Plangere impotriva rezolutiei procurorului. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 261/R/2008
Ședința publică din 21 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
Ministerul Public este reprezentat prin procuror -, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj
S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatoarea, împotriva deciziei penale nr. 187 din 13.03.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatoarea asistată de apărătorul ales, av. din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care apărătorul contestatoarei precizează că motivul contestației în anulare se întemeiază pe prevederile art.386 lit.e pr.pen. respectiv faptul că contestatoarea nu a fost audiată de către instanța de recurs deși s-au pronunțat hotărâri de achitare la instanța de fond și apel.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul pentru admiterea în principiu a contestației în anulare.
Procurorul solicită respingerea contestației în anulare întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
Apărătorul contestatoarei solicită admiterea contestației în anulare conform motivelor invocate în cerere.
CURTEA
Prin decizia penală nr. 187/R/2008 din data de 13 martie 2008 Curții de Apel Cluj, dosar nr-, s-a admis recursul declarat de partea vătămată și civilă .în T- jud.C, împotriva deciziei penale nr. 386 din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Cluj, care a fost casată împreună cu sentința penală nr. 337 din 9 aprilie 2007 Judecătoriei Turda, in temeiul art. 385 ind.15 pct.1 lit.d Cod proc.penală și in rejudecare a fost desființat înscrisul falsificat intitulat "Contract de vânzare cumpărare" încheiat la data de 21 ianuarie 1973 între, pe de o parte, în calitate de vânzători, și, pe de altă parte, în calitate de unică cumpărătoare, având ca obiect terenul înscris in CF nr. 957, nr. top. 1151/1/2/16 si CF nr. 925, nr.top.1151/1/2/17 în suprafață de 248 stj.p., situat in comuna, a cărui copie se afla la fila 20 în dosarul de urmărire penală nr. 192/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turda și la fila 70 din dosarul nr. 3382/R/2005 al Judecătoriei Turda.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre curtea a reținut că rin p. sentința penală nr.337 din 09.05.2007 pronunțată de Judecătoria Turda, a fost respinsă acțiunea civilă în cauza penală privind pe inculpata, fiica lui și, născut la 25.03.1925 în T, jud. C,. în T,-, jud. C și partea vătămată,. în T,-, jud.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.419/2006 a Judecătoriei Turda inculpata a fost achitată în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, prev. și ped. de art.291 pen. constatându-se că faptei îi lipsește latura subiectivă. Nici o probă administrată de către instanță nu demonstrează că actul în baza căruia inculpata a fost acuzată de infracțiunea de uz de fals, este fals. Astfel, în cuprinsul motivării sentinței s-a reținut că inculpata, din cauza lipsei de pregătire, a semnat un act la rubrica "martor", apoi a folosit imobilul obiect al contractului ca un adevărat proprietar, fiind întabulat dreptul ei de proprietate la Dimpotrivă, probele indică inculpata ca fiind proprietarul imobilului în baza unui act care a determinat întabularea inculpatei la.
Câtă vreme actul în cauză a produs efecte juridice față de inculpată, generând dreptul de proprietate în persoana ei, iar inculpata a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de uz de fals, a desființa actul producător de efecte juridice echivalează cu înlăturarea efectelor puterii de lucru judecat a unei sentințe civile, dar și a sentinței penale 419/2006 a Judecătoriei Turda, unde s-a susținut că inculpata a avut resurse materiale pentru achiziționarea imobilului litigios. Instanța de fond nu a putut pronunța sub aspectul laturii civile o soluție contrară celei penale, elaborată în baza unor raționamente logice intrate în putere de lucru judecat, definitive prin decizia penală nr.42/2007 a Curții de Apel Cluj.
O soluție contrară celei de respingere a laturii civile ar naște posibilitatea schimbării soartei juridice a imobilului litigios, altfel decât în baza unui proces civil de rectificare funciară.
De aceea, instanța de fond a respins acțiunea civilă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, partea vătămată, care a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând desființarea acesteia în totalitate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună anularea actului fals, respectiv a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 21.01.1973, arătând în motivare că instanța de judecată care a soluționat latura penală a cauzei a apreciat că nu este întrunită latura subiectivă a infracțiunii de uz de fals întrucât inculpata avea convingerea că este proprietara terenului, însă în cauză sunt întrunite toate condițiile pentru a se dispune anularea acestui înscris, cu atât mai mult cu cât și prin decizia Curții de Apel Clujs -a subliniat că actul este fals, chiar dacă inculpata a avut convingerea că este proprietara terenului în discuție.
Prin decizia penală nr.386 din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Clujs -a respins ca nefondat apelul declarat de partea vătămată, aceasta fiind obligată să plătească suma de 300 lei în favoarea inculpatei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariul avocațial) ocazionate cu soluționarea apelului.
Partea vătămată a fost obligată să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere a acțiunii civile formulate de partea vătămată, este legală și temeinică, în cauză neputându-se face aplicarea dispozițiilor art.14 alin.3 lit.a pr.pen. privind desființarea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.01.1973, având în vedere soluția de achitare adoptată pe latura penală de instanța de judecată (soluție rămasă definitivă și intrată în puterea lucrului judecat) și mai ales motivele care stau la baza acesteia.
Astfel, prin sentința penală nr.419/04.05.2006 a Judecătoriei Turda, rămasă definitivă, pe latura penală, prin decizia penală nr.42/23.01.2007 a Curții de Apel Cluj, inculpata a fost achitată, în temeiul dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d pr.pen. de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii de uz de fals, prev. de art.291 pen. cu motivarea, însușită de instanțele de control judiciar, că terenul în litigiu a fost cumpărat de soții și senior (și nu de către partea vătămată junior), că inculpata a folosit acest teren și s-a comportat ca un adevărat proprietar, astfel încât era ferm convinsă că folosește un înscris ce corespunde realității în momentul în care a înaintat la instanță acțiunea civilă pentru întabularea dreptului de proprietate asupra terenului, întemeiată pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 21.01.1973.
Cu alte cuvinte, pe baza probelor adminJ. în cauză, s-a stabilit că antecontractul de vânzare cumpărare menționat mai sus, modificat de către numitul, în prezent decedat, atestă o situație de fapt reală, și anume cumpărarea terenului în litigiu de către soții și senior.
În aceste condiții, câtă vreme instanțele de judecată care au soluționat latura penală a cauzei au stabilit că acest act folosit de inculpată în procesul civil atestă până la urmă un lucru real, un adevăr, evident că nu se mai poate pune problema falsității acestuia (neexistând nici o mențiune în acest sens în hotărârile penale menționate) și, pe cale de consecință, a desființării lui.
Împotriva hotărârii în termen legal s-a exercitat calea de atac a recursului, de către.
Recursul a vizat exclusiv modul de soluționare a laturii civile a procesului penal, respectiv s-a solicitat anularea înscrisului fals din cauză. Tribunalul a pronunțat o hotărâre eludând informațiile Curții de Apel prin care se face precizarea că inculpata a folosit un înscris ce nu corespunde realității. Mai mult, înscrisul a produs efecte juridice față de inculpată, anularea actului respectiv se poate dispune nefiind incidentă instituția autorității de lucru judecat privitor la o sentință civilă din 1999 unde s-a judecat o cerere de întabulare în baza acelui contract de vânzare cumpărare.
Infracțiunea de fals a fost comisă la modul efectiv de către o persoană ce a decedat dar inculpata a folosit un înscris ce nu corespunde realității. Și pentru infracțiunea de uz de fals instanța poate dispune anularea acestui înscris.
S-au depus concluzii în cauză și din partea apărătorului inculpatei, arătându-se că se impune respingerea recursului, hotărârile recurate sunt corecte, temeinic și legal motivate. Soluția de achitare a inculpatei în baza art.10 lit.d pr.pen. nu obligă instanța la anularea contractului. Nu poate fi dată în cauză o altă soluție pe latură civilă decât aceea de respingere a acțiunii formulate. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea analizând recursul formulat, aspectele vizate în recurs legate strict de modul de soluționare al acțiunii civile privite prin prisma Deciziei nr. 42/R/2007 a Curții de Apel Cluj, motivele exprese invocate, cu analiza cauzei prin prisma strict a cazurilor de recurs prev.la art.385/9.pr.pen. a reținut următoarele:
Inițial prin sentința penală nr.419/2006 a Judecătoriei Turda, inculpata a fost achitată în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d pr.pen. de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de uz de fals întrucât infracțiunii îi lipsește elementul laturii subiective.
S-a motivat că din nicio probă administrată nu se demonstrează că actul în baza căruia inculpata a fost acuzată ar fi fals. Mai mult, actul a produs efecte juridice față de inculpată generând drept de proprietate în favoarea sa. A desființa actul producător de efecte juridice echivalează cu înlăturarea efectelor puterii de lucru judecat, a sentinței civile prin care s-a dispus întabularea.
Prin decizia penală nr.42/R/2007 a Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul lui, doar strict raportat la latura civilă a cauzei.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii exprese a părții vătămate, de desființare a înscrisului falsificat, respectiv a antecontractului de vânzare cumpărare din 21.01.1973.
Pronunțând o soluție de achitare cu aplic.art.10 lit.d pr.pen. ce a fost menținută, procedural instanța era obligată să se pronunțe și asupra acțiunii civile în sensul admiterii sau respingerii acesteia.
În continuare, în rejudecare, prin sentința penală nr.337/2007 a Judecătoriei Turda, instanța de fond a optat către soluția de respingere a acțiunii civile a părții vătămate ca neîntemeiată. În continuare tribunalul a menținut soluția propunând însă o motivare total nepotrivită atât prin prisma realității faptelor derulate cât și mai ales sub aspectul unor considerente de ordin legal - procesual.
Motivele substanțiale ce au determinat tribunalul a menține soluția judecătoriei au fost de ordin procesual respectiv că în cauză nu se poate face aplicarea disp.art.14 al.3 lit.a pr.pen. privind desființarea antecontractului de vânzare cumpărare din anul 1973, având în vedere soluția de achitare adoptată pe latură penală.
În final se și insistă cu acest aspect, respectiv că soluția adoptată în latură civilă nu poate contrazice soluția dată pe latură penală, sau considerentele care au stat la baza acesteia și astfel tribunalul a respins ca nefondat apelul.
Ori, tocmai acest lucru a fost clarificat de către Curtea de Apel în hotărârea prin care s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, în ceea ce privește latura civilă. Astfel, expres instanța de recurs a subliniat că pronunțându-se o soluție de achitare pe disp.art.10 lit.d pr.pen. instanța de fond era obligată să se pronunțe și asupra acțiunii civile, aspect asupra căruia nu s-a pronunțat, astfel încât a devenit incident motivul de casare de la art.385/9 pct.10 pr.pen. respectiv instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei cereri esențiale, respectiv nu s-a pronunțat asupra laturii civile a cauzei.
Instanța de apel a trecut și la anumite considerente, motive concrete, ce justifică corectitudinea instanței de fond de respingere a acțiunii civile.
Astfel, s-a arătat că terenul în litigiu a fost cumpărat de soții și nu de către partea vătămată, că inculpata a folosit acel teren și a fost ferm convinsă că folosește un înscris ce corespunde realității. În aceste condiții, câtă vreme instanțele au soluționat latura penală a cauzei, că actul folosit de inculpată în procesul civil atestă până la urmă un adevăr, evident nu se pune problema falsității sale și pe cale de consecință a desființării sale.
Aceste aspecte însă nu corespund și realității juridice. Este certă situația că acel contract de vânzare cumpărare a fost falsificat. La modul concret, penal, falsificarea unui înscris se poate realiza prin modalitățile obiective ale contrafacerii sau alterării. În speță avem de a face cu o modificare a înscrisului de către, o persoană în prezent decedată.
Inculpata a uzat de înscrisul respectiv în copie, fiind reală împrejurarea stabilită cu titlu definitiv și anume aceea că nu a avut reprezentarea concretă că folosește un act fals și astfel lipsește latura subiectivă specifică infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată ( subliniem însă că inițierea procesului penal s-a realizat prin intermediul petentului - plângere împotriva soluției procurorului; ce doar astfel a fost implicat în cauză).
În continuare însă, juridic, nu se poate afirma că acel înscris nu ar fi fals din punct de vedere obiectiv atâta vreme cât s-a atestat la modul cert și în cuprinsul primei judecăți a pricinii acest aspect. legate de împrejurarea că inculpata s-ar fi comportat ca o adevărată proprietară, că nu ar fi fost conturbată în posesie, sunt doar chestiuni de detaliu, instanțele chemate în a judeca pricina de față fiind investite cu pronunțarea efectivă asupra anulării sau nu a înscrisului respectiv.
Mai mult, propunerea inițială a organelor judiciare, a nedesființării actului, pe motiv că au decurs deja efecte juridice, cu trimitere la puterea de lucru judecat a sentinței civile prin care s-a dispus întabularea cumpărătorului sunt total nejuridice, altfel spus se susține că dacă o persoană uzează de un înscris fals și cu ajutorul acestuia reușește să se întăbule pe un imobil, întreaga operațiune devine legală întrucât hotărârea civilă de intabulare a fost corectă și intră în puterea lucrului judecat, nemaiputându-se discuta despre corectitudinea actului ce a stat la baza sentinței emise.
Un alt aspect juridic ce se impune a fi detaliat este cel legat de împrejurarea că la modul concret se discută despre posibilitatea de anulare a unui înscris în cadrul penal al dezbaterii unei infracțiuni de uz de fals și nu de fals efectiv. Până la urmă, apelându-se la aspecte de echitate și logică, se impune a se face trimitere la disp.art.14 pr.pen. în astfel de situații, fiind mai mult decât justificat în a se dispune anularea unui act fals în procesul derulat față de o persoană care a uzat de un astfel de document, chiar și în condițiile în care nu el le-a falsificat. De altfel, dispozițiile deciziei penale nr.42/R/2007 sunt obligatorii și în același timp pronunțate în condiții de legalitate.
Așadar, reținând pe de o parte o stare de fapt neconformă cu realitatea juridică și propunându-se o motivare nepotrivită la nivelul tribunalului,deși la modul efectiv nu se poate afirma că instanțele inferioare nu au pronunțat soluții concrete față de viciile constatate de către Curtea de Apel Cluj inițial, respectiv nepronunțarea asupra laturii civile, în speță se impune a se admite recursul părții civile subzistând cazul de casare de la art.385/9 pct.18 coroborat cu disp.art.385/9 al.2 pr.pen. și a se dispune în latură civilă, în rejudecare, o soluție diametral opusă celei prefigurate până la momentul de față, respectiv de desființare a înscrisului falsificat intitulat contract de vânzare cumpărare, încheiat la data de 21.01.1973, al cărui copie se află la fila 20 în dosarul de urmărire penală.
S-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata inculpată ce evident nu pot fi admise în condițiile pronunțării soluției procesuale mai sus detaliate.
Împotriva deciziei penale nr.187/2008 a Curții de Apel Cluja formulat contestație în anulare la data de 2 aprilie 2008 contestatoarea, arătând că apreciază hotărârea atacată ca fiind abuzivă și neconformă nici cu legea și nici cu adevărul.
În ședința publică din data de 21.04.2008, prin apărător ales, contestatoarea și-a precizat motivul contestației în anulare formulate, arătând că aceasta se întemeiază pe prevederile art.386 lit.e pr.pen. respectiv faptul că nu a fost audiată de către instanța de recurs.
, examinând admisibilitatea în principiu a contestației, constată că aceasta nu este admisibilă și o va respinge pentru considerentele care urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, motivul pe care se sprijină contestația, respectiv acela că la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs contestatoarea nu a fost audiată, s-ar încadra din punct de vedere formal în prevederile art.386 lit.e pr.pen. insă cerința acestui text de lege nu este îndeplinită, întrucât în cazul concret ascultarea contestatoarei nu era obligatorie potrivit prevederilor art.385/14 alin.1/1 pr.pen.
Art.385/14 alin.1/1 pr.pen. prevede că instanța de recurs este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent atunci când acesta nu a fost ascultat la instanțele de fond și apel, precum și atunci când aceste instanțe nu au pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Rațiunea acestui text de lege este aceea de a da nu se pronunța o hotărâre de condamnare fără a se proceda la audierea directă inculpatului de către instanța ce pronunță condamnarea, în vederea asigurării dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Textul a fost introdus ca urmare a celor statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Hotărârea din 27.06.2000, în cauza Constantinescu împotriva României, în care s-a arătat că tribunalul trebuia să îl audieze în recurs pe reclamant având în vedere mai ales faptul că a dispus pentru prima dată condamnarea.
În cazul de față decizia contestată, nr.187/2008, a fost pronunțată numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Soluția dată laturii penale a rămas definitivă la data de 23.01.2007, prin decizia penală nr.42/2008 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost menținută soluția de achitare a inculpatei în temeiul art.10 lit.d pr.pen. dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la latura civilă a cauzei.
Inculpata a fost audiată de către instanțele de fond cu ocazia primei judecări a cauzei.
În concluzie, audierea inculpatei în recursul în care s-a pronunțat decizia penală nr.187/2008 nu era obligatorie, întrucât acest recurs a vizat doar latura civilă a cauzei și pentru că în latura penală a fost menținută soluția de achitare a inculpatei,care de altfel a fost audiată de instanțele de fond.
Nefiind întrunite cerințeleart.386 lit.e pr.pen. urmează ca în baza art.391 și următ. pr.pen. să fie respinsă contestația în anulare formulată de către contestatoarea împotriva deciziei penale nr.187 din data de 13 martie 2008 Curții de Apel Cluj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. va fi obligată contestatoarea să plătească în favoarea statului suma de 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.391 și următ. pr.pen. respinge contestația în anulare formulată de către contestatoarea, domiciliată în T,- și reședința în Câmpia,- A, împotriva deciziei penale nr.187 din data de 13 martie 2008 Curții de Apel Cluj.
În baza art.192 alin.2 pr.pen. obligă pe contestatoare să plătească în favoarea statului suma de 25 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red./
2 ex./23.04.2008
Jud. recurs:,
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
