Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 22/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
SENTINȚA NR.22
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ioana Nonea
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind pronunțarea asupra plângerii penale formulată în temeiul disp. art. 2781Cod proc. penală de petentul-persoană vătămată, domiciliat în, Germania, str. 28E, cu domiciliul ales la, domiciliată în comuna,-, județul D, împotriva rezoluției nr- din 23.10.2009 adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimatul-făptuitor, soluție confirmată prin rezoluția nr.1371/II/2/2009 din 23.11.2009 dată de Procurorul General al aceleiași unități de parchet, ambele în dosarul nr. 203/P/2009.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 17 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța pentru a da posibilitatea apărătorului ales al petentului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 19 februarie 2010, când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin plângerea adresată acestei instanțe și înregistrată sub nr- din 18 decembrie 2009 petentul, în temeiul disp. art.2781alin.1 Cod proc. penală, a solicitat desființarea rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr.203/P/2009 privind pe intimatul, avocat în Baroul Dâmbovița, pe care a apreciat-o ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea plângerii, persoana vătămată a susținut că atât rezoluția de neîncepere a urmăririi penale cât și cea emisă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI sunt nelegale și netemeinice, că procurorii au analizat conținutul constitutiv al unei infracțiuni pentru care nu a fost investit să o facă și a omis să instrumenteze cazul concret în care se solicita tragerea la răspundere penală a intimatului, avocat, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals în înscrisuri oficiale prev. de art.288 Cod penal, în opinia sa, împuternicirea avocațială pe care acesta a semnat-o fiind un înscris oficial întrucât emană de la o instituție publică.
De asemenea, s-a susținut că procurorul de caz a ignorat în totalitate să cerceteze infracțiunea de uz de fals prev. de art.291 Cod penal, aceasta fiind cea de a doua infracțiune pentru care a formulat plângere penală, acesta nepronunțându-se în nici un fel legat de această faptă.
În justificarea temeiniciei plângerii, persoana vătămată a susținut că între aceasta și intimat nu a existat un contract de asistență juridică și prin urmare nici o împuternicire avocațială, aceasta fiind întocmită în fals de intimat prin contrafacerea semnăturii sale, împrejurări în raport de care apreciază că se impune admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale iar în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare, condamnarea intimatului-inculpat și obligarea acestuia la daune materiale și morale.
Curtea, examinând plângerea formulată de persoana vătămată, în raport de motivele invocate, pe baza actelor premergătoare efectuate în dosarul de urmărire penală nr.203/P/2009 și a dispozițiilor legale incidente, constată următoarele:
Prin rezoluția nr.203/P/2009 din 23 octombrie 2009 Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIa dispus neînceperea urmăririi penale față de, avocat în cadrul Baroului D, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288, art.291 și art.290 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că prin plângerea din 28 aprilie 2009 a solicitat efectuarea de cercetări împotriva numitului, avocat în Baroul Dâmbovița, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals prev. de art.288 și art.291 Cod penal, deoarece la data de 8 mai 2006 întocmit în fals o împuternicire avocațială pentru a-l reprezenta în dosarul civil nr.2044/2006 al Judecătoriei Târgoviște, având ca obiect restituirea unei cauțiuni, prin falsificarea semnăturii sale la rubrica "Client", împuternicire pe care a depus-o în aceeași zi la dosarul cauzei civile și de care s-a folosit pe tot parcursul procesului, faptă ce a produs consecințe juridice.
Pe baza susținerilor invocate în plângere și a memoriilor ulterioare formulate de persoana vătămată s-a apreciat că nemulțumirea acesteia rezultă din faptul că avocatul, după recuperarea pe cale judecătorească a sumei plătită de persoana vătămată cu titlu de cauțiune de 377.000 lei vechi, achitată la data de 25 ianuarie 1991, sumă reactualizată la valoarea de circulație a monedei naționale astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.334 din 25 septembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul civil nr.2044/2006 a ridicat în numele său această sumă de bani din care i-a remis doar o parte, restul fiind oprit de avocat fără acordul său.
S-a reținut că în anul 2006 părțile au convenit ca avocatul să efectueze demersurile necesare pentru recuperarea sumei plătită cu titlu de cauțiune de către, scop în care acesta din urmă și care domicilia în Germania l-a împuternicit printr-un înscris apostilat să-l reprezinte în dosarul având acest obiect aflat pe rolul instanțelor din România.
Făptuitorul a dat curs mandatului și a efectuat demersurile necesare, astfel încât prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă a obținut suma de bani solicitată de persoana vătămată.
Se reține că deși nu a existat un contract de asistență juridică între părți în forma scrisă, făptuitorul a emis o împuternicire avocațială la data de 8 mai 2006, semnând în locul persoanei vătămate și pe care a depus-o la dosarul cauzei, având astfel dreptul să formuleze și concluzii orale în fața instanțelor de judecată, drept care nu era recunoscut numai în baza mandatului dat de persoana vătămată, în acest sens, invocându-se dispozițiile art.68 alin.4 din Codul d e procedură civilă.
Persoana vătămată deși nu a contestat că a fost beneficiara serviciilor juridice ale făptuitorului-avocat, a susținut că împuternicirea avocațială a fost un fals deoarece i-a fost contrafăcută semnătura.
Se reține de către procuror că persoana vătămată avea cunoștință de existența împuternicirii deoarece la data de 25 septembrie 2006 când s-a soluționat dosarul civil 2044/2006 a fost prezent în ședința publică și a constatat că în calitate de avocat făptuitorul a formulat și concluzii orale și prin urmare nu se poate reține inexistența între avocat și clientul său a unui acord de voință.
Se mai reține că prin contrafacerea semnăturii persoanei în cauză făptuitorul ar fi săvârșit acțiunea ce constituie elementul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 Cod penal și că în mod evident respectivul înscris este să producă consecințe juridice.
Consideră procurorul însă că față de acordul beneficiarului serviciilor juridice nu se poate reține că făptuitorul a comis fapta cu intenția de a comite un fals, cu atât mai mult cu cât semnătura la rubrica "Client/reprezentant" înscrisă pe formularul tip al împuternicirii avocațiale, astfel cum rezultă din Anexa 2 la Statul profesiei de avocat din 2004, nu este întotdeauna necesară.
Se reține că în cauză a fost analizat conținutul constitutiv al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată și nu cel al infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale și uz de fals, așa cum a solicitat persoana vătămată, deoarece împuternicirea avocațială nu poate fi asimilată "înscrisurilor oficiale" în accepțiunea dată de art.150 alin.2 Cod penal.
S-a reținut totodată și faptul că actele premergătoare efectuate în cauză au evidențiat că făptuitorul a mai fost cercetat și în dosarul nr.532/P/2007 al aceleiași unități de parchet, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.246 Cod penal, soluție definitivă întrucât persoana vătămată nu a formulat plângere precum și în dosarul nre.253/P/2008 în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1 și 3 Cod penal, soluție definitivă prin respingerea recursului împotriva sentinței penale nr.6 din 12 ianuarie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI conform deciziei penale nr.1467 din 21 aprilie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Plângerea formulată de persoana vătămată în temeiul art.275-278 Cod proc. penală a fost respinsă de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI prin rezoluția nr.1371/II/2/2009 din 23 noiembrie 2009.
Ambele rezoluții au fost atacate cu plângere conform art.2781alin.1 Cod proc. penală, Curtea de APEL PLOIEȘTI fiind legal investită față de calitatea intimatului-făptuitor, avocat în cadrul Baroului D, raportat la art.281Cod proc. penală combinat cu Legea nr.79/2007.
Prin plângerea penală adresată Parchetului de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI persoana vătămată a solicitat tragerea la răspunderea penală a făptuitorului, avocat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.288 Cod penal și uz de fals prev. de art.291 din același cod.
În fapt, s-a pretins că făptuitorul a întocmit la data de 8 mai 2006 o împuternicire avocațială prin falsificarea semnăturii sale în dreptul rubricii "client", pe care a depus-o la dosarul cauzei și pe care a folosit-o pe tot parcursul procesului, cunoscând că este falsă, aceasta producând consecințe juridice.
Actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv împuternicirea de reprezentare dată de persoana vătămată făptuitorului la 31 ianuarie 2006, apostilată, împuternicirea avocațială din 8 mai 2006, sentința civilă nr.3349 din 25 septembrie 2006 dată în dosarul nr.2044/2006 și celelalte înscrisuri converg la concluzia, la care a ajuns și procurorul, că în baza mandatului de reprezentare generală în fața instanțelor din România, intimatul - făptuitor, avocat în Baroul Dâmbovița, a emis împuternicirea avocațială din 8 mai 2006, semnând în locul clientului său, acțiuni care deși ar putea constitui elementul material al infracțiunii de fals nu poate antrena răspunderea penală a făptuitorului în lipsa îndeplinirii elementului subiectiv al infracțiunii, câtă vreme rezultă indubitabil că la data la care a fost emisă împuternicirea avocațială pentru formularea de concluzii orale conform art.68 alin.4 Cod proc. civilă, persoana vătămată a fost prezentă la proces și cunoscând aceste împrejurări nu a susținut inexistența mandatului de reprezentare.
În aceste condiții, este fără echivoc că persoana vătămată și-a dat acordul, chiar dacă tacit, în sensul că intimatul-făptuitor să-i reprezinte interesele, mandat îndeplinit cu succes câtă vreme scopul pentru care acesta a fost dat respectiv recuperarea unei cauțiuni a fost atins prin pronunțarea sentinței civile nr.3349/25 septembrie 2006 Judecătoriei Târgoviște, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului.
Împrejurarea că după punerea în executare a respectivei hotărâri, realizată tot de către făptuitorul în numele și interesul clientului său, între părți au apărut neînțelegeri legate de cuantumul cauțiunii restituite, ce fusese reactualizat, nu poate constitui indiciu temeinic în a se justifica începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor imputate, atâta timp cât la momentul la care a cunoscut de existența împuternicirii avocațiale nu a făcut nici un demers în sensul revocării mandatului.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că soluțiile pronunțate de procurori sunt temeinice și legale sub toate aspectele și urmează a fi menținute, constatându-se că nu există temei pentru antrenarea răspunderii penale a inculpatului în legătură cu vreuna din infracțiunile imputate.
Legat de încadrarea juridică a infracțiunilor, Curtea apreciază că procurorul nu este ținut să se pronunțe asupra existenței ori inexistenței infracțiunilor reclamate în plângerea penală, acesta fiind dator ca pe baza descrierii faptei să stabilească dacă este sau nu cazul să se înceapă urmărirea penală pentru săvârșirea uneia sau unor infracțiuni.
Ca urmare, împrejurarea că procurorul a înțeles să califice fapta de falsificare a semnăturii drept fals în înscrisuri sub semnătură privată iar nu de fals material în înscrisuri oficiale nu poate conduce în mod necesar la admiterea plângerii și desființarea rezoluțiilor procurorului, atâta timp cât în cauză nu există minime indicii vizând îndeplinirea unuia din elementele constitutive ale oricărei infracțiuni, respectiv latura subiectivă, aceleași considerente fiind valabile și pentru infracțiunea de uz de fals.
Pentru argumentele expuse, Curtea, apreciind că plângerea formulată de persoana vătămată este nefondată, în baza disp. art.2781alin.8 lit.a) Cod proc. penală o va respinge, menținând ca legale și temeinicie rezoluțiile pronunțate.
Văzând și disp. art.192 alin.2 Cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul domiciliat în, Germania, str. 28E, cu domiciliul ales la, domiciliată în comuna,-, județul D, împotriva rezoluțiilor adoptate în dosarul nr. 203/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Menține ca legale și temeinice rezoluțiile nr. 203/P/2009 din 23.10.2009 și nr.1371/II/2/2009 din 23.11.2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 februarie 2010.
Președinte,
Grefier,
Red./Tehnored.
2 ex./02 martie 2010
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ioana NoneaJudecători:Ioana Nonea
