Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 24/2009. Curtea de Apel Suceava

Comentarii

0

Dosar nr- - art. 278¹Cod procedură penală -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA PENALĂ

SENTINȚA NR. 24

Ședința publică din 06 martie 2009

PREȘEDINTE: Androhovici Daniela

Grefier - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava

Pe rol, pronunțarea asupra plângerii formulată de petenta, domiciliată în municipiul S,-, -. A,.18, județul S, împotriva Rezoluției nr. 114/P/2007 din 30.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a Rezoluției nr. 471/II/2/2008 din 15.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Dezbaterile privind cauza penală au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - redactată separat și care face parte integrantă din prezenta hotărâre - și când, din lipsă de timp pentru deliberare, în conformitate cu prevederile art. 306 Cod procedură penală, pronunțarea a fost amânată pentru data de 27 februarie 2009, apoi pentru astăzi, 06 martie 2009.

După deliberare,

CURTEA,

Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

La data de 27.11.2006 persoana vătămată a depus o plângere penală la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care a solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, fals material în înscrisurile oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.

S-a reclamat că executorul judecătoresc și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile de serviciu cu prilejul efectuării actelor de executare în dosarul execuțional în care avea calitatea de creditoare, respectiv că a valorificat prin vânzare la licitație publică imobilul proprietatea sa, compus din două suprafețe de teren situate în comuna Vama, județul S, fără aoî nștiința despre acest fapt și în condițiile în care titlu executoriu nu-i era opozabil, și, de asemenea, nu i-a comunicat actul de adjudecare.

Prin rezoluția nr. 114/P/2007 din 30.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în temeiul disp. art.228 alin.6 rap. la art.10 lit.d Cod procedură penală, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de - executor judecătoresc la Circumscripția Judecătoriei Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, fals material în înscrisurile oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal.

Procurorul cauzei a reținut din actele premergătoare efectuate următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3413/14.05.1996 a Judecătoriei Suceava, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta și s-a dispus obligarea pârâților și la plata sumei de 14.824.801 lei, reprezentând creditul nerambursat de reclamantă către Credit Bank S și depus în contul pârâților.

La data de 18.03.2002, s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând executarea silită a debitorilor și în baza sentinței civile sus-menționate, care fusese investită cu formulă executorie.

În cadrul procedurii de executare silită desfășurate în dosarul execuțional nr. 77/2002, executorul judecătoresc a somat debitorii să achite de bună voie debitul datorat și, de asemenea, a făcut demersuri pentru identificarea bunurilor urmăribile, stabilind că aceștia dețineau o societate comercială cu sediul în municipiul S, respectiv " COM".

De asemenea, verificând situația bunurilor urmăribile aparținând debitorilor, care între timp divorțaseră, executorul judecătoresc a constatat că era insolvabil, iar deținea o cotă de dintr-o casă de locuit și o suprafață de teren situată în comuna Vama, județul

Ca urmare, executorul judecătoresc a solicitat de la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc - Cartea Funciară extrasul de carte funciară pentru imobilul situat în comuna Vama, județul S, proprietatea numitei, comunicându-i-se că aceasta a înstrăinat terenul în suprafață de 3.401m.p. numitei în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2728/22.08.2001, care și-a intabulat dreptul de proprietate.

Creditoarea a depus la dosarul de executare mai multe înscrisuri, din conținutul cărora rezulta că s-a retras din societate, părțile sociale fiind preluate de și.

Aceasta a prezentat executorului judecătoresc și un înscris intitulat "acord - înțelegere", datat 20.02.1997, din conținutul căruia rezultă că datoriile fostului asociat către persoane particulare au fost preluate de către asociații și, odată cu preluarea " COM" S, specificându-se că persoanele particulare care aveau de primit bani, obiecte, etc. aveau obligația de a face dovada existenței datoriei.

În cadrul activității de executare silită desfășurate, executorul judecătoresc a procedat la vânzarea silită a imobilului situat în comuna Vama, județul S, proprietatea debitoarei, imobilul fiind adjudecat de către creditoare în cadrul licitației publice organizate.

