Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Craiova

Comentarii

0

Dosar nr- - Art.278 p-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ

INSTANȚA DE FOND

DECIZIA PENALĂ Nr. 21

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2008

PREȘEDINTE: Onița Dumitru Judecător

Grefier - - -

Ministerul Public reprezentat de procuror

Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor din ședința de la 14 ianuarie 2008, consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, privind plângerea formulată de petenta SC SA C, împotriva Ordonanței din 29 iunie 2007 dată în dosarul nr. 340/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, privind pe intimatul.

La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită, din ziua dezbaterilor.

CURTEA

Asupra plângerii de față;

Prin Ordonanța din 29 iunie 2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.340/P/2007, s-a dispus, în baza art. 228 alin. 4 rap. la art. 10 lit. e C.P.P. neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, pentru infracțiunea prev. de art. 246 rap.la art.248¹p, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și disjungerea cauzei și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova în vederea continuării cercetării pentru infracțiunea prev.de art.208 rap.la art.209 pct.4

Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că la data de 19 noiembrie 2004, SC SA Cad epus o plângere la Tribunalul Dolj, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc pentru infracțiunea prev. de art.246

În plângere, partea vătămată a susținut că la data de 16 noiembrie 2004, executorul judecătoresc s-a prezentat la punctul de lucru din județul D unde, cu ocazia unei executări ce a format obiectul dosarului nr.267/E/2004 a dispus, în mod abuziv, ridicarea următoarelor bunuri: un transformator de 100, un transformator de 250, un transformator de 1000, 15 motoare electrice 550, 3 motoventilatoare 11, 4 frâne electromagnetice ce nu formau obiectul executării, producând un prejudiciu de 4.000.000.000 ROL.

Verificându-se aspectele sesizate, s-au constatat următoarele:

La data de 17 august 2004, creditorul SC SRL a formulat la biroul executorului judecătoresc o cerere prin care a solicitat executarea silită a titlurilor executorii 4702/2000, 1163/2001, 1164/2001 și 1166/2001.

După primirea cererii, s-a format dosarul 267/E/2004, solicitându-se instanței de judecată încuviințarea executării celor patru titluri de executare.

Judecătoria Tg. Cărbunești a încuviințat, la data de 24.09.2004, printr-o încheiere pronunțată în dosarul nr.4794/2004, executarea acestora.

La data de 22 octombrie 2004, executorul judecătoresc a vândut la licitație bunurile mobile ale SC SA S (așa reține procurorul) care fuseseră sechestrate în ziua de 19 octombrie 2004.

Bunurile au fost cumpărate de SC SRL.

După vânzarea acestor bunuri la licitație, executorul judecătoresc împreună cu - lider de sindicat în cadrul SC SA S, reprezentanții SC SRL și organele de poliție, s-au deplasat la 09.11.2004 în punctul din județul D care aparținea SC SA C, unde aflaseră că fuseseră depozitate.

Au intrat în incinta punctului de lucru și au identificat bunurile care aparțineau SC

Identificarea s-a făcut pe baza sintagmei inscripționate pe aceste bunuri. SC și a susținerilor liderului de sindicat care a afirmat că acele bunuri mobile aparțineau SC Pe bunurile identificate executorul a scris cu vopsea litera

În continuare, executorul judecătoresc a încunoștințat SC SA să se prezinte în punctul, unde a depozitat bunurile valorificate la licitație, în vederea predării lor către cumpărător.

Cum reprezentanții SC SA nu s-au prezentat, executorul judecătoresc a solicitat instanței de judecată încuviințarea pătrunderii în incinta punctului de lucru, în vederea predării către cumpărător a bunurilor vândute la licitație.

Prin sentința civilă nr. 2710 din 11.11.2004, instanța de judecată a încuviințat pătrunderea în incinta punctului de lucru.

În baza hotărârii judecătorești, la data de 15.11.2004 executorul judecătoresc, împreună cu reprezentanții SC SRL, liderul de sindicat și organele de poliție au mers la punctul de lucru, unde au găsit pe paznicul și pe directorul al SC, care le-a permis accesul în interior.

Cu această ocazie, au stabilit că a doua zi, reprezentanții SC SRL să vină cu utilajele necesare pentru a ridica bunurile cumpărate.

Așa fiind, a doua zi executorul judecătoresc, împreună cu reprezentanții SC SRL s-au deplasat în punctul de lucru, de unde au ridicat numai o parte din bunurile vândute la licitație.

Restul bunurilor vândute la licitație nu s-au mai ridicat din cauza opunerii reprezentanților SC SA

Chiar dacă, așa cum susține SC C în plângere, că în ziua de 16.11.2004 s-au ridicat și o parte din bunurile mobile ce-i aparțineau, în cauză nu se poate începe urmărirea penală față de executorul judecătoresc, deoarece există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și anume, eroarea de fapt.

Astfel, așa cum rezultă din actele premergătoare, acesta a permis ridicarea numai a bunurilor identificate de el, pe baza susținerilor liderului de sindicat și a sintagmei inscripționate pe ele "".

Ca atare, în asemenea situație, executorul judecătoresc s-a aflat în eroare cu privire la aparținătorul bunurilor pe care le-a vândut la licitație.

Așa fiind, în baza art.10 lit.e din p, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, pentru infracțiunea prev. de art.246 rap.la art.248¹p, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei - eroare de fapt.

Cu privire la sustragerea bunurilor menționate în plângere, urmează ca în baza art.38 și 42 rap.la art.45 alin.1 pct.1¹și 1², art.207 și 209 aolin.4 p, să se dispună disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova.

Prin rezoluția din 06 august 2007 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în dosar nr. 721/II/2/2007, s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentă împotriva ordonanței de mai sus, apreciindu-se că nu se impune infirmarea soluției dată de către procuror în cauză.

Împotriva ordonanței, petenta a formulat prezenta plângere, în conformitate cu prevederile art. 278¹C.P.P. criticând-o pentru nelegalitate.

În motivare, se susține, în esență că, în mod greșit Parchetul a reținut eroarea de fapt, întrucât, din întreg materialul probator rezultă că executorul judecătoresc a avut măcar un dubiu că bunurile pe care le execută nu aparțin debitoarei și, existând îndoiala, nu mai poate subzista eroare de fapt, făptuitorul acționând cu vinovăție.

Plângerea este întemeiată și se va admite, pentru următoarele considerente:

Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj la 19.11.2004, Cas olicitat efectuarea de cercetări penale împotriva lui, executor judecătoresc pe lângă Judecătoria Tîrgu Cărbunești, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 246 rap.Cod Penal la art. 248¹

Cod Penal

În motivare, a arătat, în esență că, executorul judecătoresc a pătruns abuziv la data de 16.11.2004 în punctul de lucru din comuna, sat, județul D, proprietatea petentei, împreună cu reprezentanții, de unde au ridicat bunuri aparținând petentei, deși societatea nu se află în nici o procedură de executare silită și, ca urmare, aceste bunuri nu pot fi urmărite silit.

Petenta a mai susținut că executorul judecătoresc a efectuat actele de executare prin depășirea competenței teritoriale prevăzută de art. 373 pr. civ. deoarece acesta are competență numai pe raza județului G și, ca urmare, nu era competent să execute bunuri aflate pe raza teritorială a județului

Prin Ordonanța din 29.06.2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA, s-a dispus, astfel cum s-a arătat mai sus, neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc, întrucât există o cauză care înlătură caracterul penal al faptei și, anume, eroarea de fapt, executorul aflându-se în eroare cu privire la aparținătorul bunurilor vândute la licitație.

Procurorul nu analizează însă și nu se pronunță în nici un fel asupra încălcării competenței teritoriale a acestuia, în condițiile în care, petenta invocă, în mod expres, acest motiv, ca aspect al abuzului în serviciu comis de executor.

Se constată, așadar, că nu s-a examinat fondul cauzei, ordonanța atacată fiind nelegală sub acest prim aspect, astfel că se impune desființarea ordonanței și trimiterea cauzei la procuror, care, în soluționarea dosarului, va avea în vedere dispozițiile art. 373 pr. civ. conform căruia "hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătorească în care urmează să efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția judecătorească în care se află acestea", precum și dispozițiile speciale din Legea nr. 188/2000 - art. 9, referitoare la competență.

Se va aprecia asupra actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc și în raport de dispozițiile art. 373 teza II-a pr. civ. invocate de intimat în adresa către poliție (dosarul nr. 7364/P/2007) și se vor completa probatoriile în raport de această susținere - dacă au existat bunuri urmăribile în circumscripția mai multor judecătorii, cu prilejul aceleiași executări.

În acest sens, se vor atașa dosarele de executare, hotărârile judecătorești și orice alte înscrisuri necesare pentru soluționarea în mod corect a acestei excepții.

Întemeiată este și critica referitoare la reținerea în cauză a dispozițiilor art. 51

Cod Penal

Conform art. 51 alin. 1 Cod Penal, nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, când făptuitorul, în momentul săvârșirii acesteia, nu cunoștea existența unei stări, situații sau împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei.

Pentru a înlătura caracterul penal al faptei, eroarea trebuie să subziste pe tot parcursul executării acțiunii, în situațiile în care fapta presupune o durată în timp.

Eroarea nu se confundă cu îndoiala, care presupune că făptuitorul este conștient că nu poate să-și reprezinte realitatea, caz în care ar trebui să nu treacă la acțiune.

