Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 258/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 258
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 3: Florin
GREFIER:
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.859 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 07.10.2008.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petentul recurent, reprezentat de avocat, lipsă intimatul.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că prin registratura instanței petentul recurent a depus la dosar motivele de recurs, iar JTa comunicat adresa nr. 40771/24.02.2009 prin care face cunoscut instanței că agentul nu a fost desemnat ca lucrător al Poliției Judiciare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al petentului, față de adresa comunicată de JTî și extinde motivele de recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea plângerii spre soluționare instanței competente, și anume Judecătoria Timișoara, având în vedere că intimatul nu are atribuții juridice.
Procurorul a pus concluzii de admitere a recursului, casarea hotărârii recurată și trimiterea cauzei pentru rejudecare Judecătoriei Timișoara.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 859/PI din 15.12.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 2781al. 1 lit. a din codul d e procedură penală s-a respins plângerea formulată de petentul, împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, din data de 21.07.2008, dată în dosarul nr. 232/P/2008, și a rezoluției prim procurorului aceluiași parchet, cu nr. 729/II/2/2008.
Pentru a pronunța această sentință penală, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr-, la data de 07.10.2008, petentul, a solicitat desființarea rezoluției Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din dosarul nr. 232/P/2008 și a rezoluției nr. 729/II/2/2008 a prim procurorului aceluiași parchet.
În motivarea plângerii petentul a arătat că soluția dată este netemeinică și nelegală, raportat la întreg materialul probator. Astfel, la dosar exista un certificat medico-legal nr. 1764/C/05.09.2007 care atesta că a necesitat pentru îngrijirea leziunilor provocate 15 zile de îngrijiri medicale. S-a mai arătat că în speță, se impune a fi coroborate toate probele administrate, fiind relevantă declarația martorei iar faptul că numitul a fost sancționat de către IPJ T în urma incidentului face dovada conduitei sale abuzive în timpul exercitării profesiei.
La dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 232/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, din a cărui analiză instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rezoluția din data de 21.07.2008, dată în dosarul nr. 232/P/2008, în temeiul art. 209.C.P.P. și art. 10 lit.d C.P.P. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului.În motivarea soluției s-a arătat că în sarcina intimatului nu poate fi reținută comiterea infracțiunii prevăzută de art. 250.pen. deoarece acestea nu există.
Împotriva soluției de neîncepere a urmăririi penale petentul a formulat plângere la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, care, însă, a fost respinsă prin rezoluția dată în dosarul nr. 729/II/2/2008.
Având a se pronunța asupra excepției tardivității plângerii tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 2781alin. 1 din Codul d e Procedură Penală după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum și orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Aliniatul al doilea al aceluiași articol vine cu precizarea că în cazul în care prim-procurorul parchetului sau, după caz, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, procurorul șef de secție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori procurorul ierarhic superior nu a soluționat plângerea în termenul prevăzut în art. 277, termenul prevăzut în alin. 1 curge de la data expirării termenului inițial de 20 de zile.
Cu alte cuvinte, văzând că nu a primit o soluție de la procurorul ierarhic superior în termen de 20 de zile de la înregistra plângerii, partea nu mai este obligată a aștepta în continuare ci, tot într-un termen de 20 de zile, se poate adresa instanței de judecată.
Această prevedere legală a fost necesară tocmai pentru a nu bloca, la nesfârșit sau pentru o perioadă lungă de timp, accesul persoanei interesate la instanța de judecată, fapt care ar fi fost posibil dacă legea ar fi stabilit că termenul de 20 de zile în care partea se poate adresa instanței curge de la comunicarea soluției procurorului ierarhic superior și are menirea de a impune un anumit grad de celeritate cu care trebuie să se desfășoare lucrările într-un dosar penal, toate acestea pentru a tranșa într-un termen rezonabil, într-un fel sau altul, conflictul de drept penal. Termenul în discuție a fost prevăzut și în favoarea celui cu privire la care s-a dat soluția de netrimitere în judecată, aflat într-o stare de incertitudine până în momentul tranșării definitive a conflictului de drept penal.
În speța de față, petentul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș din dosar nr. 232/P/2008 la data de 19.08.2008 (fila 4 dosar parchet), fiind înregistrată sub nr. 729/II/2/2008. De la această dată, potrivit art. 277 din Codul d e Procedură Penală prim procurorul avea un termen de 20 de zile în care trebuia să o soluționeze, respectiv până la data de 09 septembrie 2008, ori acesta a soluționat-o în data de 11.09.2008.
Petentul însă, potrivit art. 2781alin. 2 din Codul d e Procedură Penală, trebuia să nu mai aștepte comunicarea soluției ci, într-un termen de 20 de zile, calculat începând cu data de 10 septembrie 2008 să se adreseze instanței de judecată, lucru pe care nu l-a făcut, ea sesizând instanța abia la data de 06 octombrie 2009.
Cum termenul de 20 de zile, înăuntrul căruia partea interesată este obligată să se adreseze instanței este un termen procedural ( fiind stabilit pentru a ocroti anumite drepturi și interese ale persoanei, conferite în cadrul procesului penal, chiar dacă procesul penal de față are o înfățișare atipică față de cel clasic, la fel cum atipică este și posibilitatea instanței de a interveni în faza de urmărire penală, competență inexistentă la data redactării codului d e procedură penală ), atunci când acesta este depășit, potrivit art. art.185 intervine C.P.P. sancțiunea decăderii.
Așa fiind, tribunalul, constatând depășirea termenului de 20 de zile înăuntrul căruia petentul putea sesiza instanța cu judecarea plângerii împotriva actelor procurorului, pe care le consideră netemeinice sau nelegale, a respins plângerea ca tardivă.
Împotriva sentinței penale nr. 859 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 07.10.2008 a declarat recurs în termenul legal petentul (la data de 23.12.2008), înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr- din 20.01.2009, solicitând modificarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii plângerii și trimiterii în judecată a intimatului - pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală și amenințare.
Ca răspuns la solicitarea instanței, pentru termenul de judecată de azi, la data de 27.02.2009 s-a depus prin registratură adresa nr. 40771/24.02.2009 a - - T - Serviciul Management Resurse Umane, din care rezultă că intimatul - are gradul profesional de agent principal de poliție, își desfășoară activitatea în cadrul Poliției Municipiului T - Biroul Poliției - Compartimentul Siguranță Publică și nu a fost desemnat ca lucrător al Poliției Judiciare (fila 9).
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor analizate din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. Curtea constată că recursul este fondat sub aspectul aplicării de către prima instanță a unei pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din Codul penal.
Potrivit art. 2781alin. 1.pr.pen. după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată poate face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.
Conform art. 27 alin. 3 lit. a din Legea nr. 218/2002 corob. cu art. 14 alin. 2 pct. II lit. d din Legea nr. 360/2002, infracțiunile săvârșite de polițiștii care au calitatea de organe de cercetare ale poliției judiciare, cu grad profesional de agent principal de poliție, se judecă în primă instanță de către tribunal.
Însă, din adresa nr. 40771/24.02.2009 a - - T - Serviciul Management Resurse Umane, rezultă că intimatul - are gradul profesional de agent principal de poliție, își desfășoară activitatea în cadrul Poliției Municipiului T - Biroul Poliției - Compartimentul Siguranță Publică și nu a fost desemnat ca lucrător al Poliției Judiciare (fila 9).
Cum nu a avut calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare, rezultă că în cauză nu este incidentă norma specială privind competența după calitatea persoanei.
Conform art. 25 alin. 1.pr.pen. judecătoria judecă în primă instanță toate infracțiunile, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe.
Întrucât infracțiunile reclamate (prev. de art. 181, 193, 250.pen.), nu au fost date prin lege în competența altor instanțe, se observă că judecătoriei îi revine competența materială de a soluționa prezenta plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale.
În privința competenței teritoriale, Curtea constată că aceasta îi revine Judecătoriei Timișoara, întrucât locul unde au fost săvârșite pretinsele infracțiuni se află în municipiul T iar potrivit art. 30 alin. 1 lit. a competența C.P.P. după teritoriu este dată în primul rând de locul unde a fost săvârșită infracțiunea. De asemenea, petentul și intimatul locuiesc în municipiul T, astfel încât competența teritorială a Judecătoriei Timișoara este dată și de criteriile prev. de art. 30 alin. 1 lit. c și d
C.P.P.Față de aceste considerente, în baza art. 38515pct. 2 lit. d pr. pen. va fi admis recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr. 859 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 07.10.2008, va fi casată sentința penală recurată și se va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, Judecătoria Timișoara.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.2 lit.c p Cod Penal admite recursul declarat de petentul împotriva sentinței penale nr.859 din 15.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- din 07.10.2008.
Casează sentința penală recurată și trimite cauza spre rejudecare la instanța competentă Judecătoria Timișoara.
În.art.192 alin.3 p Cod Penal, rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier
Red. /12.03.2009
Dact. 2 ex./19.03.09
Prima instanță: Trib. T-
19 Martie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin, Florin
