Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR.25 /
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2009
PREȘEDINTE: Mița Mârza judecător
GREFIER - I - - grefier șef secție penală
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat de
PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul, domiciliat în G,-, împotriva rezoluției nr.103/P/2003 din data de 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, confirmată prin rezoluția nr- din data de 22.04.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimații din B, sector 3,-,.108,.5,.1,.1, din B, sector 2,- și din com. jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 9 februarie 2009, și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțare asupra cauzei, la data de 16 februarie 2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra plângerii înregistrată la această instanță sub nr- formulată de petentul împotriva rezoluției nr. 103/P/2003 din 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr- din 20.04.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.51/F/28.03.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a respins ca tardiv introdusă plângerea formulată de petentul în condițiile art.2781cpp, împotriva rezoluției nr.103/P/2003 din 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI.
S-a făcut aplicarea art.192 alin.2 cpp.
Pentru a hotărî astfel Curtea de APEL GALAȚIa avut în vedere următoarele considerente:
Prin Legea nr. 281/2003 publicată în Monitorul Oficial al României nr. 468/1.07.2003 s-au adus modificări și completări substanțiale Codului d e procedură penală, legea intrând în vigoare la data publicării ( 1.07.2003) dată de la care au fost aplicabile dispozițiile privind arestarea preventivă și percheziția, celelalte dispoziții între care și cele cuprinse în art. 278 și art. 2781Cod procedură penală aplicându-se de la data de 1.01.2004.
Art. 278 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat și completat prin art. I pct. 167 din Legea nr. 281/2003, prevedea la alineatul 3 că în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanței ori, după caz, al rezoluției de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângere contra actelor procurorului se face în termen de 20 de zile de la înștiințarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alineatul 6, art. 246 alineatul 1 și art. 249 alineatul 2 Cod procedură penală.
Asupra soluției de neîncepere a urmăririi penale dată în dosarul nr. 103/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI petentul a fost înștiințat la data de 11.08.2003 conform dovezilor de la fila 1 din dosarul nr. 103/P/2003 și fila 130 din dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI.
În această împrejurare petentul ar fi putut formula plângere la procurorul ierarhic superior în condițiile art. 278 alineatul 3 Cod procedură penală (în redactarea anterioară intervenirii Legii nr. 480/8.11.2004) până la data de 22.01.2004 și nu la data de 5.02.2007.
Faptul că Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție deși a constatat că plângerea petentului este tardivă, a preferat să se pronunțe asupra fondului cauzei, nu este de natură să-l repună în termen, dispozițiile art. 185 Cod procedură penală fiind fără echivoc.
Astfel, potrivit acestui text de lege, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste acest termen. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform textului menționat, conduce la pierderea acestuia.
Prin urmare, conform procedurii instituite de art. 278 și art. 2781Cod procedură penală petentul putea să sesizeze instanța într-un interval de cel mult 40 de zile de la data la care era îndreptățit să formuleze plângerea în condițiile art. 278 alineatul 3 Cod procedură penală, respectiv de la data de 22.01.2004.
Cum petentul nu și-a exercitat drepturile procesuale în termenul prevăzut de lege s-a constatat că plângerea, introdusă la aproximativ 3 ani de la data la care ar fi trebuit formulată, este tardivă.
Prin decizia penală nr.2811/16.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și de petiționarul împotriva sentinței penale nr.51/F/28.03.2008 a Curții de APEL GALAȚI, s-a casat sentința recurată și s-a trimis cauza la aceeași instanță pentru continuarea judecății, reținându-se în esență că instanța de judecată trebuia să aibă în vedere faptul că petentul avea dreptul să formuleze o plângere împotriva soluției dispuse prin rezoluția nr- din 20.04.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată în condițiile art.278 cpp împotriva rezoluției nr. 103/P/2003 din 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI ).
Cum procedura administrativă prealabilă prevăzută de art.278 cpp a fost realizată prin examinarea fondului, iar petentul a formulat plângere împotriva soluției dată prin această procedură în termen legal, față de natura de cale de atac de reformare a plângerii în baza art.2781cpp, precum și în raport de conținutul dispozițiilor art.3858cpp, s-a constatat că excepția tardivității este inadmisibilă.
Pe cale de consecință, casându-se sentința atacată, plângerea a fost trimisă pentru continuarea judecății în fond la aceeași instanță, care, conformându-se hotărârii instanței de recurs, a reținut următoarele:
Petentul a formulat plângere penală (înregistrată la Parchetul Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B sub nr. 277/C/2001 - filele 49 - 52 din dosarul penal nr. 103/P/2003) împotriva următorilor făptuitori: colonelul și maiorul din cadrul Inspectoratului General de Poliție B și a plutonierului din cadrul Postului de Poliție, Județul
Plângerea, astfel cum a fost precizată prin declarația petentului ( filele 80 - 81 din dosarul nr. 103/P/2003) a fost înaintată la Parchetul Militar Teritorial Iași spre competentă soluționare, unde a fost înregistrată sub nr. 1883/P/2001 (conform dovezilor de la filele 48 - 50 din dosarul nr. 103/P/2003).
Prin rezoluția nr. 1883/P/2001 din 17.03.2003 Parchetul Militar Teritorial Iașia dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI ( fila 13 din dosarul nr. 103/P/2003).
Prin rezoluția nr. 103/P/2003 din 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚIs -a dispus în baza art. 228 alineatul 6 raportat la art. 10 litera a Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de fost subofițer la Postul de Poliție pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal, art. 242 alineatul 3 Cod penal, fost colonel în cadrul Inspectoratului General de Poliție B și subcomisarul din cadrul B pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 Cod penal și art. 289 Cod penal.
Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:
Reclamantul a formulat mai multe plângeri împotriva unor polițiști, procurori, judecători și a unor funcționari din cadrul Prefecturii G, Primăriei, acuzându-i de săvârșirea unor infracțiuni legate de reconstituirea dreptului de proprietate, atribuirea terenului pe vechiul amplasament, constituirea unei servituți de trecere pe terenul altuia, tulburarea în posesie, sustragerea unor bunuri pe terenul său, etc.
În plângerea de față reclamantul a arătat că șeful Postului de Poliție al comunei a sustras o plângere formulată de reclamantul la data de 19.05.2000 și i-a dat alt număr, înregistrată cu 6 luni mai târziu cu nr. 70/P/4535 din 21.11.2000 în baza căruia s-a format dosarul nr. 5554/P/27.11.2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați.
Acesta a mai susținut că făptuitorul a sustras un proces verbal întocmit la data de 17.05.2000 și înregistrat cu nr. 719/17.05.2000 și care a fost înlocuit cu un proces verbal încheiat la data de 19.05.2000 cu nr. 759/19.05.2000, modificând înțelesul unor termeni și influențând cursul anchetei.
De asemenea, reclamantul a solicitat să se efectueze cercetări față de colonelul, fost șef al Direcției Poliției de Ordine Publică din cadrul Inspectoratului General de Poliție B care prin adresa nr. - din 20.11.2000 i-a comunicat date false, susținând că lucrarea nr. 55/3591/12.01.1998 a fost trimisă la Primăria, fapt ce nu este real deoarece această reclamație este la dosarul nr. 2225/P/1999.
În reclamația sa, a mai arătat că maiorul din cadrul Inspectoratului General de Poliție Baf ăcut verificări cu privire la plângerea îndreptată împotriva făptuitorului, dar că au fost superficiale, "mușamalizând infracțiunile comise" de polițist.
Din conținutul actelor premergătoare efectuate în cauză rezultă că reclamantul a formulat o plângere la postul de Poliție al comunei județul G, prin care acesta solicita la data de 12.05.1998 în scris, sprijin pentru deschiderea unui drum de acces la terenul proprietate prin terenul deținut de numita.
Făptuitorul i-a comunicat reclamantului că aspectele cuprinse în sesizare nu sunt de competența poliției, îndrumându-l pe acesta să se adreseze Primăriei, sesizarea fiind trimisă la această instituție.
La fața locului s-a deplasat primarul, fiind însoțit de către un polițist, care i-a stabilit și delimitat drumul de acces spre terenul proprietate.
La Postul de Poliție a fost înregistrată plângerea la "Diverse" deoarece nu erau semnalate fapte penale.
La Postul de Poliție a rămas o copie a plângerii fapt recunoscut și de către reclamant, în declarația sa din data de 5.03.2001 dată în fața procurorului susținând că un exemplar original al plângerii nr. 55/3591/12.05.1998 se află în posesia acestuia iar la dosarul nr. 2225/P/1999 a depus o copie xerox de pe aceasta.
De asemenea, cu privire la falsificarea procesului-verbal din data de 19.05.2000 întocmit cu prilejul punerii în posesie cu privire la drumul de acces se poate constata că acesta este conceput și scris de către secretarul Consiliului local al Primăriei, fără ca vreun lucrător de poliție să fie menționat în cuprinsul acestuia.
Acest proces-verbal este semnat și de reclamant, de un martor și secretarul Primăriei, iar semnătura nu este contestată de reclamant.
Este adevărat că pe data de 17.05.2000 s-a întocmit un alt proces-verbal semnat numai de către secretarul Primăriei și de către reclamant fără însă a cuprinde mențiunea că cetățenii găsiți la fața locului, "au dat de înțeles că se vor conforma" dispozițiilor primarului cu privire la servitutea de trecere.
Ambele procese verbale sunt scrise de către secretarul Primăriei și semnate de către reclamant. Făptuitorul nu are nici o contribuție la întocmirea acestora.
Reclamantul a susținut că a pierdut procesul de tulburare în posesie cu deoarece plângerea adresată la Postul de Poliție a fost înregistrată pe data de 21.11.2000 deși el a întocmit-o pe data de 19.05.2000.
Verificând aspectele sesizate se constată că Postul de Poliție a primit plângerea pe data de 21.11.2000 înregistrând-o cu nr. 70/4535.
Este adevărat că această plângere este datată de către reclamant cu data de 19.05.2000 dar această dată nu este certificată de nimeni.
Astfel, că nu se poate reține în sarcina polițistului săvârșirea vreunei infracțiuni.
Învinuirea adusă de către reclamant, colonelului, șeful Direcției Pază și Ordine din cadrul Inspectoratului General de Poliție B nu se confirmă.
În adresa către reclamant acesta arată că poliția l-a îndrumat corect să se adreseze primăriei pentru rezolvarea problemei legate de drumul de acces, către terenul lui. Nu se menționează că plângerea este înregistrată la primărie așa cum susține reclamantul.
De asemenea și maiorul (subcomisar) din cadrul Inspectoratului General de Poliție B nu a săvârșit nici o infracțiune. Acesta a făcut unele verificări ca urmare a reclamației lui, dar lucrarea a fost verificată de către colonelul, iar rezultatul verificărilor a fost comunicat reclamantului.
De altfel, cu privire la aspectele sesizate în prezenta reclamație s-au efectuat verificări ca urmare a unor reclamații făcute de către petiționar și soluționate de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI și Inspectoratul General de Poliție
Împotriva acestei rezoluții petentul a formulat plângere în condițiile art. 278 Cod procedură penală la data de 5.02.2007 (conform dovezii de la fila 2 din dosarul nr- al Curții de APEL GALAȚI ).
Prin rezoluția nr- din 20.04.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( filele 90 - 92 din dosar nr. 4534/I/2007 al Înaltei Curți de Casație și Justiție) s-a dispus în baza art. 275 - 278 Cod procedură penală respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
Împotriva acestor soluții petentul a formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând desființarea rezoluțiilor respective și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru începerea urmăririi penale.
Prin sentința penală nr. 500/7.09.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție a dat eficiență dispozițiilor art. 2781alineatul 13 Cod procedură penală și a trimis plângere la Curtea de APEL GALAȚI spre competentă soluționare, constatând că faptele reclamate de petentul sunt de competența acestei din urmă instanțe.
Examinând plângerea în conformitate cu dispozițiile art. 2781alineatul 7 Cod procedură penală, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,instanța constată că rezoluția nr. 103/P/2003 din 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr- din 20.04.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este temeinică și legală, plângerea urmând a fi respinsă ca nefondată pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art.1 Cod procedură penală, scopul oricărui proces penal este acela al constării la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Verificarea unei plângeri, denunț sau a altui mod de sesizare se realizează, conform dispozițiilor art.228 alin.1 Cod procedură penală și art.224 alin.1 Cod procedură penală, prin investigații propriii ale organelor de urmărire penală, actele de investigație denumite de lege acte premergătoare trebuind să servească atât la constatarea existenței sau inexistenței vreunuia dintre cazurile prevăzute de art.10 Cod procedură penală, cât și la luarea hotărârii de a se începe sau nu urmărirea penală, răspunzându-se astfel cerințelor statuate cu valoare de principiu în dispozițiile art.1 Cod procedură penală.
În cauza de față organul de urmărire penală a desfășurat toate activitățile ce se impuneau în cadrul actelor premergătoare pentru a ajunge la soluția dată.
Astfel, în mod corect procurorul constatând că făptuitorii, și nu au săvârșit infracțiunile reclamate și nici alte fapte de natură penală care să le atragă răspunderea penală, a dispus neînceperea urmăririi penale întemeiat pe dispozițiile art.10 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Probatoriul administrat în faza actelor premergătoare nu a confirmat susținerile petentului, nefăcându-se nicicum dovada că făptuitorii, și în exercițiul atribuțiilor lor de serviciu, cu știință, nu au îndeplinit un act, ori l-ar fi îndeplinit în mod defectuos și astfel să fi cauzat o vătamare intereselor legale ale petentului, prin săvârșirea faptei prevăzută de art.246 cp.
De asemenea, nu s-a făcut dovada că făptuitorul ar fi falsificat un înscris oficial, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, ori prin omisiunea cu știință de a insera unele date sau împrejurări, și nici că făptuitorul ar fi sustras sau distrus vreun înscris aflat în păstrarea ori în deținerea Postului de Poliție, sau că l-ar fi favorizat în vreun mod pe numitul pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală ori judecata, faptele prevăzută de art.289 cp, art.242 alin.3 cp și de art.264 cp, astfel cum au fost reclamate, neexistând.
Se constată așadar că în mod corect procurorul a constatat că făptuitorii nu se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor reclamante, probatoriul administrat reliefând fără dubiu că faptele penale nu există și că deci aceștia nu pot fi subiecți ai infracțiunilor invocate și nici a vreunei alte fapte cu conotație penală.
Faptul că sesizarea petentului nu a avut finalitatea dorită, nu este de natură să-i creeze reprezentarea că procurorii nu i-au soluționat corect cauza, atât timp cât prin aplicarea riguroasă a legii penale și procesual penale, au respectat atât drepturile petiționarului cât și cele ale făptuitorilor.
Pentru toate aceste considerente, plângerea de față va fi respinsă ca nefondată conform dispozițiilor art.2781alin.8 lit.a Cod procedură penală, cu consecința menținerii rezoluției atacate și a obligării petentului, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea plângerii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul, domiciliat în G,-, împotriva rezoluției nr.103/P/2003 din data de 30.07.2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, astfel cum a fost confirmată prin rezoluția nr- din data de 22.04.2007 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petentul la plata către stat a sumei de 50 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru petent și de la comunicare pentru intimați.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 februarie 2009.
Președinte,
Grefier,
I
Red. - 9.03.2009
Tehnored. - 11.03.2009
2 ex
Președinte:Mița MârzaJudecători:Mița Mârza
