Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 22/2008. Curtea de Apel Constanta

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

SENTINȚA PENALĂ NR.22/

Ședința publică din data de 12 februarie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lucia Dragomir

Grefier - - -

Ministerului Publica fost reprezentat prin

Procuror -

S-a luat în examinare cererea formulată de petentul - domiciliat în T,- B, județ T, având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.).

În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă petentului personal, lipsind intimatul.

Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 Cod procedură penală.

Petent, având cuvântul, precizează că își menține plângerea formulată și depune la dosar înscrisuri și concluzii scrise.

În conformitate cu disp. art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.

Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu, conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.339 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.340 Cod procedură penală.

Petent, având cuvântul, precizează că din înscrisurile depuse rezultă că examenul s-a susținut în data de 23 noiembrie 2005 iar celelalte examene s-au susținut în scris în datele de 24,25,26,27,28,29 noiembrie 2005, iar potrivit celor două regulamente, examenul era oral sau scris, această conjuncție "sau" separa clar modalitatea de examinare a celor care participau la acest examen, de admitere, ca stagiari.

au folosit această modalitate de a fi examinat, în condițiile în care au participat și definitivi.

Făptuitorul s-a folosit de această decizie falsă pe care a semnat-o, având obligația ca înainte de aos emna, ca înainte de a fi înaintată Tribunalului Tulcea pentru a fi folosită împotriva sa, să ia în calcul toate materialele care confirmau examinarea candidaților, mai ales examinarea sa.

Precizează că nu a contestat notele, a luat nota 6 la oral și nota 5,53 la procedură penală, iar celelalte note nu au relevanță întrucât examenul era oral sau scris.

Consideră că în condițiile în care a participat cu aceleași subiecte, la un loc cu definitivii, examenul era oral, întrucât nu se pot da două examene cu aceiași dificultate și la definitivare și la stagiatură, acest lucru este inadmisibil.

Consideră că, este vorba despre infracțiuni de fals material, fals intelectual și uz de fals iar actul falsificat este chiar decizia folosită în fața instanței.

De asemenea, precizează că a invocat în contestație nerespectarea disp.art.53 alin.1 și 2 lit."h" din Legea nr.51/1995, întrucât faptele săvârșite și modul cum s-a procedat împotriva sa este vădit nelegal, iar decizia nr.1458/03.02.2006 emisă de Uniunea Națională a Barourilor din România și folosită în instanță prin intermediul Baroului de Avocați T, reprezintă cel puțin obiectul material și un înscris oficial după cum este prevăzut în concepțiunea prevederilor art.166 alin.2 Cod penal, îndreptată continuu și/sau repetat împotriva sa.

Arată că, forma vinovăției este intenția directă în cazul de fals, iar făptuitorul cunoscând că înscrisul este fals, îl folosește în vederea producerii de consecințe juridice până la momentul producerii de efecte la instanța Tribunalului Tulcea.

Consideră că nu are relevanță scopul și mobilul infracțiunii, cum ar fi cazul în care făptuitorul a urmărit să ajute, prin folosirea deciziei nr.1458/2006, falsă, să-și acopere susținerea provocată de cauze obiective.

Apreciază că, trebuie să răspundă toți în raport de vinovăția fiecăruia, iar infracțiunea de uz de fals nu este condiționată de existența unor cerințe privind timpul sau locul săvârșirii, ceea ce nu sunt îndeplinite condițiile solicitate de petent privind prorogarea de competență, la termenul din data de 29 ianuarie 2008 în scris și fizic direct la grefa instanței Curții de APEL CONSTANȚA, motiv pentru care solicită a se lua act de aceasta în mod legal, al doilea termen de judecată fiind data de 12 februarie 2008.

Procurorul, având cuvântul, apreciază că rezoluțiile sunt legale și temeinice întrucât din actele dosarului rezultă că din notele obținute la oral și la scris, se face o medie, în urma căreia se spune "admis" sau "respins", media finală a petentului nefiind de "admis", acesta a făcut contestație, iar ulterior, comisia i-a respins această contestație.

Consideră că rezoluțiile pronunțate de procuror sunt legale și temeinice motiv pentru care solicită respingerea plângerii.

Petentul, având cuvântul, în replică, precizează că s-a încălcat legea și nu se poate ca ajungând cauza la tribunalul penal, cauza să fie judecată și la tribunalul civil.

Instanța ia cauza în pronunțare.

CURTEA:

Asupra cauzei penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată:

Petentul a sesizat Curtea cu soluționarea unei plângeri formulată împotriva rezoluției nr.265/II/2/2007 a Procurorului General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, privind pe făptuitorul, plângere întemeiată pe dispozițiile art.2781Cod pr.penală.

În motivarea plângerii, petentul susține că rezoluția contestată este netemeinică și nelegală, deoarece "activitățile realizate de procurori" sunt incomplete și părtinitoare.