Când, în pofida acestei îndoieli, a trecut la executarea acțiunii, va răspunde pentru fapta comisă, căci a acceptat producerea unui rezultat socialmente periculos, a acționat cu vinovăție - forma intenției indirecte, de regulă.

. cu privire la o stare de fapt, situație sau împrejurare, nu echivalează așadar cu eroarea de fapt și nu produce efectele acesteia.

Numai eroarea invincibilă înlătură caracterul penal al faptei, pe când eroarea vincibilă, nu.

Eroarea vincibilă sau înlăturabilă există atunci când ar fi putut fi înlăturată dacă făptuitorul era mai atent, mai diligent.

Ori, în condițiile în care bunurile au fost identificate de către executor doar în prezența reprezentantului creditoarei și liderului de sindicat, care aveau interese contrare cu debitoarea și petenta și s-a continuat executarea, în pofida împrejurării că executorul a fost încunoștiințat de faptul că bunurile din punctul nu aparțin debitoarei, reținerea dispozițiilor art. 51 alin. 1 apare Cod Penal ca nelegală.

Motivarea procurorului, de o singură frază - că executorul "a permis ridicarea numai a bunurilor identificate de el, pe baza susținerilor liderului de sindicat și a sintagmei inscripționate pe ele "" și, ca atare, în asemenea situație s-a aflat în eroare cu privire la aparținătorul bunurilor pe care le-a vândut la licitație" - este insuficientă și nu poate atrage reținerea dispozițiilor art. 51

Cod Penal

Nu s-a analizat buna sau reaua-credință a executorului judecătoresc în raport de declarațiile martorilor, și, care au declarat că, în zilele se 15.11.2004 și 24.11.2004 au încunoștiințat executorul judecătoresc că bunurile aparțin petentei și nu debitoarei (dosarul nr. 7364/2007).

Relevante sunt îndeosebi ultimele două declarații, din care rezultă că, deși informat cu privire la proprietarul bunurilor, executorul judecătoresc a trecut la demolarea gardului împrejmuitor, intrarea în incintă, încărcarea și transportarea instalației de foraj aparținând petentei.

Chiar dacă se dispusese de către instanța de judecată, intrarea în incinta ce reprezintă sediul debitoarei (deși sediul aparținea petentei), executorul, în raport de toate împrejurările de mai sus avea cel puțin îndoiala că proprietarul bunurilor nu este cu certitudine stabilit (ca de altfel, nici proprietarul depozitului).

Nu s-au avut în vedere de către procuror nici adresele înaintate de petentă către D anterior datei de 24 noiembrie 2004, referitoare la situația creată prin acțiunile executorului și nici că acesta avea cunoștință de demersurile întreprinse de conducerea petentei, prin directorul, pentru oprirea executării.

Astfel, chiar în declarația dată în fața procurorului, la 18.07.2007, arată că, deși a fost somat la telefon de comisarul din cadrul D - care l-a înștiințat de opunerea la executare a directorului C, - a continuat totuși executarea, fără a face nici un demers referitor la proprietatea bunurilor, trecând, așa cum s-a arătat mai sus, la demontarea gardului.

Ori, este cert că, chiar dacă la început a existat o eroare de fapt, pe parcursul executării, intimatul a avut, cel puțin, îndoiala că realitatea ar putea fi alta și că bunurile identificate de el și creditori, aparțin petentei, astfel cum aceasta a susținut constant și a adus la cunoștința atât petentului, cât și poliției și a făcut numeroase demersuri în justiție pentru oprirea executării, demersuri cunoscute de intimat.

Se constată așadar că, procurorul a făcut a analiză incompletă a fondului cauzei, neanalizând probele administrate în apărare de către petentă și dând o soluție insuficient motivată.

Așa cum s-a arătat mai sus, procurorul va analiza plângerea de față în raport de dispozițiile procedurale referitoare la competența teritorială a executorilor judecătorești; va examina întreg probatoriul administrat în cauză și va dispune completarea cu martori, acte și dosare de executare, pentru soluționarea legală și temeinică plângerii.

Așa fiind, în baza art. 278¹alin. 8 lit. b C.P.P. se va admite plângerea de față, se va desființa ordonanța atacată și se va trimite cauza procurorului pentru completarea probatoriului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc, pentru infracțiunea prev. de art. 246 rap. la art. 248¹

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de partea vătămată SC SA C, împotriva rezoluției nr.1721/II/2007 din 06 august 2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA pronunțată în dosarul nr.340/P/2007, privind soluția de neîncepere a urmăririi penale, privind pe numitul.

Desființează Ordonanța din 29.06.2007 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.340/P/2007 și trimite cauza procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc pentru infracțiunea prev.de art.246 rap.la art.248¹

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 21 ianuarie 2008.

Președinte

- -

Grefier

- -

Președinte:Onița Dumitru
Judecători:Onița Dumitru

Vezi şi alte speţe de drept penal: