Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Sentința 25/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
SENTINȚA nr.25
Ședința publică din data de 25 februarie 2010,
PREȘEDINTE: Cristina Georgescu
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Pe rol fiind soluționarea plângerii formulate potrivit disp. art.278/1 pr.penală, de petentul, domiciliat în Târgoviște,-, cod poștal -, județul D, împotrivaRezoluției nr.518/P/2009 din 3.12.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitoarea, magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art.246 penal și art.264 penal, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că faptele nu există, astfel că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare, precum și aRezoluției nr.1459/II/2/2009 din 21.12.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de împotriva soluției dispusă de procuror prin rezoluția din 3.12.2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea a dispus-/42/2010 având ca obiect soluționarea plângerii formulate potrivit disp.art.278/1 pr.penală, de petentul, împotriva Rezoluției nr.518/P/2009 din 3.12.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a Rezoluției nr.1459/II/2/2009 din 21.12.2009 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns petentul personal, lipsind intimata.
Se pune în discuție cererea formulată la termenul de judecată din 11 februarie 2010 de reprezentantul Ministerului Public privind conexarea prezentului dosar înregistrat la data de 21.01.2010 la dosarul nr-.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în opinia sa se impune conexarea dosarului nr- la cel cu numărul -.
Petentul având cuvântul, este de acord cu conexarea dosarului nr- la dosarul cu numărul -.
Curtea, constatând că există cazul de conexitate prevăzut de art.34 pr.penală, în sensul că există identitate de obiect, cauză și părți, a dispus în baza art.36 rap. la art. 32.pr.penală, reunirea cauzelor, respectiv a dosarului nr- înregistrat la data de 21.01.2010 la dosarul cu numărul - înregistrat la 20 ianuarie 2010.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are alte cereri de formulat și precizează că împotriva aceleiași rezoluții petentul a formulat plângere ce a format obiectul dosarului nrr-, iar prin sentința penală nr.16/08.02.2010 Curtea de APEL PLOIEȘTIa respins ca nefondată plângerea petentului.
Petentul personal având cuvântul declară că nu a declarat recurs împotriva sentinței penale nr.16/08.02.2010 și nu are alte cereri de formulat
Curtea, ia act de susținerile părților în sensul că nu sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Petentul personal având cuvântul susține că intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.249 penal și art.264 penal, întrucât a dispus neînceperea urmăririi penale față de mai multe persoane, printre care d-na., magistrat la Judecătoria Târgoviște care nu a soluționat dosarul ce a avut ca obiect împărțirea masei succesorale. Sentința civilă nr.307 este în prezent definitivă și irevocabilă, iar nemulțumirea sa constă în faptul că această hotărâre este falsă.
A precizat că intimata a efectuat cercetări în dosarul de fond și nu a descoperit autorii infracțiunii de fals intelectual pentru care formulase plângerea, ba mai mult s-a opus administrării de probe (înscrisuri și martori).
A solicitat admiterea plângerii, trimiterea cauzei la parchet întrucât soluția de neîncepere urmărire penală este nefondată.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a plângerii ca tardiv formulată întrucât din actele dosarului a rezultat că petentul a formulat plângere împotriva Rezoluției nr.518/P/2009 și prin rezoluția nr.1459/II/2/2009 aceasta s-a respins ca neîntemeiată.
Conform art.278/1 alin.1 pr.penală, după respingerea plângerii, persoana vătămată precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și art.278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Rezultă că soluția dată de procurorul general al parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTIis -a comunicat petentului la data de 24 decembrie 2009 iar plângerile din cele două dosare au fost formulate la datele de 19.01.2010 și respectiv 18.01.2010. În raport de data de 18.01.2010, plângerea petentului apare ca tardivă, formulată cu depășirea termenului de 20 de zile prevăzut de lege, în condițiile în care ultima zi în care aceasta putea fi formulată era 15 ianuarie 2010 care era o zi lucrătoare.
În subsidiar, urmează a se avea în vedere că petentul a mai atacat rezoluțiile parchetului, iar prin sentința penală nr.16/8 februarie 2010 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul nr- s-a respins ca nefondată plângerea. În măsura în care sentința penală nr.16/08 februarie 2010 a rămas definitivă prin nerecurare, plângerea formulată de petent urmează a fi respins ca inadmisibilă.
Petentul având cuvântul susține că nu poate pune concluzii cu privire la tardivitatea declarării plângerii întrucât nu cunoaște data când i s-a comunicat soluția de parchet și nici data când a formulat plângerea la instanță. Solicită respingerea excepției de tardivitate a formulării plângerii.
CURTEA:
Asupra cauzei penale de față:
Prin rezoluția nr.518/P/2009 din 03.12.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de, magistrat procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgoviște, cercetată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.246 penal, art.264 penal, întrucât în urma efectuării actelor premergătoare a rezultat că faptele reclamate nu există, astfel că acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare.
În cuprinsul aceastei rezoluții se reține că petentul a solicitat antrenarea răspunderii penale magistratului procuror, susținând că acesta se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor prev. de art.249 penal și aart.264 penal în legătură cu soluționarea dosarului penal nr.4707/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște, soluționat la data de 12.05.2009.
S-a susținut de către petent că magistratul procuror a dispus neînceperea urmăririi penale față de G, și pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.288 penal și art.290 penal cu motivarea că "din materialul probator administrat în cauză a rezultat că hotărârea judecătorească - sentința civilă nr.2857/03.07.2006 a Judecătoriei Târgoviște - nu cuprinde nicio mențiune falsă, la baza pronunțării acesteia nu s-a aflat nici un act fals.
În cuprinsul rezoluției atacate în prezent se arată că, dispunerea de către magistratul procuror, după examinarea dosarului de urmărire penală, a unei soluții ce este nefavorabilă lui, nu poate fi considerat un act abuziv, comis cu intenția de a prejudicia partea, în lipsa unor probe certe în acest sens.
S-a concluzionat de procuror că soluția dispusă de procuror într-o cauză penală nu poate și nici nu a fost incriminată de legiuitor, prin ea însăși, ca fiind o faptă de natură penală, normele procesual penale în vigoare prevăzând căile și modalitățile de desființare a acestora.
Împotriva acestei rezoluții petentul s-a adresat cu plângere potrivit disp. art.278 pr.penală procurorului ierarhic superior, iar prin rezoluția nr.1459/II/2/2009 din 21.12.2009 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, plângerea petentului a fost respinsă, cu motivarea că faptul că magistratul procuror, după examinarea dosarului de urmărire penală a dispus o soluție nefavorabilă petentului, nu poate fi considerat un act abuziv,iar soluția dispusă de procuror într-o cauză penală nu poate constitui un obiect al incriminării, câtă vreme legea stabilește care sunt căile de desființare ale soluțiilor de neurmărire penală.
Împotriva rezoluției procurorului cât și a rezoluției procurorului general, petentul s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art.278/1 pr.penală, instanței de judecată, respectiv Curții de APEL PLOIEȘTI, prezentul dosar fiind înregistrat pe rolul instanței la data de 20 ianuarie 2010.
S-a mai constatat că ulterior la data de 21 ianuarie 2010, pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTIa mai fost înregistrată plângerea aceluiași petent, îndreptată împotriva rezoluției procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, astfel încât la termenul de judecată din 25 februarie 2010 fixat în vederea soluționării acestei plângeri, s-a pus în discuție necesitatea reunirii celor două cauze.
La acest termen de judecată, examinându-se cele două plângeri și observându-se că acestea sunt formulate de către același petent, împotriva acelorași soluții de neurmărire penală, dispuse cu privire la același intimat, s-a constatat existența condițiilor prevăzute de lege pentru reunirea cauzelor, astfel încât s-a dispus reunirea acestora, conform art.36 alin.1 rap. la art. 32.pr.penală.
În plângerea formulată petentul a susținut în esență că intimata se face vinovată de săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a formulat plângerea penală de către petent, prin aceea că a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale în dosarul nr.4707/P/2008 față de mai multe persoane, a efectuat cercetări lipsite de finalitate în dosarul de fond și nu a descoperit autorii infracțiunii de fals intelectual pentru care se formulase plângere, ba mai mult s-a opus administrării de probe (înscrisuri și martori).
A solicitat petentul admiterea plângerii și trimiterea cauzei la parchet întrucât soluția de neîncepere urmărire penală este nefondată.
Examinând plângerea formulată, în raport de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că plângerea este tardivă, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit disp.art.278/1 alin.1 pr.penală, după respingerea plângerii făcute conform art.275 - 278 pr.penală împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței, ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetarea urmăririi penale, dată de procuror, persoana vătămată, precum și orice altă persoană ale căror interese legitime sunt vătămate, pot face plângere, în termen de 20 de zile, de la data comunicări de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 și 278 pr.penală, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza n primă instanță.
Așadar, acest text de lege, instituie un termen de 20 de zile, în cuprinsul căruia persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate, se poate adresa cu plângere la instanța de judecată, împotriva soluției dispuse în procedura prevăzută de art.275 - 278 pr.penală.
În cauza de față, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale nr.518/P/2009 a fost dispusă la data de 3 decembrie 2009, iar rezoluția procurorului ierarhic superior nr.1459/II/2/2009 a fost dispusă, conform art.278 pr.penală, la data de 21 decembrie 2009.
Această din urmă rezoluție a fost comunicată petentului la data de 24 decembrie 2009, așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare aflată la fila 38 dosar urmărire penală.
Plângerea petentului a fost expediată la data de 18 ianuarie 2010, așa cum reiese din ștampila aplicată de oficiul poștal prin intermediul căruia s-a realizat expediția ( fila 5 din dosarul - care a fost reunit cu prezentul dosar)
Rezultă deci, că plângerea adresată instanței de judecată a fost depusă după expirarea termenului imperativ de 20 de zile prevăzut de art.278/1 alin.1 pr.penală, termen care expira, potrivit art.186 pr.penală, la sfârșitul zilei lucrătoare de 14 ianuarie 2010.
Așa fiind, cum art.185 pr.penală reglementează consecințele nerespectării termenului, Curtea constată că plângerea de față este tardivă, fiind exercitată după expirarea termenului imperativ prevăzut de lege, astfel că urmează a fi respinsă în temeiul art.278/1 pct.8 lit.a teza I pr.penală.
Văzând și disp. art.192 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca tardivă plângerea formulată de petentul, domiciliat în Târgoviște,-, județul D, împotriva rezoluției nr.518/P/2009 din data de 03.12.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a rezoluției nr.1459/II/2/2009 din data de 21.12.2009 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI.
Obligă petentul la 60 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare, iar pentru intimata lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 25.02.2010.
Președinte,
Grefier,
Cr.
4 ex./ 08.03. 2010
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Cristina GeorgescuJudecători:Cristina Georgescu