Întrucât nu era solvabil, iar prin vânzarea imobilului sus-menționat nu s-a acoperit integral debitul datorat, executorul judecătoresc, la cererea creditoarei, a continuat executarea silită împotriva numitei, deoarece aceasta preluase prin acordul - înțelegere încheiat la 20.02.1997, datoriile către persoanele fizice ale numitului.

În cadrul demersurilor efectuate, executorul judecătoresc a identificat cadastral la cartea funciară cele două suprafețe de teren proprietatea numitei (), achiziționate de la și.

Ca urmare, executorul judecătoresc a emis la data de 18.06.2003 o nouă somație către numita pentru a achita debitul datorat, actul fiind trimis la adresa cunoscută, respectiv în municipiul S,-, județul S, precum și la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc - Cartea Funciară.

Prin încheierea nr. 1198/24.07.2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc - Curtea Funciară s-a înscris în CF somația nr. 77/2002, vizând terenurile în suprafață de 3402. și 3401. situate în comuna Vama, județul S, proprietatea numitei (fostă ) din municipiul S, -, județul

Executorul judecătoresc a întocmit formalitățile premergătoare vânzării la licitație publică, după care a declanșat procedura de vânzare silită, în cadrul căreia a emis somații de plată, a stabilit prețul imobilului, a întocmit și afișat publicațiile de vânzare și a organizat licitațiile publice pentru valorificarea bunului urmărit.

La data de 22.09.2003, în cadrul licitației publice organizate, imobilul constând în suprafețele de 3402. și 3401. situate în comuna Vama, județul S și aparținând numitei, a fost adjudecat de creditoarea pentru suma de 185.625.000 lei.

Cu ocazia audierii, executorul judecătoresc a declarat că persoana vătămată a fost înștiințată cu privire la actele de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 77/2002, că aceasta s-a prezentat în mai multe rânduri la biroul său, ocazie cu care i-a comunicat că pentru recuperarea debitului datorat de familia urma să execute silit terenurile sale în baza acordului - înțelegere încheiat cu debitorii în anul 1997, recomandându-i, totodată, să formuleze contestație împotriva actelor de executare întocmite la instanța de judecată, dacă era nemulțumită, lucru care nu s-a întâmplat.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, procurorul a considerat că nu poate fi reținută în sarcina făptuitorului săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1 Cod penal, fals intelectual, prev. de art. 289 Cod penal și uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, în cauză nefiind date elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Din probele existente la dosar a rezultat că în cadrul procedurii de executare silită cu care a fost investit, executorul judecătoresc a întocmit actele de executare și a făcut demersurile necesare în vederea recuperării debitului de către creditoarea, conform titlului executoriu, neputându-se reține că aceasta a dat dovadă de rea credință în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu care îi reveneau.

Împotriva rezoluției procurorului din 30.06.2008 petenta a formulat plângere la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, iar prin rezoluția nr.471/II/2/2008 din 15 decembrie 2008 procurorul ierarhic superior a respins-o ca neîntemeiată, arătând că din analizarea dosarului nu se poate reține vinovăția executorului judecătoresc, lipsind latura subiectivă a faptelor reclamate, deci unul din elementele constitutive pentru a constitui infracțiuni, respectiv, art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Din analiza materialului probator a rezultat că la cererea creditoarei, executorul a întocmit dosarul execuțional nr. 77/2002, prin care a emis somații, declanșând procedura punerii în executare silită a titlurilor executorii deținute de creditoare, finalizate prin licitații publice în urma cărora aceasta și-a adjudecat, din patrimoniul petentei imobile până la recuperarea debitului datorat.

Pentru existența infracțiunilor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări, este necesar ca acțiunea sau inacțiunea executorului, care ar fi cauzat o vătămare intereselor legale ale petentei să fie săvârșită cu vinovăție, iar forma vinovăției cerută este intenția. Acesta înseamnă, că executorul, cu voință a efectuat acțiunea sa, ori a rămas în pasivitate, a prevăzut că prin săvârșirea acelei acțiuni sau inacțiuni se cauzează o vătămare a intereselor legale ale petentei și a urmărit acest rezultat (intenție directă) sau a acceptat producerea lui (intenție indirectă).

Raportând conținutul infracțiunilor la activitățile desfășurate de executor, a rezultat că acesta a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea dreptului cu care era investit în funcția pe care o îndeplinea și în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de legea civilă, care reglementează sediul materiei vizând executarea silită a debitelor, neexistând indicii din care să rezulte comiterea cu intenție a vreunei fapte penale, deci nici a celor sub aspectul cărora s-au efectuat verificări.

Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale, întemeiată pe art.278/1 Cod procedură penală, petenta - a formulat plângere, solicitând, în principal, desființarea rezoluțiilor date în cauză, de către procuror și confirmate de procurorul ierarhic superior și reținerea cauzei spre judecare, în complet legal constituit, potrivit art. 278/1 alin. 8 lit. "c" Cod procedură penală, iar, în subsidiar, dacă se va aprecia că probele sunt insuficiente, trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale, cu indicarea faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă, conform art. 278/1 alin. 8 lit. "b" Cod procedură penală.

S-a arătat în motivare că abuzul comis de executor constă în faptul că nu a respectat întocmai titlul executoriu, depășindu-și atribuțiile și încălcându-și astfel îndatoririle de serviciu. Conform titlului executoriu (sentința civilă nr. 3413/14.05.1996 a Judecătoriei Suceava ), creditoare era --, iar debitori și, petenta fiind terț față de raporturile dintre aceștia, sentința, pusă în executare, nefiindu-mi opozabilă. Justificarea executorului, în sensul că ea, împreună cu numita ar fi preluat de la " COM", precum și datoriile acestuia către persoane particulare, conform "acordului înțelegere" din 20.02.1997, nu-l poate exonera pe acesta de răspunderea pentru abuzul comis.

Constatând insolvabilitatea debitorilor, după executarea parțială cu privire la imobile aparținând debitoarei executorul nu avea temei legal să continue executarea împotriva sa, fără a avea o hotărâre judecătorească în acest sens. Acel "acord înțelegere" fiind un înscris sub semnătură privată, nu poate produce consecințe juridice, câtă vreme nu a fost confirmat printr-o hotărâre judecătorească. convențională, definită ca un contract prin care fidejusorul se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa, trebuie să îndeplinească condițiile generale de valabilitate ale contractelor prev. de art 948.civ.

S-a precizat că este necesar să se observe că "acordul înțelegere" se referă, în termenii generali, la datorii către persoane particulare, deci nu are un obiectiv determinat. Pe de altă parte, chiar și în cazul contractului de fidejusiune încheiat în formă autentică, executorul nu-l poate executa direct pe fidejusor în baza acestuia, creditorul trebuind să introducă în prealabil o acțiune civilă în urmărirea terțului garant. Așadar, subrogarea unei terțe persoane în locul debitorilor, de către executorul judecătoresc și executarea silită asupra unor imobile aparținând acesteia, fără a avea un titlu executoriu în acest sens, constituie o încălcare flagrantă a îndatoririlor sale de serviciu și un abuz care intră sub incidența legii penale. Întrucât nu a reușit pe cale civilă să anuleze actele întocmite de către executor în detrimentul său, deoarece a pierdut termenul în care putea să le conteste, fiindu-i comunicate la o adresă greșită, a sperat că pe această cale i se va face dreptate, însă plângerea sa a fost tratată cu multă superficialitate. Nici plângerea adresată Procurorului General nu a fost analizată cu mai multă atenție, aceasta fiindu-i respinsă printr-o motivare extrem de sumară și neconvingătoare. Modul în care a acționat executorul este analizat doar sub aspectul laturii subiective, reținându-se că acesta a efectuat activități și a întocmit acte în virtutea dreptului cu care a fost investit în funcția pe care o îndeplinește și în temeiul dispozițiilor legale prevăzute de legea civilă, neexistând indicii din care să rezulte comiterea cu intenție a vreunei fapte penale, lipsind latura subiectivă. Or, așa cum s-a arătat mai sus, tocmai dispozițiile legii civile nu au fost respectate de executor, fiind încălcate de acesta cu bună - știință și cauzându-i astfel o vătămare intereselor sale legale. S-a considerat că este greu de crezut că un executor judecătoresc cu experiența și vechimea făptuitorului, nu face deosebirea între titlul executoriu și un înscris sub semnătură privată sau între debitorii din titlu executoriu și terțele persoane, ori tocmai modul abuziv în care a procedat acesta demonstrează forma de vinovăție, ce nu poate fi decât intenția. A mai considerat că este de neacceptat ca actele întocmite de executor cu încălcarea flagrantă a dispozițiilor legale să rămână în ființă, producându-i prejudicii grave sub aspect patrimonial.

Curtea examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate a ajuns la următoarele constatări:

Plângerea adresată instanței de judecată competente prin care persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 Cod procedură penală are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278/1 Cod procedură penală de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției atacate.

Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278/1 alin. 8 Cod procedură penală.

Având în vedere însă că prin Decizia nr. 48/04.06.2007 a - Secțiile unite, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 574/30.07.2008, a fost admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și dispozițiile art. 278¹alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală au fost interpretate în sensul că:,În cazul plângerii formulate împotriva rezoluției, ordonanței și dispoziției din rechizitoriu, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale sau clasarea, instanța învestită nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 278¹alin. 8 lit. c) din Codul d e procedură penală", Curtea constată că solicitarea petentei, de reținere a cauzei spre judecare în complet legal constituit, contravine acestei decizii și pe cale de consecință este inadmisibilă.

Curtea mai reține că plângerea împotriva soluției de netrimitere în judecată adresată procurorului ierarhic superior și apoi, în caz de respingere, instanței de judecată, nu poate viza decât aspecte de nelegalitate și netemeinicie cu privire la cercetările efectuate asupra persoanelor la care s-a referit petentul în plângerea inițială cu care a sesizat parchetul.

Examinând dosarul cauzei, s-a constatat că, în speță, actele premergătoare având ca scop clarificarea datelor care confirmă sau infirmă existența infracțiunilor cu a căror săvârșire organele de urmărire penală au fost sesizate, pot duce la constatarea existenței unora din cazurile reglementate în art. 10 Cod procedură penală în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată.

În raport de această împrejurare, nejustificându-se începerea urmăririi penale și, respectiv, declanșarea procesului penal se dispune, când urmărirea penală este de competența procurorului, neînceperea acesteia.

În cazul contestării acestei soluții prin formularea plângerii prevăzute de art. 278/1 Cod procedură penală, controlul judecătoresc privește temeinica rezoluției în raport de cercetările efectuate.

După cum rezultă din însăși denumirea lor, actele premergătoare la care face referire textul art.224 Cod procedură penală, preced începerea urmăririi penale și sunt efectuate în vederea acestei începeri.

Curtea examinând probatoriul administrat și depus la dosar reține că acesta nu demonstrează că faptele reclamate de petentă în sarcina executorului judecătoresc întrunesc, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care s-au efectuat cercetări și, drept urmare, apreciază că rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 30 iunie 2008 dată în dosar 114/P/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin rezoluția din 15 decembrie 2008 aceluiași parchet, cu nr.471/ll/2/2008, este temeinică și legală.

Infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută de art. 246 Cod penal, constă în fapta funcționarului public care, cu intenție, efectuându-și atribuțiile de serviciu în mod incorect, provoacă o vătămare intereselor legale ale unei persoane fizice. Cu alte cuvinte, pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca intimatul, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu intenție, să nu îndeplinească un act de executare silită sau să îl îndeplinească în mod defectuos, cauzând astfel o vătămare intereselor legale ale petentei.

Ori, din verificarea ansamblului actelor premergătoare existente la dosar, Curtea constată că în cauză nu sunt indicii și elemente care să justifice existența relei credințe a executorului judecătoresc, cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr.3413/14.05.1996 a Judecătoriei Suceava, la cererea creditoarei, întrucât acesta și-a exercitat atribuțiile de serviciu în limitele prevăzute de lege și cu respectarea dispozițiilor procesual civile ce reglementează executarea civilă.

Din actele dosarului rezultă că la data de 18.03.2002, a solicitat executorului judecătoresc, respectiv intimatului, executarea silită a debitorilor și, în baza sentinței civile mai sus menționate, rămasă definitivă și irevocabilă, investită cu formulă executorie prin încheierea dată în camera de consiliu din 27 februarie 2002 Judecătoriei Suceava și a cărei încuviințare a fost admisă prin încheierea camerei de consiliu din 2.04.2002 a aceleași instanțe, prin care aceștia erau obligați să-i plătească suma de 14.824.801 lei.

În acest context, intimatul, în cadrul procedurii de executare silită declanșate, în dosarul execuțional nr.77/2002, a emis somații, inițial debitorilor, care între timp divorțase, și a făcut demersuri pentru identificarea bunurilor urmăribile, stabilind că deținea o cotă parte indiviză de din imobilele - casă de locuit și teren - situate în comuna Vama, jud. S, că înstrăinase suprafața de 3.401. teren fînețe prin contractul de vânzare - cumpărare nr.2728/22.08.2001 petentei, și că aceasta din urmă, împreună cu, preluase părțile sociale ale," de la debitorul, debitor care era insolvabil, în baza înscrisului intitulat "Acord - Înțelegere", datat 20 februarie 2007.

Din conținutul acestui înscris, prezentat de către creditoare, rezulta că datoriile fostului asociat către persoanele particulare erau preluate de către noi asociați, cu precizarea însă ca aceste persoane să facă dovada existenței datoriei (fila 100 dosar ), așa încât s-a continuat executarea silită împotriva petentei, care a fost somată la datele de 22.04.2002 și 18.06.1003 la adresa cunoscută, respectiv în municipiul S,-, județul S, somație notată în nr. 6133 și nr. 6227 ale com. cad. Vama asupra parcelelor de teren fânaț de 3402. și 3401. conform încheierii nr. 1198 din 24.07.2003 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc - Cartea Funciara, notare comunicată și proprietarei tabulare, respectiv petentei, la aceeași adresă, care nu a contestat măsura luată.

Având în vedere că nu s-a achitat debitul, după indisponibilizarea prin somație imobiliară a imobilelor debitoarei s-au efectuat formalitățile premergătoare vânzării la licitație publică, după care s-a trecut la întocmirea și emiterea de publicații de vânzare imobiliară asupra acestor imobile, cât si asupra celor aparținând debitoarei, respectiv s-au emis somații de plată, s-a stabilit prețul imobilelor, s-au afișat publicațiile de vânzare întocmite si au fost organizate licitațiile publice pentru valorificarea bunurilor urmărite, astfel că la data de 22.09.2003 în cadrul acestor licitații s-a adjudecat in favoarea creditoarei pentru suma de 84.375.000 lei imobilul constând din cota de din casa de locuit cu parter și etaj si cota de din suprafața de 474. teren aferent, imobile situate in comuna Vama județul S, înscrise în 568 cu nr. 737 comunei cadastrale Vama, proprietatea debitoarei, și pentru suma de 185.625.000 lei imobilul constând din suprafața de 3402. teren fânaț înscris în 6113 com. cad. Vama cu parcela nr. 2975/3 și suprafața de 3401. teren fânaț înscris în F 6272 com.. Vama cu parcela nr. 3795/8 teren situat in comuna Vama județul S "La " proprietatea numitei ce a preluat datoriile lui.

Cu alte cuvinte, prin actul de adjudecare nr. 77/2003 al BEJ, i-a fost adjudecat lui, proprietatea imobilului lui (fostă ), care s-a subrogat în locul debitorului, conform "Acordului - Înțelegere" din 20 februarie 1997, ce a fost înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului S, și prin care, datoriile către persoanele particulare ale lui, urmau să fie preluate de petenta și de. Acest "acord - înțelegere" semnat de părți, intervenit între, petentă și, cu prilejul retragerii din societate a lui, reprezintă de fapt o convenție civilă ce produce efecte juridice, în sensul că dă naștere la drepturi în favoarea terților beneficiari, care trebuie să facă dovada datoriei pretinse, și la obligații în sarcina secundelor care s-au angajat să plătească datoriile acestuia, astfel încât afirmațiile petentei că este terță în raporturile dintre și și nu au relevanță din punct de vedere penal.

Conform art.372 Cod procedură penală, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Prin urmare, titlul executoriu îl constituie sentința civilă nr. 3413/1996 a Judecătoriei Suceava, în baza căruia s-a inițiat executarea silită împotriva lui si apoi s-a continuat împotriva petentei care s-a subrogat în locul debitorului inițial, conform acordului - înțelegere arătat anterior, fiind scoase la licitație publică bunurile acesteia din urmă, menționate mai sus, și care au fost adjudecate de către în contul creanței, în condițiile prevăzute de art. 512 alin.2 Cod procedură penală.

Este de observat, de asemenea, că actul de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc nu a fost desființat ori contestat în condițiile art. 516 si 401 Cod procedură civilă, fiind prezumat ca legal întocmit și că doar in cadrul procedurii vizând contestația la executare puteau fi dezbătute astfel de chestiuni, cale pe care petenta nu a înțeles să o exercite, deși beneficia de asistență juridică calificată, promovând doar plângere împotriva încheierii de Carte Funciară, plângere care a fost respinsă.

Critica petentei se rezuma la actul de adjudecare și prin prisma formalităților îndeplinite pentru încheierea acestuia, arătând că executorul judecătoresc nu a făcut demersuri în vederea aflării noului său domiciliu și nu i-a comunicat la această adresă actele de executare emise, context în care nu a putut să le conteste în termen, critici pe care instanța nu le poate lua în considerare, întrucât pe de o parte din actele existente la dosarul execuțional reiese tocmai adresa din municipiul S-, la care de altfel au fost comunicate somațiile, iar pe de altă parte că acesta nu face parte din categoria organelor judiciare care să poată dispune un atare demers.

În ceea ce privește clarificarea întinderii angajamentului încheiat la data de 20.02.1997, cenzura asupra legalității actului de adjudecare și declanșarea procedurii executării silite doar împotriva unuia dintre cei care s-au obligat prin acea convenție, competența nu aparține instanței penale, ci instanței civile investite în condițiile legii, instanța penala având competența de a stabili în speță dacă sunt date indiciile comiterii de către intimat a unor fapte de natură penală pentru a putea dispune în conformitate cu prev. art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală, situație ce nu se regăsește în cazul dat, câtă vreme toate activitățile desfășurate și actele întocmite s-au efectuat potrivit procedurii ce reglementează executarea silită declanșată oficial la cererea creditorului.

Declanșarea unor plângeri penale împotriva executorului judecătoresc pentru actele întocmite în cadrul procedurii executării silite nu poate determina trimiterea în judecată penală, în absența unor probe din care să rezulte că faptele respective au fost comise cu forma de vinovăție cerută de lege, și anume intenția.

Calea plângerii prev. de art 278/1 cod procedură penală la care a recurs petenta nu a fost instituită de legiuitor pentru a se ocoli sau pentru a fi ignorate căile de contestare prevăzute de lege împotriva fiecărui act de executare în parte sau împotriva actului de adjudecare, nici nu a fost elaborată pentru a determina declanșarea abuzivă de litigii penale și nici nu s-a instituit o noua cale de atac ordinară.

În acest context nemulțumirea petentei cu referire la modul concret în care s-a desfășurat executarea silită încheiată cu actul de adjudecare din 22 septembrie 2003 trebuie să îmbrace forma căi de atac în limitele recunoscute de lege -contestația la executare - neputându-se obține o suplimentare a gradelor de jurisdicție prin promovarea unei plângeri de natura celei de față.

Cum din verificările efectuate în etapa actelor premergătoare nu s-a demonstrat încălcarea obligațiilor profesionale în raport cu petenta de către intimat în efectuarea activităților anterior amintite și care să se circumscrie conținutului constitutiv al infracțiunilor reclamate, în mod corect prin rezoluția atacată s-a reținut că presupusele fapte penale nu au fost săvârșite cu forma de vinovăție cerută de lege pentru a putea fi angrenată răspunderea penală a acestuia.

Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art. 278/1 alin 8 lit. a Cod procedură penală va respinge plângerea petentei, ca nefondată.

Văzând și disp.art.192 alin.2 Cod procedură penală,

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta, domiciliată în municipiul S,-, -. A,. 18, județul S, împotriva Rezoluției nr. 114/P/2007 din 30.06.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava și a rezoluției nr. 471/II/2/2008 din 15.12.2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, intimat fiind.

Obligă petenta să plătească statului suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petentă și de la comunicare pentru intimat.

Pronunțată în ședința publică din 06 martie 2009.

Președinte, Grefier,

Președinte:Androhovici Daniela
Judecători:Androhovici Daniela

Vezi şi alte speţe de drept penal: