Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 247/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 247/R/2009
Ședința publică din 22 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Vasile Goja JUDECĂTOR 2: Claudia Ilieș Ana Covrig
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ reprezentat prin:
, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de intimații și, împotriva sentinței penale nr. 123 din 12 martie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect plângere împotriva rezoluției procurorului.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă petenții și, intimata, asistată de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, care se prezintă și pentru intimatul, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul intimaților solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea plângerii formulate, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a ordonanței de neîncepere a urmăririi penale din 28.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. Nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor. De asemenea, din probe nu rezultă că intimații au săvârșit vreun act de violență și lipsire de libertate asupra defunctei. În mod nelegal s-a admis plângerea formulată de, întrucât intimații nu au avut niciodată intenția de a suprima viața numitei. Solicită admiterea recursului și obligarea petenților la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 500 lei reprezentând onorariul avocațial, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
Petenții și solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de intimați și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. S-au făcut cercetări în dosarul privind infracțiunea de lovire, dar în dosarul privind tentativa la infracțiunea de omor nu s-au făcut cercetări. La dosar există doar plângerea părților vătămate, pe baza căruia procurorul a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. Prin urmare, se impune efectuarea de cercetări în acel dosar, astfel că în mod corect s-a dispus trimiterea cauzei la Parchet în vederea începerii urmăririi penale față de făptuitori. Solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
CURTEA:
Prin sentința penală nr. 123 din 12 martie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a admis plângerea formulată de petenta, prin moștenitorii și împotriva ordonanței procurorului din 28.11.2006 dată în dosar nr. 1224/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj și a ordonanței din 22 iulie 2007 Prim procurorului aceluiași parchet, care au fost desființate în totalitate și s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorilor și sub aspectul infracțiunii prev. de 20.pen. rap. art. 174, 175 alin. 1 lit. b,d pen.
S-au respins cererile petenților și făptuitorilor privind cheltuielile judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin plângerea depusă la data de 20.03.2007 la Tribunalul Cluj, petenta a contestat soluția adoptată în dosarul nr. 163/II/2/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanței din data de 28.11.2006, dată în dosarul nr. 1.224/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desființarea acestora, trimiterea cauzei procurorului in vederea începerii urmăririi penale și a tragerii la răspundere penală a numiților și, sub aspectul tentativei la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 20.penal rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. b și d penal, precum și sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2.penal.
În motivarea plângerii s-a arătat pe scurt, că în mod greșit s-a considerat de către procuror că nu se impune efectuarea de acte premergătoare în cauză, concluzia acestuia în sensul că din plângerea părții vătămate se desprinde starea de fapt și încadrarea juridică a faptei fiind neîntemeiată, procurorul având obligația în virtutea rolului său activ să lămurească cauza sub toate aspectele.
La data de 10.10.2006, petenta a formulat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Clujo plângere împotriva făptuitorilor și, solicitând cercetarea acestora sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. b și d pen. lipsire de libertate prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2.pen. și lovire, prev. de art. 180 al. 2.pen.
În cuprinsul plângerii s-a arătat că la începutul anului 2006, având probleme de sănătate, petenta a beneficiat de "ajutorul" făptuitoarei u care îi administra un tratament medicamentos și injectabil cu alcool și că aceasta din urmă împreună cu soțul său o legau pentru aoî mpiedica să iasă afară din casă, iar la o dată neprecizată au agresat-o, pe fondul unor discuții legate de restituirea unor acte despre care petenta susținea că i-au fost sustrase de cei doi făptuitori. Petenta susține că cei doi au procedat astfel în încercarea de aoc onvinge să le vândă un teren.
Prin ordonanța din 28.11.2006 (pronunțată în dosarul nr. 1.224/P/2006) a Parchetului de pe lângă Tribunalul Clujs -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat și s-a declinat competența soluționării cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale petenta a formulat plângere, care a fost soluționată la data de 22.02.2007 de către prim procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, în dosarul 163/II/2/2007, care a apreciat-o ca fiind inadmisibilă ca urmare a lipsei de interes, cauza urmând a fi instrumentată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N, starea de fapt în întregul ei făcând obiectul dezinvestirii, determinarea încadrării juridice a faptelor fiind atributul organelor de urmărire penală.
Pe de altă parte, în urma declinării de competență s-a format dosarul penal nr. 254/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj (acesta fiind preluat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj -N în conformitate cu art. 209 al. 4/1 lit. d pen.Cod Penal) în care, la data de 26.03.2007, procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii u și u pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire și lipsire de libertate, împotriva rezoluției petenta formulând plângere la data de 07.05.2007 care însă, a fost respinsă prin rezoluția din 11.06.2007 a prim procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, dată în dosarul 453/II/2/2007.
La data de 20.03.2007 petenta a formulat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj plângere împotriva soluției adoptate in dosarul nr. 163/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, solicitând desființarea acesteia, trimiterea cauzei procurorului in vederea începerii urmăririi penale și a tragerii la răspundere penală a numiților și, sub aspectul tentativei la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 20.penal rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. b și d penal, precum și sub aspectul infracțiunii de lipsire de libertate prev. și ped. de art. 189 alin. 1 și 2.penal.
Prin sentința penală nr. 537/20.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- s-a dispus in temeiul art. 278/1 alin. 1.pr.pen. declinarea competenței de soluționare a plângerii in favoarea Judecătoriei Cluj -N, față de împrejurarea pronunțării rezoluției parchetului din data de 26.03.2007 de neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunile de lovire și lipsire de libertate, apreciindu-se că revine Judecătoriei Cluj -N competența soluționării plângerii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj -N la data de 7.11.2007 sub nr- și întrucât petenta a decedat la data de 31.10.2007, au fost introduși in cauză moștenitorii acesteia, numiții și.
Prin sentința penală nr. 342/22.04.2008 dată in dosarul cu nr. de mai sus, in temeiul art. 278/1 pct. 8 lit. a pr.pen. a fost respinsă plângerea petentei și menținute soluțiile Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj adoptate in dosar nr. 254/P/2007.
Împotriva acestei soluții a fost exercitată calea de atac a recursului de către și, iar prin decizia penală nr. 440/R/29.10.2008 Tribunalul Cluja desființat în întregime hotărârea recurată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Cluj -N, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Cluj -N la data de 7.11.2008 sub nr-.
Un prim aspect reglementat de către instanță a constat in stabilirea cadrului procesual ce formează obiectul plângerii depuse inițial de către petenta și continuată după decesul acesteia de către moștenitorii săi și.
Astfel, s-a stabilit că prezenta plângere vizează ordonanța procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj adoptată în dosarul nr. 1.224/P/2006 din 28.11.2006, menținută prin rezoluția nr. 163/II/2/2007 din 22.02.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și, cercetați sub aspectul tentativei la săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 lit. b și d penal.
Verificându-și însă, competența sa materială Judecătoria Cluj -N a reținut că, în raport de prevederile art. 197 alin. 2 și 3.pr.pen. regulile procesuale relative la competența după materie sunt de strictă interpretare, iar nerespectarea acestora atrage nulitatea actelor procesuale, nulitate ce nu poate fi înlăturată in nici un mod și poate fi invocată in orice stare a procesului și se ia in discuție chiar și din oficiu.
Din conținutul art. 278/1 alin. 1.pr.pen. rezultă că după respingerea plângerii făcută conform art. 275-278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței dată de procuror, persoana vătămată sau orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza in primă instanță.
Într-adevăr, în raport cu dispozițiile legale citate, instanța competentă material să soluționeze pe fond plângerea împotriva ordonanței adoptată în dosarul nr. 1224/P/2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 28.11.2006 menținută prin rezoluția nr. 163/II/2/2007 din 22.02.2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj este Tribunalul Cluj și nu Judecătoria Cluj -N, care nici la data adoptării soluției și nici la data sesizării instanței potrivit art. 27 pct. 1 lit. a pr.pen. nu avea calitatea să judece infracțiunea incriminată de art. 20.pen. rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit.b și d pen. respectiv, tentativă la omor calificat.
Pe de altă parte, la data formulării prezentei plângeri, respectiv 20.03.2007, nici nu fusese pronunțată rezoluția din dosarul 254/P/2007(dată la 26.03.2007), ceea ce înseamnă că în mod evident ceea ce s-a atacat cu plângere în condițiile art. 278/1 pen.Cod Penal este ordonanța din 28.11.2006 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, din dosarul nr. 1.224/P/2006.
Analizând prezenta plângere, formulată așadar, împotriva ordonanței Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din data de 28.11.2006, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de cei doi făptuitori sub aspectul infracțiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20.penal rap. la art. 174, 175 alin. 1 lit. b și d penal, tribunalul a constatat că aceasta este întemeiată pentru considerente ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 6 alin. 1. orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale, în același sens stabilindu-se că scopul anchetei efective este acela de a asigura aplicarea legilor care protejează drepturile persoanelor și asigură tragerea la răspundere a celor vinovați.
Efectivitatea anchetei presupune ca autoritățile să ia măsuri rezonabile pentru a asigura obținerea probelor privind faptele examinate, fiind necesar ca dovezile să fie analizate corespunzător, iar concluziile să fie concordante și motivate.
Este evident faptul că petenta, și în continuare moștenitorii săi, au nu numai interesul legitim, ci și dreptul ca prin ancheta desfășurată în urma plângerii pe care a formulat-o, să fie elucidate împrejurările comiterii faptelor imputate, iar concluziile anchetei să fie întemeiate nu doar pe probe administrate ulterior formulării plângerii, ci și pe analiza efectivă și coerentă a motivelor invocate în plângere, precum și a utilității și concludentei probatoriului propus prin aceasta.
În concret, procurorul și-a întemeiat soluția de neîncepere a urmăririi penale pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, pe considerentul că leziunile suferite de și evidențiate în certificatul medico-legal depus la dosar, nu au fost de natură să îi pună în pericol viața și că din plângerea acesteia nu rezultă că cei doi făptuitori au urmărit să îi suprime viața, neavând nici un interes în acest sens, fără a efectua nici un fel de acte premergătoare în cauză, raportându-se strict la plângerea depusă de petentă și la actul medico-legal.
Într-adevăr, conform art. 228 al. 1.pen.Cod Penal organul de urmărire penală, sesizat în vreunul din modurile prevăzute de art. 221.pen.Cod Penal dispune începerea urmăririi penale când din actul de sesizare sau din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale, prevăzute de art. 10.pen.Cod Penal
Rezultă astfel, că textul de lege indicat permite darea unei soluții de neîncepere a urmăririi penale doar în baza actului de sesizare, așa cum s-a procedat și în cazul de față, însă apreciem că o atare conduită a organului de urmărire penală nu este justificată raportat la natura infracțiunii imputate făptuitorilor, aceea de tentativă la omor calificat.
Conform art. 202.pr.pen. organele de urmărire penală au obligația să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea justei soluționări a acesteia, însă în ciuda acestuia fapt procurorul a înțeles să nu-și manifeste în nici un fel rolul activ conferit de legiuitor, considerând că plângerea în sine este suficientă pentru a lămuri cauza sub toate aspectele.
Pe cale de consecință, s-a considerat că aspectele evidențiate în plângerea părții vătămate trebuiau verificate, sens în care se impunea cel puțin efectuarea unor acte premergătoare prin audierea părții vătămate, a făptuitorilor, prin audierea martorilor indicați în cuprinsul ei, cu referire strictă la relațiile existente între părți, contextul în care cei doi făptuitori au ajuns să acorde ajutor părții vătămate, agresiunea petrecută la începutul lunii august 2006, existența sau nu a unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între părți și bineînțeles, era necesară efectuarea unei completări a certificatului medico legal pentru a se stabili dacă leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei, aprecierea procurorului în sensul arătat mai sus, fiind pur subiectivă.
În același sens, nu trebuie pierdută din vedere susținerea că ar exista un raport de expertiză grafică întocmit în dosarul civil nr- al Judecătoriei Cluj -N, din care ar rezulta că nu a semnat contractul de vânzare-cumpărare pe baza căruia făptuitorii încearcă să-și întabuleze dreptul de proprietate asupra terenului acesteia, sub aspectul existenței mobilului prevăzut la lit. baa rt. 175.pen.
In consecință, constatând că s-a încălcat dreptul petentei la o ancheta efectiva, s-a apreciat că și în temeiul art. 6. prezenta plângere este admisibilă, urmând a se trimite cauza la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj în vederea realizării unei anchete efective in ceea ce privește infracțiunea reclamată.
S-a invocat de către reprezentanta petentei nulitatea ordonanței din 22.02.2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, având în vedere că aceasta a fost dată de către o altă persoană decât cea nominalizată în textul de lege, respectiv prim-procurorul adjunct, în condițiile în care conform art. 278.pr.pen. nu este prevăzută posibilitatea ca prim-procurorul parchetului, sau, după caz, procurorul general ori procurorul-șef de secție să fie substituit în aceste atribuții de un adjunct ori un alt înlocuitor, nefiind deci acceptată delegarea de atribuții.
Atâta timp cât nu s-a făcut în nici un fel dovada că ar fi incidente dispozițiile art. 71 din Ordinul nr. 529/C din 21.02.2007 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioară al parchetelor, emis de Ministerul Justiției, respectiv în cazul absenței sau în cazul imposibilității exercitării funcției procurorului ierarhic superior celui care a pronunțat soluția de neîncepere a urmăririi penale, s-a considerat ordonanța nelegală și s-a solicitat instanței desființarea acesteia.
Dincolo de împrejurarea că în realitate obiectul plângerii întemeiate pe prevederile art. 278/1 pen.Cod Penal este rezoluția sau ordonanța procurorului de netrimitere în judecată, și nu actul prin care procurorul ierarhic superior soluționează plângerea împotriva soluției, formulată în baza art. 275-278.pen.Cod Penal, susținerea de mai sus nu are nici un suport legal, câtă vreme conform art. 81 al. 4 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 529/C/21.02.2007 în perioada absenței prim procurorului sau a imposibilității exercitării funcției, indiferent de cauza acesteia, prim procurorul adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate.
În conformitate cu prevederile art. 278/1 al. 8 lit. b teza II pen.Cod Penal, după începerea urmăririi penale, organele de urmărire penală vor proceda la realizarea unei anchete efective, cu administrarea tuturor probelor necesare în vederea aflării adevărului și justei soluționări a cauzei, în principal prin administrarea următoarelor mijloace de probă: audierea făptuitorilor u și u și a moștenitorilor petentei, numiții și, audierea martorilor, cu referire strictă la relațiile existente între părți, contextul în care cei doi făptuitori au ajuns să acorde ajutor părții vătămate, agresiunea petrecută la începutul lunii august 2006, existența și circumstanțele încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere între părți, se va depune la dosar sentința civilă nr. 831/2008 a Judecătoriei Cluj -N dată în dosarul civil nr- și se va efectua o completare la certificatul medico-legal pentru a se stabili dacă leziunile suferite au pus în primejdie viața victimei.
Împotriva sentinței, mai sus arătate, în termen legal au formulat recurs făptuitorii și, solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se respingă plângerea petenților împotriva ordonanței de neîncepere a urmăririi penale. S-a arătat în motivarea recursului că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor. De asemenea, din probe nu rezultă că intimații au săvârșit vreun act de violență și lipsire de libertate asupra defunctei. În mod nelegal s-a admis plângerea formulată de, întrucât intimații nu au avut niciodată intenția de a suprima viața numitei.
Verificând hotărârea atacată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art. 385/14 alin. 1 și art. 385/6 alin. 3.pr.pen. Curtea constată nefondat recursul formulat în cauză, pentru următoarele considerente.
Prima instanță, analizând materialul de urmărire penală a constatat în mod întemeiat că, în cauză nu au fost efectuate verificările minime ce se impuneau pentru aflarea adevărului și adoptarea unei soluții corecte în privința faptei reclamate în sarcina făptuitorilor.
În virtutea dispozițiilor art. 228 alin. 1.pr.pen. organul de urmărire penală, în mod legal, de altfel, s-a limitat la analiza actului de sesizare (plângerea penală) apreciind că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii reclamate, fiind incident deci cazul de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 lit. d pr.pen.
Deși legală, o astfel de analiză, Curtea, ca și prima instanță, o apreciază însă insuficientă, neîntemeiată - în lipsa efectuării unui minim de acte premergătoare care, coroborate cu conținutul plângerii, să creeze convingerea fermă că în cauză nu poate fi începută urmărirea penală.
Se impune aceasta în virtutea, cel puțin a două dintre regulile de bază ale procesului penal - aflarea adevărului și rolul activ al organelor de urmărire penală prev. de art. 3 și 4.pr.pen. - reguli insuficient avute în vedere în prezenta cauză.
Este irelevantă susținerea făptuitorilor că în dosar nu sunt probe ale vinovăției lor, la acest moment nici nu se pune problema existenței sau nu a vinovăției acestora, ci lipsei rolului activ al organului de urmărire penală și a insuficienței materialului de urmărire penală pentru pronunțarea unei soluții certe de vinovăție sau nevinovăție.
Așa fiind, se constată că instanța în mod corect a trimis cauza organului de urmărire penală cu indicarea concretă faptelor și împrejurărilor ce urmează a fi constatate și prin ce anume mijloace de probă.
Pentru aceste considerente, se constată nefondat recursul în cauză, urmând a fi respins ca atare în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen.
Recursul fiind respins, în baza art. 193 alin. 6.pr.pen. se va respinge și cererea recurenților de obligare a petenților la cheltuieli judiciare.
În baza art. 192 alin. 2.pr.pen. vor fi obligați recurenții să plătească câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intimații și, domiciliați în loc.,-, jud. C, împotriva sentintei penale nr. 123 din 12 martie 2009 Tribunalului Cluj.
Respinge cererea recurenților de obligare a petenților la cheltuieli judiciare.
Obligă pe recurenți să plătească in favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Dact./2 ex./11.05.2009.
Președinte:Vasile GojaJudecători:Vasile Goja, Claudia Ilieș Ana Covrig