Arată petentul că, s-a adresat parchetului solicitând cercetarea penală și trimiterea în judecată a făptuitorului, sub aspectul săvârșirii infracțiunii uz de fals prevăzută și pedepsită de art.291 Cod penal, iar parchetul a efectuat cercetări pentru infracțiunea prevăzută de art.288 Cod penal - fals material în înscrisuri oficiale.

În esență, petentul arată că, făptuitorul a semnat decizia nr.1458/03.02.2006 a Uniunii Naționale a Barourilor din România - Comisia permanentă - care este falsă.

Această decizie este falsă deoarece nu i-a fost analizată contestația formulată și care avea ca obiect modul de susținere a examenului de primire în profesia de avocat, sesiunea noiembrie 2005, organizat de Baroul

Verificând rezoluțiile contestate, actele și lucrările dosarului prin prisma plângerii petentului, Curtea constată:

Prin plângerea înregistrată sub nr.9749/01.08.2006 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, petentul a solicitat cercetarea făptuitorului sub aspectul comiterii infracțiunii de fals, întrucât în decizia nr.1458/03.02.2006 a consemnat fapte neadevărate - "după susținerea probelor orale, candidatul a fost declarat respins".

Același petent a adresat o altă plângere și la data de 27.07.2006, prin care solicită cercetarea aceluiași făptuitor pentru comiterea aceleiași infracțiuni - falsul, privind aceeași decizie în care s-a menționat "prezenta decizie este definitivă și irevocabilă", "după susținerea probelor orale, candidatul a fost declarat respins, formulând contestație la comisia de examen, conform art.14 și 15 din Regulamentul examenului de primire în profesia de avocat - sesiunea noiembrie 2005".

Parchetul a efectuat cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal și prin rezoluția din dosarul nr.209/P/06 noiembrie 2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚAa dispus neînceperea urmăririi penale. S-a stabilit că activitatea făptuitorului, în calitatea sa de președinte R, nu se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal.

Petentul s-a adresat cu plângere procurorului șef al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.

În această plângere solicită să se efectueze cercetări asupra aceluiași făptuitor, sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal și art.292 Cod penal (infracțiunea de fals în declarații).

Procurorul General Adjunct, prin rezoluția pronunțată în dosarul nr.265/II/2/14 decembrie 2007 a respins plângerea.

Prin plângerea adresată Curții de APEL CONSTANȚA, petentul susține că a solicitat parchetului cercetarea făptuitorului sub aspectul comiterii infracțiunii de uz de fals - art.291 Cod penal - iar procurorul a efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal.

Se solicită a se constata că "rezoluția este lovită de nulitate absolută pentru că pronunțarea s-a făcut cu neobservarea principiului adevărului".

Curtea constată că, procurorul a efectuat acte premergătoare începerii urmăririi penale sub aspectul infracțiunii reclamante de petent - art.288 Cod penal. Solicitările ulterioare de a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art.291 și art.292 Cod penal, sunt nefondate în această fază procesuală.

În mod întemeiat s-a stabilit că, activitatea făptuitorului - președinte R - nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii - art.288 Cod penal.

Cele înscrise în decizia nr.1458/03.02.2006 corespund adevărului.

Infracțiunea de fals prevăzută de art.288 Cod penal, presupune o acțiune de falsificare care poate fi săvârșită prin scrierii sau a subscrierii unui înscris oficial sau prin alterarea lui în orice mod. scrierii presupune plăsmuirea, adică confecționarea prin imitare a unui înscris identic, iar alterarea presupune a modifica, a denatura, a transforma, a schimba conținutul unui înscris oficial existent, prin adăugiri sau ștersături aplicate pe acesta.

În cauză, pe lângă faptul că în această decizie sunt înscrise fapte care corespund realității, nici acțiuni de falsificare care să intre în latura obiectivă a infracțiunii prevăzută de art.288 Cod penal, nu au fost exercitate asupra ei.

În considerarea celor mai sus prezentate, Curtea constată că rezoluțiile nr.209/II/2/2007 și lucrarea nr.265/II/2/2007 sunt temeinice și legale și, în consecință, plângerea este nefondată, urmând a fi respinsă în baza art.2781al.8 lit."a" Cod pr.penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

În baza art.2781al.8 lit."a" Cod pr.penală, respinge plângerea formulată de petentul - domiciliat în T,- B, județ T, împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.P.P.), ca nefondată și menține rezoluțiile nr.265/II/2/2007 din 14 decembrie 2007 și nr.209/P/2007 din 06.11.2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA.

Obligă petentul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru părțile lipsă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12.02.2008.

Președinte, Grefier,

- - - -

Red.hot.jud.-

Dact.gref.-/22.02.2008

Președinte:Lucia Dragomir
Judecători:Lucia Dragomir

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 22/2008. Curtea de Apel Constanta