea formulată de petenții - și - împotriva rezoluției din 31.10.2008 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr.253/P/2008, pe care o menține.
Obligă petenții să plătească statului câte 50 lei, cheltuieli judiciare.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red.
Tehnored.
18.II.2009.-
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu
