Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 201/
Ședința publică din 19 martie 2009
Curtea compusă din:
Președinte: Dr. - - - - președinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de inculpatul și partea vătămată, împotriva deciziei penale nr. 254 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:
Curtea constată că dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 12 martie 2009, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, apoi în urma deliberării instanța a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului penal:
La 29.XI.2006, Gaf ormulat plângere la parchet împotriva expertului contabil sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă, dosarul fiind înregistrat sub nr.1644/P/2006.
În motivarea plângerii s-a arătat că făptuitorul a întocmit cu rea credință raportul de expertiză contabilă în dosarul civil nr.1352/2005 al judecătoriei Curtea d Argeș, în care reclamantul Gas olicitat anumite sume de bani de la pârâtul, iar prin hotărârea nr.8/20.05.2006 a Comisiei de disciplină din cadrul A s-a dispus sancționarea cu mustrare a expertului pentru constatarea unor nereguli în legătură cu întocmirea aceluiași raport de expertiză.
Prin rezoluția din 22.02.2007, confirmată de procuror, organul de cercetare penală a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului pentru comiterea infr.prev.de art. 260 alin.4 Cod penal, constând în faptul că acesta, în calitate de expert judiciar în cadrul Biroului local de expertize P, a întocmit, cu știință, un raport de expertiză contabilă necorespunzător realității în dosarul civil nr.1352/2005 al judecătoriei Curtea d Argeș, diminuând nejustificat valoarea despăgubirilor pe care reclamantul G trebuia să le primească de la pârâtul.
Prin ordonanța nr.1664/P/2006 din 4.04.2007 a procurorului, în temeiul art.11 pct.1 lit.b Cod procedură penală rap.la art.10 lit.b/1 Cod procedură penală, comb.cu art.18/1 Cod penal și art.91 Cod penal s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului pentru săvârșirea infr.prev.de art.260 alin.4 Cod penal, aplicându-i-se amenda administrativă în cuantum de 600 lei.
În motivarea ordonanței s-a reținut că expertul a întocmit raportul contabil fără citarea părților care puteau veni cu precizări suplimentare, nu a aplicat și nu a calculat la sumele datorate de indicele de inflație (dobânda), nu a respectat obiectivele stabilite prin încheierea de ședință dar nici normele profesionale privind întocmirea lucrării, neînregistrând la completarea solicitată de instanță, ceea ce a condus la prejudicierea voită a intereselor pârâtului - parte vătămată Astfel, expertul a încălcat normele profesionale și tehnice așa cum s-a precizat în hotărârea nr.8/2006 a Comisiei de disciplină - Filiala Aa D. și în referatul filialei.
La 4.05.2007, a înaintat primului procuror plângerea împotriva ordonanței nr.1664/P/2006 în care precizează că expertiza a răspuns obiectivelor stabilite de instanță, că el a calculat rata inflației în funcție de relațiile comunicate de BCR iar raportul a fost prezentat în prealabil avocatului reclamantului și avizat de - Filiala
Prin rezoluția nr.181/II/2/18.05.2007 a primului procuror plângerea a fost respinsă ca neîntemeiată pe considerentul că petentul a încălcat normele profesionale și tehnice, nu a aplicat și nu a calculat dobânzile bancare corecte, nu a respectat obiectivele stabilite prin încheierea de ședință, fiind sancționat cu mustrare de Comisia de disciplină din cadrul - Filiala Nu are relevanță juridică faptul că expertiza a fost prezentată avocatului părții și însușită de forul superior întrucât ea trebuie efectuată de bună credință, iar -ul o verifică doar din punct de vedere formal.
La 9.07.2007, petentul sesizat instanța cu plângere împotriva ordonanței nr.1664/P/2006 a procurorului, dosarul fiind înregistrat sub nr-.
Prin încheierea din 10.10.2007, în baza art.278/1 alin.8 lit.c Cod procedură penală, prima instanță a admis plângerea, a desființat ordonanța procurorului, a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului pentru săvârșirea infr.prev.de art.260 alin.4 Cod penal rap.la art.260 alin.1 Cod penal și a reținut cauza spre judecare.
Prin sentința penală nr.20/21.02.2008 pronunțată de Judecătoria Curtea de A în dosarul nr-, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infr.prev.de art.260 alin.4 Cod penal rap.la art.260 alin.1 Cod penal. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă G iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului și părții vătămate.
În considerentele sentinței se reține că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni. Abaterile disciplinare menționate de Comisia de disciplină a A și datorită cărora, - prin Hotărârea nr.8/20.05.2006 menținută prin Hotărârea nr.43/27.10.2006 a Comisiei Superioare de Disciplină, - expertul a fost sancționat cu mustrare, nu pot fundamenta răspunderea penală atâta timp cât ele s-au referit mai degrabă la procedura de efectuare a expertizei. Nici instanțele civile nu au apreciat că s-ar fi încălcat legea civilă ( deci nu legea penală), întrucât partea vătămată G nu a precizat cuantumul exact al prejudiciului suferit, ci a făcut doar o estimare generală. Inculpatul, deși a ajuns la rezultate diferite față de cele din expertiza extrajudiciară, nu a avut intenția să denatureze adevărul, diferențele apărând ca urmare a ușurinței în modul de calcul, așa cum a reținut și Comisia de disciplină a Atâta vreme cât inculpatul a răspuns disciplinar pentru neregulile constatate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, o răspundere penală bazată pe aceleași aspecte ar reprezenta o încălcare a principiului " non bis in idem" ceea ce ar însemna ca el să răspundă de două ori pentru aceleași fapte.
Împotriva sentinței penale a declarat, apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de A care a criticat-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Astfel, s-a învederat că, motivarea soluției este construită pe un raționament juridic ce nu poate fi acceptat.
Reaua credință a susținut procurorul, se identifică cu intenția directă sau indirectă, ceea ce conduce la concluzia, - având în vedere, chiar considerentele primei instanțe - că inculpatul a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă cu intenție.
De asemenea, s-a menționat de către parchet, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în privința laturii civile a cauzei.
Respingând acțiunea civilă exercitată de partea civilă G, fără motiva în vreun fel soluția adoptată, instanța a pronunțat o hotărîre nelegală.
Prin decizia penală nr.254/27 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d e A, desființându-se totodată încheierea de ședință din 10.2007 și sentința penală nr.20/21.01.2008, pronunțate de Judecătoria Curtea de A în dosarul nr-.
A fost menținută ordonanța nr.1664/P/2006 din 4.04.2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de A și s-a respins ca nefondat apelul părții vătămate G care a fost obligată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța de apel și-a motivat soluția în sensul că, există probe care conduc la ideea că inculpatul a denaturat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauza civilă, încălcând normele bancare aplicabile în materie.
În plus nu s-a conformat obiectivelor stabilite de instanța de judecată și a efectuat expertiza, fără citarea părților. Așa fiind, apelul procurorului este fondat.
Referitor la apelul părții vătămate G, s-a reținut că el este nefondat întrucât, deși în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.260 al.1 și 4 Cod penal, față de gradul de pericol social concret al faptei, de datele personale care îl caracterizează pe inculpat, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.18/1 Cod penal.
Împotriva deciziei penale au declarat recurs inculpatul și partea vătămată
Inculpatul a criticat hotărârea instanței de apel susținând că ea este nemotivată, nespecificându-se în cuprinsul ei, cum anume au fost denaturate concluziile raportului de expertiză, în ce măsură dobânda calculată este mai mică, ce norme bancare au fost încălcate și de ce necitarea părților la efectuarea expertizei afectează conținutul acesteia.
Partea vătămată G, a susținut la rândul său că hotărârea tribunalului este nemotivată iar soluționarea acțiunii civile care a fost respinsă, este greșită.
Examinând decizia penală atacată, prin prisma motivelor invocate, precum și potrivit art.385/9 al.3 Cod procedură penală, curtea constată că numai recursul declarat de inculpatul este fondat.
Potrivit art.260 al.1 Cod penal " fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori, face afirmații mincinoase, ori nu spune tot ce știe, privitor la împrejurările esențiale asupra cărora a fost întrebat" constituie infracțiunea de mărturie mincinoasă.
Așa cum rezultă din cuprinsul al.4 al aceluiași articol " dispozițiile al.1-3 se aplică în mod corespunzător și expertului sau interpretului".
În cazul infracțiunii de mărturie mincinoasă, forma de vinovăție necesară pentru existența faptei analizate este intenția, care poate fi directă sau indirectă (eventuală).
Existența intenției presupune că martorul, expertul sau interpretul, dându-și seama de semnificația împrejurărilor, a situațiilor pe care trebuie să le explice, cu bună știință, le denaturează, urmărind sau acceptând un act de injustiție.
Inculpatul, în calitatea sa de expert contabil judiciar a fost desemnat să redacteze un raport de expertiză în dosarul nr.1352/2005 al judecătoriei Curtea d Argeș, județul
Dosarul avea ca obiect solicitarea lui - ca pârâtul să-i plătească o sumă de bani ce reprezenta despăgubiri pentru prejudiciul provocat de acesta prin amânarea executării sentinței civile nr.522/27.03.2002 a judecătoriei Curtea d Argeș, județul A, ( definitivă prin decizia civilă nr.2228/9.XII.2002 a Tribunalului Argeș ).
Prin încheierea din 3.2005, instanța a cerut expertului contabil să stabilească beneficiul nerealizat de reclamantul G ca urmare a neachitării, de către pârâtul, a sumei de bani datorată (potrivit sentinței civile nr.2228/9.XII.2002 a Tribunalului Argeș ), dacă aceasta ar fi constituit obiectul unui depozit bancar.
La termenul de judecată din ziua de 12.XII.2005, Gaf ormulat obiecțiuni la raportul de expertiză, învederând nulitatea acestuia, întrucât expertul nu a convocat părțile și nu s-a conformat obiectivelor precizate de instanța de judecată.
Instanța deliberând, a reținut că expertul contabil s-a conformat obiectivelor stabilite de către ea.
Prin încheierea finală, pronunțată în dosarul nr.1352/2005 Judecătoria Curtea d A a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului Aceasta a rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.660/R/22.06.2006 a Tribunalului Argeș ( ca urmare a respingerii, ca nefondat a recursului declarat de Motivele de recurs formulate de acesta s-au referit la faptul că, instanța de fond, a respins, nelegal, obiecțiunile sale la raportul de expertiză întocmit de și nu a ținut seama de lipsa controlului în ceea ce privește același raport de expertiză).
În ceea ce privește modalitatea de calcul sumelor de bani cuvenite părții civile G, se reține că inculpatul a procedat la "capitalizarea anuală" a dobânzii ( media dobânzilor), neavând în vedere o "dobândă fracționată", în perioada de referință.
Este adevărat că tehnica de calcul a dobânzii uzitate de inculpat diferă de cea folosită de experții ( dosar nr- a judecătoriei Curtea d Argeș ) ori de - dar aceasta nu conduce, în lipsa altor elemente la concluzia că, astfel, s-a săvârșit infracțiunea prev.de art.260 al.1 și 4 Cod penal.
Pe de altă parte, necitarea părților la efectuarea unei expertize contabile nu poate influența, în vreun mod, soluționarea prezentei cauze penale. Potrivit dispozițiilor art.208 Cod procedură civilă citarea părților la expertiză este obligatorie, numai atunci când în cauză se efectuează o cercetare la fața locului.
În ceea ce privește recursul declarat de partea civilă G el urmează a fi respins ca nefondat. În acest sens, vor fi avute în vedere considerentele invocate ca răspuns la criticile aduse deciziei penale în recursul inculpatului. Referitor la infracțiunea prev.de art.260 al.1 și 4 - Cod penal, cu privire la soluționarea acțiunii civile - se concluzionează că, în mod just, aceasta a fost respinsă de instanța de fond, măsură fiind menținută și în calea de atac a apelului.
Prin declarația dată la 29.XI.2007 în dosarul nr-, partea vătămată G s- constituit parte civilă cu suma de 6500 lei despăgubiri materiale, ( sumă ce nu a fost corect reținută de raportul de expertiză și care înglobează, conform aceleiași susțineri și cheltuielile judiciare efectuate în procesul civil) și 10.000 lei daune morale.
Infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 Cod penal este o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției.
Subiect pasiv principal este statul, pentru că, în esență, justiția este atributul statului.
Alături de stat, ca subiect pasiv secundar, este persoana fizică ( juridică) parte în proces, ale cărei interese și drepturi sunt lezate sau vătămate prin săvârșirea infracțiunii.
Nefiind o infracțiune de rezultat, ci una de pericol, este exclus ca o eventuală acțiune civilă să fie alăturată acțiunii penale, în cursul procesului penal.
Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în baza art.385/15 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va fi admis recursul declarat de inculpatul și se va casa în parte, decizia penală nr.254/27.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Totodată, va fi respins ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea d e A, menținându-se sentința penală nr.20/21.01.2008 pronunțată de Judecătoria Curtea de A în dosarul nr-.
Vor fi menținute, în rest, dispozițiile deciziei penale nr.254/27.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
În temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă G împotriva deciziei penale nr.254/27.XI.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Potrivit art.192 al.2 Cod procedură penală se va institui în sarcina recurentului parte civilă obligația de a plăti statului cheltuielile judiciare avansate, aceeași obligație subzistând și cu privire la cheltuielile efectuate de inculpatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 254 din 27 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția penală, în dosarul nr-.
Casează în parte decizia menționată în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de A și menține sentința penală.
Menține în rest dispozițiile deciziei penale.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă G, împotriva aceleiași decizii penale.
Obligă pe recurentul parte civilă la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat și la 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
C-tin.
Grefier,
Red.:C-tin.
Tehnored.:
4 ex./09.04.2009.
Jud.fond:
Jud.apel: /.
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
