Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 218/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 218
Ședința publică de la 14 Martie 2008
PREȘEDINTE: Sorina Petria Mitran Membri Liana Balaci
- - -
- -
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, soluționarea recursului declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 31 de la 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit petentul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului, acordând cuvântul.
Procurorul pune concluzii de respingerea recursului ca inadmisibil.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința penală nr. 907/ 19.11.2007 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr-, în baza art. 278/1 alin. 8 lit. a s C.P.P.-a respins plângerea petentului ca neîntemeiată și s-a menținut rezoluția dispusă în dosarul nr. 2062/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la nr-, persoana vătămată, a solicitat ca în baza art. 278/1 să C.P.P. fie desființată rezoluția din 17.07.2007 dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina, să se trimită cauza la procuror în vederea începerii urmării penale pentru refacerea și completarea cercetării în vederea trimiterii în judecată a făptuitorilor.
S-a atașat rezoluția cu nr. 1587/II/2/2007 din care s-a reținut că s-a urmat procedura prealabilă prev. de art. 278 iar C.P.P. instanța a atașat dosarul de urmărire penală.
Pe baza actelor și lucrărilor dosarului, s-a reținut, că în baza art. 10 alin. 1 lit. d procurorul C.P.P. prin rezoluția dată în dosarul nr. 2062/P/2007, a confirmat propunerea organelor de poliție, de a nu se începe urmărirea penală în cauză împotriva făptuitorilor G și pentru infracțiunile prev. de art. 289, art. 291 și art. 217, cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.
S-a mai reținut, că persoana vătămată a formulat plângere penală și a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul infracțiunilor menționate, întrucât făptuitorii, în calitate de reprezentanți ai autorităților locale, se fac vinovați de comiterea acestora deoarece i-au emis făptuitorului G un titlu de proprietate fals pentru suprafața totală de 4402 mp. în loc de 1000 mp. cât i-au fost vânduți acestuia în realitate, cât și pentru faptu, că deși acest titlu a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească nu s-au conformat hotărârii și astfel făptuitorul G i-a distrus vița de vie, pomii fructiferi, copacii și celelalte bunuri de pe teren.
De asemenea, în anul 1993, intimatului G i-a fost emis titlul de proprietate cu nr- pentru suprafața de 4402 mp. teren intravilan, deși acesta a cumpărat de la persoana vătămată în anul 1992 doar 1.000 mp. teren. De asemenea, în anul 1994 acest titlu de proprietate a fost anulat printr-o hotărâre judecătorească și anume, sentința civilă nr. 8618/ 5.12.1994 a Judecătoriei Slatina, definitivă și irevocabilă, iar pe această bază autoritățile locale investite cu capacitate juridică civilă au procedat la delimitarea terenului persoanei vătămate de cel vândut intimatului G.
Prin această sentință civilă s-a reținut de prima instanță că s-a dispus numai anularea titlului de proprietate emis intimatului G pentru excedentul de suprafață fără să stabilească în sarcina acestor autorități vreo obligație privind emiterea unui nou titlu de proprietate persoanei vătămate pentru diferența de teren și anume 3402 mp. în condițiile în care intimatului i s-a recunoscut drept de proprietate doar pentru 1.000 mp. cumpărați în anul 1992 de la persoana vătămată.
Față de cele arătate, prima instanță a constatat că este neîntemeiată plângerea de față și a respins-o, cu menținerea rezoluției ca legală și temeinică, întrucât, constatarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor cercetate iar cu privire la solicitarea persoanei vătămate privind plata unor despăgubiri, s-a reținut că aceasta poate forma obiectul unei acțiuni civile adresată instanței de judecată competentă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs persoana vătămată
Prin decizia penală nr.31 de la 25 ianuarie 2008, Tribunalul Olta respinge recursul declarat de recurentul petent, ca nefondat.
Obligă recurentul petent la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că sentința recurată este temeinică și legală.
Situația de fapt s-a constatat în conformitate cu probele care atestă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor menționate mai sus, prevăzute de art. 289 și respectiv 291 pentru care s-au efectuat cercetări în privința intimaților făptuitori sub aspectul laturii subiective a acestora.
În acest sens s-a reținut că făptuitorii nu au acționat cu forma de vinovăție pretinsă pentru latura subiectivă a acestor infracțiuni și anume intenția, ci cu vinovăție sub forma culpei. În concret, pentru persoanele cu competență în ce privește emiterea titlului de proprietate, s-a reținut culpa fără prev. art. 19 pct. 2 lit. b întrucât în raport de elementele de fapt ale cauzei aceștia nu au prevăzut rezultatul faptelor penale deși trebuia și putea să-l prevadă.
În ce privește pe făptuitoarea, aceasta a avut la bază mențiunile din registrul agricol pe anii 1986 și în continuare în care pentru intimatul G era înscrisă o suprafață de 35 ari dar și datele aceluiași registru care atesta că acesta era luat în evidență cu casă și terenul aferent. Față de cele arătate s-a reținut că făptuitoarea a întreprins acte materiale în exercițiul atribuțiilor de serviciu privind întocmirea fișei cadastrale pe care a înaintat-o organelor competente, astfel că pe această bază s-a emis titlul de proprietate intimatului în condițiile în care actul de înstrăinare a celor 1.000 mp. teren intravilan nu a fost adus la cunoștință acestei făptuitoare. Este adevărat că formalitățile de publicitate ale contractului de vânzare cumpărare autentificat la data de 8 aprilie 1992 la notariatul de Stat Jud. O pentru cei 1.000 mp. menționați au fost îndeplinite la aceeași dată însă conduita făptuitoarei față de aceste formalități nu poate fi caracterizată decât ca fiind prin imprudență atâta timp cât nu numai că trebuia dar și putea să se informeze asupra efectelor decurgând din acest act de înstrăinare care în condițiile de mai sus îi era opozabil.
Referitor la intimatul făptuitor G, s-a reținut aceeași formă a vinovăției și anume, culpa deoarece deși acesta a folosit terenul ce nu a făcut obiect al contractului de vânzare cumpărare știind situația juridică reală totuși conduita sa se caracterizează tot prin culpă conform prev. de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a întrucât, deși a prevăzut rezultatul faptei, totuși a socotit că atâta timp cât autoritățile investite cu capacitate juridică civilă au emis un titlu de proprietate ce se bucură de prezumția de valabilitate până la anularea sa este în drept să folosească și să-și însușească fructele de pe acesta.
Referitor la fapta prev. de art. 217 alin. 1 s-a constatat că în mod temeinic s-a reținut că actele de folosire a întregii suprafețe de teren de către intimatul făptuitor G incluzând deci și terenul ce nu a făcut obiect al actului de înstrăinare până în anul 1994 când a rămas definitivă și irevocabilă hotărârea de anulare în parte a titlului de proprietate pot forma obiect al unei acțiuni civile adresată instanței competente în această materie atâta timp cât natura lor juridică este de același gen. Așa fiind în mod temeinic s-a constatat că această faptă de folosire a terenului nu este prevăzută de legea penală. În ce privește conduita acestui făptuitor ulterior anului 1994 și în cursul acestuia s-a reține că s-a limitat la exercițiul prerogativelor dreptului de proprietate în limita suprafeței de 1.000 mp. teren pe care a dobândit-o ca efect al contractului de vânzare cumpărare.
Și împotriva acestei decizii a declarat recurs petentul, solicitând admiterea.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 2781cod pr.penală, hotărârile pronunțate în cazul plângerilor împotriva rezoluților sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, se atacă, în baza alin. 10 din acest text de lege, doar cu recurs.
Rezultă deci, că asemenea plângeri sunt susceptibile de a fi atacate numai pe calea de recursului în cadrul căruia se și definitivează, astfel că, noua cale de atac este inadmisibilă și urmează a fi respinsă în temeiul art. 38515pct. 1 lit. a cod pr.penală.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 cod pr.penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul împotriva deciziei penale nr. 31 de la 25 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Obligă pe recurent la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 14 martie 2008.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
Gh.
IB/ 27.03.2008.
14 martie 2008.
C, va urmări și încasa de la petent suma de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Sorina Petria Mitran Membri Liana BalaciJudecători:Sorina Petria Mitran Membri Liana Balaci
